CAKSTE, Janis (1859-1927), om politic leton. A luptat pentru recunoasterea independentei tarii sale in timpul primului razboi mondial. Presedinte al Consiliului Popular Leton (1918), a reprezentat interesele tarii sale la conferinta de pace de la Paris, care a recunoscut independenta Letoniei. Primul presedinte al Republicii (din 1922).

APPONYI [ɔponi], Albert, conte (1846-1933), om politic ungur. Ca ministru al Cultelor si al Instructiunii Publice (1906-1910), a dus o politica de maghiarizare fortata, elaborind in acest scop in 1907 doua legi scolare (lex Appony); sef al delegatiei ungare la conferinta de pace de la Trianon (1920).

ASSER, Tobias Michael Carel (1838-1913), jurist german. Prof. univ. la Amsterdam. Rol important in organizarea Curtii Permanente de Justitie, la prima conferinta pentru pace de la Haga (1899). M. coresp. al Acad. Romane (1903). Premiul Nobel pentru pace (1911), impreuna cu A. Fried.

BEERNAERT, Auguste Marie Francois (1829-1912), jurist si om politic belgian. Prim-min. (1884-1894). Activitate importanta in cadrul conferintelor de pace de la Haga. M. de onoare al Acad. Romane (1906). Premiul Nobel pentru pace (1909), impreuna cu Paul Balluat D’Estournelles.

BENES [benes], Edvard (1884-1948), om politic cehoslovac. Unul dintre creatorii Micii Intelegeri. Ministru de externe (1918-1935), prim-min. (1921-1922), apoi presedinte al Rep. Cehoslovace (1935-1938; 1940-1945, in emigratie; 1945-1948). A reprezentat tara sa la conferinta de pace de la Paris (1918). Impreuna cu N. Titulescu a cautat sa avertizeze si sa obtina sprijinul democratiilor occidentale impotriva politicii revizioniste promovate de tarile fasciste. Alaturi de Tomas Masaryk, fondator al Cehoslovaciei moderne. Memorii. M. de onoare al Acad. Romane (1934).

CRETZIANU, Alexandru (1895-1979), publicist si diplomat roman. Participant la conferinta de pace de la Paris (1918) si membru al delegatiei romane la Societatea Natiunilor (1930-1932). In ultima parte a vietii a activat in exilul romanesc. Lucrari: „Din arhiva lui Dimitrie Bratianu. 1933-1934”, „Ocazia pierduta”.

SALANDRA, Antonio (1853-1932), om politic italian. Liberal. Dec mai multe ori ministru; prim-min. (1914-1916). In timpul mandatatului sau, Italia a intrat in razboi de partea Antantei. A facut parte din din delegatia italiana la conferinta de pace de la Paris (1919). Sprijinitor al revenirii lui Mussolini la putere.

CONGRES s. n. 1. reuniune (inter)nationala in care delegatii si invitatii dezbat probleme majore de ordin ideologic, politic, stiintific, profesional, cultural etc. 2. organ suprem de conducere al unor partide, organizatii de masa si obstesti. 3. denumire a parlamentului in unele tari. 4. denumire data unor conferinte internationale convocate pentru incheierea de tratate de pace. 5. denumire a unor partide politice. (< fr. congres, engl. congress, lat. congressus)

CLEMENCEAU [clemãso], Georges (1841-1929), om politic si ziarist francez. Lider al Partidului Radical, orator de prestigiu. Prim-min. (1906-1909, 1917-1920); presedinte al Conferintei de la Paris (1919-1920), unul dintre autorii Tratatului de pace de la Versailles (1919).

CONGRES, congrese, s. n. 1. Reuniune nationala sau internationala in care delegati sau invitati dezbat probleme majore de ordin politic, economic, organizatoric, stiintific, cultural etc. 2. Organ suprem de conducere al unor partide politice, organizatii de masa si obstesti. 3. Denumire a parlamentului in unele tari, format din Camera reprezentantilor si Senat. 4. (Urmat de determinari) Denumire a unor partide politice. Congresul National Indian. 5. Denumire data unor conferinte internationale ale statelor, convocate, de obicei, pentru incheierea de tratate de pace. – Din fr. congres, lat. congressus.

BRIAND [briã], Aristide [1862-1932], om politic, diplomat si stralucit orator francez. Prim-min. (1902-1911, ian.-mart. 1913, 1915-1917, 1921-1922, 1925-1926, iul.-oct. 1929) si ministru de Externe in repetate rinduri. Unul dintre initiatorii Conferintei de la Locarno (1925), al Pactului Kellogg-Briand (1928) si al proiectului crearii blocului „Pan-Europa”, sub hegemonia Frantei. Premiul Nobel pentru pace (1926).

SAN REMO sau SANREMO, oras in NV Italiei (Liguria), situat pe Riviera dei Fiori a M. Mediterane, la poalele Alpilor Maritimi, la 122 km SV de Genova, in apropiere de granita cu Franta; 50,8 mii loc. (2003). Renumita statiune balneara estivala (din 1861) pe Riviera italiana. Piata pentru flori. Festival anual national de muzica usoara (din 1951). Hoteluri, vile, pensiuni. Cazino. Catedrala romanica San Siro (sec. 13-14). Turism. – conferinta de la ~, conferinta internationala (19-26 apr. 1920). Au participat: Franta, Marea Britanie, Italia, Japonia; observator: S.U.A.; invitati: Belgia si Grecia. S-a discutat proiectul tratatului de pace cu Turcia, repartizarea mandatelor Societatii Natiunilor asupra tarilor arabe, indeplinirea de catre Germania a prevederilor militare ale tratatului de la Versailles, pozitia Aliatilor fata de Rusia Sovietica.

conferinta ~e f. 1) Expunere in public a opiniilor asupra unei teme (stiintifice, politice etc.). 2) Reuniune a reprezentantilor unor state (organizatii politice, obstesti etc.) cu scopul de a face un schimb de pareri asupra unor probleme importante. ~ de pace. ~ internationala. ◊ ~ de presa intalnire in cadrul careia o personalitate a vietii politice (sociale, culturale etc.) face o expunere si raspunde la intrebarile reprezentantilor presei. [G.-D. conferintei] /<fr. conference, lat. conferentia