greutate, greutati, s. f. I. 1. Apasare pe care o exercita un corp asupra unei suprafete (orizontale) pe care se sprijina; insusirea unui corp de a fi greu; forta care se exercita asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pamant; greime. ♦ greutate specifica = greutate a unitatii de volum dintr-un anumit corp; marime care indica, in procente, raportul in care se afla o parte a unei colectivitati fata de intreaga colectivitate; fig. valoare proprie a unui lucru. centru de greutate V. centru. greutate atomica = numar care arata de cate ori atomul unui element este mai greu decat a 12-a parte din masa atomului de carbon. greutate moleculara = numar egal cu suma greutatilor atomice ale elementelor unei molecule. 2. Corp, obiect etc. avand o masa (relativ) mare (si carat de cineva sau de ceva). ♦ Fig. Senzatie de apasare (fiziologica sau morala), de oboseala, de neliniste. ♦ Expr. A i se lua (sau a-i cadea) (cuiva) o greutate de pe inima = a scapa de o mare grija. 3. Bucata de metal de forma caracteristica si cu masa etalonata, care serveste la stabilirea masei ori greutatii altor corpuri (prin cantarire). ♦ Bucata de metal sau de alt material, care indeplineste anumite functii intr-un mecanism. 4. Haltera. ♦ Obiect metalic de forma sferica, folosit la probele atletice de aruncari; p. ext. proba sportiva in care se arunca acest obiect. II. 1. Dificultate, piedica in realizarea unui lucru. ♦ Loc. adv. Cu (mare) greutate = (foarte) greu. 2. (Fam.) Influenta, trecere, putere. ♦ Putere de convingere; valoare documentara. 3. Gravitate; asprime. greutatea unei pedepse. [Pr.: gre-u-] – Greu + suf. -atate.

BARIcentru, baricentre, s. n. 1. centru de greutate. 2. Punctul de intalnire a medianelor unui triunghi. – Din fr. barycentre.

centru, (I 1, 2, 3, 4, II 1, 3) centre, s. n., (I 5, II 2) centri, s. m. I. 1. S. n. (Mat.) Punct in raport cu care punctele unei figuri se asociaza in perechi simetrice. centrul unui dreptunghi. ♦ Punct in raport cu care toate punctele unei figuri sunt la aceeasi distanta. centrul unui cerc. ♦ Fig. (In loc.) In centrul (atentiei, preocuparilor etc.) = pe primul plan; la loc de frunte. 2. S. n. (In sintagma) centru de rotatie = punct in jurul caruia alt punct sau un corp pot efectua o miscare de rotatie. 3. S. n. Punctul de aplicatie al rezultantei unui sistem de forte. centru de greutate. 4. S. n. Punct central al unei intinderi, al unui spatiu. ♦ Spec. Punct marcat la mijlocul unui teren de joc (fotbal, handbal etc.), de unde incepe partida sau de unde se repune mingea in actiune, dupa inscrierea unui gol. 5. S. m. Jucator aflat in centrul liniei de atac sau de aparare la anumite jocuri sportive. II. 1. S. n. Punct in care sunt localizate anumite functii sau acte. centrul reflexelor. 2. S. m. (In sintagma) centru nervos = grup de celule nervoase aflate in encefal, in bulb sau in maduva, la care vin e*********e periferice si de la care pornesc e*********e centrale. 3. S. n. Loc (localitate sau parte dintr-o localitate) unde este concentrata o activitate (industriala, comerciala, administrativa, culturala). ◊ centru universitar = localitate in care exista institutii de invatamant superior. centru de documentare = biblioteca, sectie intr-o biblioteca sau intr-o institutie, care are ca sarcina principala furnizarea de material documentar. ♦ Institutie conducatoare; putere administrativa centrala. 4. S. n. sg. Pozitie politica de mijloc intre dreapta si stanga. ◊ centru-dreapta = pozitie politica de mijloc cu tendinte de dreapta. centru-stanga = pozitie politica de mijloc cu tendinte de stanga. ◊ Loc. adj. De centru = care se situeaza pe o pozitie intermediara, intre doua opinii extreme. Partid politic de centru. - Din fr. centre, lat. centrum.

BARIcentru ~e n. 1) fiz. centru de greutate. 2) Punct in care se intalnesc medianele unui triunghi. /<fr. barycentre

BARIcentru s.n. Punctul de intalnire al medianelor intr-un triunghi. ♦ centru de greutate. [Cf. fr. barycentre, cf. gr. barys – greu, kentron – centru].

