cetate, cetati, s. f. 1. Loc intarit printr-un sistem de fortificatii; fortareata. ♦ Oras sau cartier al unui oras care reprezinta o unitate cu caracteristici speciale. cetate universitara. ♦ Nume dat cartierului mai vechi al unui oras in care a existat o cetate (1). ♦ Locuitorii unui oras (intarit). 2. (Inv.; in sintagma) cetate de scaun = resedinta permanenta a domnului in tarile romanesti; capitala. – Lat. civitas, -atis.

cetate, cetati, s. f. (In trecut) Loc intarit printr-un sistem de fortificatii; fortareata; oras intarit cu ziduri; p. ext. oras (mare). ◊ (Inv.) cetate de scaun = capitala. ♦ Locuitorii unui oras (intarit). – Lat. civitas, -atis.

Aea (sau Ea) 1. Nimfa urmarita de zeul apei, Phasis, si metamorfozata intr-o insula, cu acelasi nume. 2. cetatea de scaun a lui Aeetes, regele Colchidei.

cetate ~ati f. 1) Edificiu intarit printr-un sistem de fortificatii. ~ inexpugnabila. 2) Oras (sau parte de oras) inzestrat cu un astfel de sistem de fortificatii. ◊ ~ de scaun capitala. [G.-D. cetatii] /<lat. civitas, ~atis

CATAPULTA, catapulte, s. f. 1. Masina de razboi, folosita mai ales la atacul cetatilor, care servea, in antichitate si la inceputul evului mediu, la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substante inflamabile asupra inamicului. 2. Dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie sa atinga o viteza mare pe un spatiu redus. 3. Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului impreuna cu scaunul sau cu cabina, in vederea parasutarii lui in caz de pericol. – Din fr. catapulte, lat. catapulta.

scaun ~e n. 1) Mobila cu patru picioare, cu sau fara speteaza, pe care poate sedea o singura persoana. ◊ ~ electric dispozitiv folosit pentru electrocutarea unor condamnati la moarte. ~ de tortura dispozitiv care servea, in trecut, la imobilizarea celui supus torturilor. ~ de judecata (sau al judecatii) se spunea in trecut unei instante judecatoresti. Cu ~ la cap intelept. A sta intre doua ~e a ocupa o pozitie nesigura. 2) pop. Banca (cu speteaza sau fara) pe care se pot aseza mai multe persoane. 3) inv. Simbol al puterii unui suveran; tron. ◊ A ridica, a inalta, a pune (sau a se urca, a veni) in ~ a (se) face domn. A se cobori din ~ a abdica. 4) inv. Resedinta a unui monarh. ◊ cetate de ~ capitala. Sfantul ~, ~ul pontifical (sau apostolic) resedinta papei; papalitate. 5) Materiile f****e eliminate de cineva. 6) Schelet de lemn destinat pentru a sustine un acoperis. 7) Parte componenta, menita sa sustina ceva. ~ul spicului. 8) Placa mica de lemn care serveste ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcus; calus. /<lat. scamnum