BARIcentru, baricentre, s. n. centru de greutate. – Dupa fr. barycentre.

centru, (I 1, 2, 3, 4, II 1, 3) centre, s. n., (I 5, II 2) centri, s. m. I. 1. (Geom.) Punct in raport cu care punctele unei figuri se asociaza in perechi simetrice. centrul unui dreptunghi. ♦ Punct in raport cu care toate punctele unei figuri sunt la aceeasi distanta. centrul unui cerc. ♦ Fig. (In expr.) In centrul (unei activitati, unei preocupari etc.) = pe primul plan, la loc de frunte. 2. (In expr.) centru de rotatie = punct in jurul caruia alt punct sau un corp pot efectua o miscare de rotatie. 3. Punctul de aplicatie al rezultantei unui sistem de forte. centru de greutate. 4. Punct central al unei intinderi, al unui spatiu. ◊ Partid politic de centru = grupare caracteristica micii burghezii sovaielnice, care oscileaza intre partidele de dreapta si cele de stanga si care, desi aparent se situeaza pe o pozitie intermediara, de fapt este strans legata de dreapta. ♦ Punct in mijlocul unui teren de sport, de unde se incepe intrecerea la anumite jocuri sportive. 5. (In expr.) centru inaintas = jucatorul care se afla in mijlocul liniei de inaintare la anumite jocuri sportive. Mijlocas (sau half) centru = jucatorul care se afla in mijlocul liniei de mijlocasi la anumite jocuri sportive. II. 1. Loc in care sunt localizate anumite functii sau acte. centrul reflexelor. 2. (In expr.) centru nervos = grup de celule nervoase care se gasesc in encefal, in bulb sau in maduva, la care vin e*********e periferice si de la care pornesc e*********e centrale. 3. Loc unde este concentrata o activitate. ♦ Oras mare in care sunt concentrate organele de conducere ale raionului, ale regiunii etc. si in care se gasesc cele mai importante institutii. ♦ Ansamblu de cladiri, strazi si piete in care este concentrata activitatea publica a unui oras. ♦ Institutie superioara conducatoare; putere administrativa locala (din capitala). – Fr. centre (lat. lit. centrum).

BASCULA, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti partial in jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

MEDIAN, -A, mediani, -e, adj. Care se afla la mijloc; medial. ♦ Situat la mijlocul unei figuri geometrice. ♦ (Substantivat, f.) Fiecare dintre dreptele care unesc un varf al unui triunghi cu mijlocul laturii opuse varfului. ♦ (Substantivat, f.) Fiecare dintre dreptele care unesc un varf al unui tetraedru cu centrul de greutate al fetei opuse. [Pr.: -di-an] – Din fr. median, lat. medianus.

FANDA, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare inainte, lateral, oblic sau inapoi, indoind unul dintre picioare de la genunchi si tinand celalalt picior perfect intins, cu toata talpa pe pamant, astfel incat centrul de greutate al corpului sa se afle pe directia deplasarii efectuate. – Din fr. fendre.

METAcentru, metacentre, s. n. Punctul in care verticala centrului de greutate al unui corp care pluteste este intersectata de verticala centrului de carena, aceasta din urma fiind trasata pentru o pozitie inclinata a corpului. – Din fr. metacentre.

SULITA, sulite, s. f. 1. Arma de atac formata dintr-o prajina de lemn terminata cu un varf de fier ascutit, folosita mai ales in antichitate si in evul mediu; lance. ♦ Fig. Intepatura, ironie indreptata impotriva cuiva. ♦ (Sport) Instrument folosit in probele de aruncari la atletism, de forma unei prajini lungi din lemn sau din metal, cu un varf metalic ascutit si cu un manson situat in jurul centrului de greutate; p. ext. proba sportiva practicata cu acest instrument. 2. Fig. (Pop.) Unitate de masura a timpului, egala cu circa o ora si jumatate, calculata dupa spatiul strabatut de un astru pe cer, incepand de la rasaritul lui. [Pl. si: suliti] – Din sl. sulica.

BARIcentru s. v. centru de greutate.

centru s. 1. mijloc. (~ul unui cerc.) 2. (FIZ.) centru de greutate = baricentru. 3. mijloc, (fig.) buric, inima, (inv. fig.) dric. (In ~ul orasului.) 4. miez, mijloc, (fig.) buric, inima. (In ~ul pamantului.) 5. miez, nucleu. (~ul unui corp.) 6. (fig.) focar, sediu. (~ul proceselor radioactive.) 7. (fig.) bastion, citadela, focar. (Un ~ de cultura.) 8. oras, (pop.) targ. (Ma duc, ies putin in ~.)

MEDIANA s.f. Dreapta care uneste un varf de triunghi cu mijlocul laturii opuse. ♦ Dreapta care uneste un varf al unui tetraedru cu centrul de greutate al fetei opuse. [Pron. -di-a-. / < fr. mediane, cf. lat. medianus – de mijloc].

METAcentru s.n. Intersectia imaginara a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apa dislocat de un corp plutitor. [< fr. metacentre].

BARIcentru s. n. 1. punct de aplicatie al rezultantei fortelor de presiune; centru de greutate. 2. punct de intalnire al medianelor intr-un triunghi. (< fr. barycentre)

MEDIAN, -A I. adj. situat la mijloc; medial; (mat.) care imparte (un corp, o figura) in doua parti egale. II. s.f. dreapta care uneste un varf de triunghi cu mijlocul laturii opuse sau un varf al unui tetraedru cu centrul de greutate al fetei opuse. (< fr. median, lat. medianus)

METAcentru s. n. intersectie a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apa dislocat de un corp plutitor. (< fr. metacentre)

TRAIECTORIE s. f. curba deschisa de centrul de greutate al unui mobil; (p. ext.) reprezentare grafica a unei astfel de curbe. ◊ drum parcurs in spatiu de un corp in miscare; traiect, parcurs. ◊ (mat.) curba avand o proprietate data. (< fr. trajectoire)

BASCULA, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti partial in jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Fr. basculer.

MINIM, -A adj. Cel mai mic posibil; neinsemnat, foarte mic, neglijabil. // s.n. 1. Valoarea cea mai mica pe care o poate lua o marime variabila. 2. centru de joasa presiune atmosferica. 3. Categorie de greutate la box pentru juniorii intre 42 si 45 kg. [Cf. fr. minime, lat. minimus].

MINIM, -A I. adj. cel mai mic (ca dimensiuni, durata, intensitate, valoare); foarte mic; minimal. II. s. f. 1. valoarea cea mai mica, intr-un interval, a unei variabile sau functii. ◊ centru de joasa presiune atmosferica. 2. categorie de greutate la box pentru juniorii intre 42 si 45 kg. III. s. n. minimum (2). ♦ ~ de trai = venitul necesar pentru satisfacerea nevoilor elementare de consum ale unei persoane sau familii. (< fr. minime, lat. minimus)

MINIM², -A, minimi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are dimensiunile, durata, intensitatea, valoarea etc. cea mai mica; foarte mic, neinsemnat, neglijabil, minimal. 2. S. f. Spec. Cea mai mica valoare pe care o poate avea, intr-un anumit interval, o functie sau o cantitate variabila. ♦ centru de joasa presiune atmosferica. 3. S. f. Categorie de greutate la box pentru juniorii intre 42 si 45 kg. – Din lat. minimus, fr. minime.

CENTRIFUGA, centrifuge, adj. f. (In expr.) Forta centrifuga = forta datorita careia un corp aflat in miscare de rotatie tinde sa se departeze de centrul liniei sale de miscare. Miscare centrifuga = miscare a unui corp care se departeaza de centrul sau de rotatie. Pompa centrifuga = aparat bazat pe efectul fortei centrifuge si folosit la pomparea apei. Masina centrifuga (si substantivat, f.) = aparat pentru separarea mecanica a componentilor cu greutate specifica diferita dintr-un amestec lichid, cu ajutorul fortei centrifuge. – Dupa fr. centrifuge.

OBEZITATE (‹ fr., lat.) s. f. Crestere exagerata a greutatii corporale (peste 25% fata de greutatea normala), cauzata de acumularea unei cantitati mari de grasime in tesutul subcutanat si in jurul viscerelor. Poate fi exogena, cand este determinata de o alimentatie excesiva sau endogena, cand apare in urma unor tulburari ale glandelor endocrine ori ale centrilor nervosi din hipotalamus. Constituie un factor de risc in diabetul zaharat, patologia c*************a si arterioscleroza.