Rezultate din textul definițiilor
FOITA, foite, s. f. Diminutiv al lui foaie. 1. Foaie subtire de hartie. ◊ Foita de tigara = bucata mica de hartie speciala, foarte subtire, de forma dreptunghiulara, in care se inveleste tutunul pentru a face o tigara. ♦ (La pl.; fam., iesit din uz) carti de joc; p. ext. joc de carti. ♦ Foaie subtire de hartie rosie, care se folosea in loc de fard. ♦ Foaie subtire de metal. 2. Frunzulita. 3. (Biol.; in sintagma) Foite embrionare = straturile de celule (endodermul, ectodermul si mezodermul) ale embrionului in stare de gastrula. – Foaie + suf. -ita.
MASLUIT adj. 1. (pop.) prefacut, (inv.) balamut. (carti de joc ~.) 2. v. falsificat.
DECAR ~i m. 1) Unitate de masura a suprafetei egala cu zece ari. 2) (la cartile de joc) carte marcata cu zece semne de aceeasi culoare. /<ngr. dekari
atu (-uuri), s. n. – 1. (La cartile de joc) cartea cu cea mai mare valoare. – 2. (Arg.) Bani, bistari. – Var. ata. Fr. atout, cf. ngr. τo ἀτού. Var. (pl. atale) nu este, cum afirma DAR, „o forma romanizata” din fr., ci der. de la pl. grec. Pentru uzul argotic, cf. Graur, BL, V, 222.
DONA s. f. 1. distribuire a cartilor de joc. 2. cartile de joc distribuite jucatorilor. (< fr. donne)
atu si atuu n., pl. atuuri (fr. atout d. a tout, p. tot, p. toate). La joc, carte de coloare [!] care le taie si le bate pe cele-lalte. V. coz, tronf.
BACARA2 s. f. joc de carti in care nouarii au valoare, iar decarii, numiti bacara, sunt egali cu zero; maca. – Din fr. baccara.
BALAMUT, -A, balamuti, -te, adj., s. m. si f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de carti) Masluit. 2. S. m. si f. Flecar. ♦ Natang, prost. – Din rus. balamut.
BANC2, bancuri, s. n. 1. Numele unui joc de carti. 2. (Fam.) Scurta anecdota glumeata; p. ext. minciuna. – Din germ. Bank.
BANCA2, banci, s. f. 1. Intreprindere financiara care efectueaza operatii de plata si de credit (si organizeaza circulatia baneasca). ♦ Banca de organe = serviciu medical care dispune de sange pentru transfuzii, de cornee pentru transplantari etc. 2. (La unele jocuri de carti) Suma pe care bancherul (2) o tine in fata lui spre a plati castigurile celorlalti jucatori. ◊ Expr. A sari (sau a face sa sara) banca (in aer) = a castiga un pot egal cu intreaga suma pusa de bancher (2) in joc. – Din it. banca, fr. banque.
BANCHER, bancheri, s. m. 1. Capitalist care, prin intermediul bancii2, (1), da bani cu imprumut sau finanteaza in schimbul unei dobanzi sau al unei parti din profit pe capitalistii sau institutiile lor din industrie, comert, agricultura etc.; proprietar sau mare actionar al unei banci2. 2. (La unele jocuri de carti) Persoana care conduce jocul si dispune de o suma suficienta de bani spre a acoperi mizele celorlalti jucatori. – Din fr. banquier, it. banchiere.
BELOTA s. f. Numele dat unui joc de carti care se joaca pe puncte, cu 32 de carti, intre doi, trei sau patru jucatori. – Din fr. belote.
BOSTON1 s. n. 1. Vals cu miscari lente. 2. Numele unui joc de carti. [Acc. si: boston] – Din fr. boston.
BRELAN, brelanuri, s. n. (La anumite jocuri de carti) Grup de trei carti de aceeasi valoare si de culori diferite. – Din fr. brelan.
BRIDGE s. n. Numele unui joc de carti. [Pr.: brigi] – Din fr., engl. bridge.
CACEALMA, cacealmale, s. f. (La jocul de carti) Inducere in eroare a adversarului, caruia ii lasi impresia ca ai carti mai bune decat ale lui. ♦ P. gener. Pacaleala, inselaciune. – Din tc. kacirma
CANASTA, canaste, s. f. joc de carti care consta in realizarea de serii de sapte carti de aceeasi valoare. – Din fr. canasta.
CANIOTA, caniote, s. f. Vas cu cosulet in care se strang banii de la unele castiguri (de obicei de la jocurile de carti), cu scopul de a acoperi unele cheltuieli; suma stransa in acest scop. – Din fr. cagnotte.
CAPOT1 adj. (Inv.; in limbajul jucatorilor de carti; in expr.) A face (pe cineva) capot = a nu lasa (pe cineva) sa faca o levata la jocul de carti; p. ext. a castiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata. – Din fr. capot.
CAREU, careuri, s. n. 1. Mod de asezare in forma de patrat a unor persoane sau obiecte. 2. Suprafata a terenului de fotbal, de tenis etc., marcata cu alb, care delimiteaza anumite zone in campul de joc, si in cadrul careia se aplica unele reguli speciale. 3. Incapere la bordul unei nave folosita ca sala de mese, de lectura si de recreatie pentru ofiteri. 4. (La unele jocuri de carti) Grup de patru carti de aceeasi valoare. – Din fr. carre.
CARO, carale, s. n. Una dintre cele doua culori rosii la cartile de joc, insemnata cu romburi. – Din fr. carreau.
CARTOFOR, -A, cartofori, -e, s. m. si f. Persoana care are patima jocului de carti. – Din ngr. chartophoros (influentat de carte).
CHIBIT, chibiti, s. m. Persoana care asista la un joc de carti, la o partida de sah, de table etc. fara sa ia parte efectiv la joc (dar adesea sfatuind cum sa joace pe unul dintre jucatori).[Acc. si: chibit] – Din germ. Kiebitz.
DAMA, dame, s. f. I. 1. (
Inv.) Doamna, cucoana. ◊
Loc. adj. De dama = femeiesc.
2. Femeie cu moravuri usoare; p*********a.
II. 1. (La
jocul de
carti) Fiecare dintre cele patru
carti pe care este
infatisata figura unei femei.
2. (La
jocul de sah) Regina.
3. (La
pl.)
joc alcatuit din puluri albe si negre, care se muta dupa anumite reguli pe o tabla asemanatoare cu cea de sah.
III. Scobitura in bordura unei ambarcatii, in care se sprijina mansonul vaslei. – Din
fr. dame, it. dama.
GHINDA, ghinde, s. f. 1. Fructul stejarului (sau al altor copaci inruditi). 2. (La jocul de carti) Trefla. – Lat. glans, -ndis.
GHIORDUM, ghiordumuri, s. n. (Inv.) Numele unui joc de carti. – Din tc. gordum.
JOKER, jokeri, s. m. carte de joc cu cea mai mare valoare in unele jocuri de noroc, care poate inlocui orice carte in jocul respectiv. [Scris si: jocher – Pr.: giocar] – Din fr., engl. joker.
MACA s. f. Numele unui joc de carti, bacara. – Din fr., it. macao.
NEFLA, nefle, s. f. (La unele jocuri de carti) carte de mica valoare sau fara valoare. – Din fr. nefle.
VALET, valeti, s. m. 1. Servitor la casele boieresti (aflat in serviciul personal al stapanului); fecior, lacheu. 2. Fiecare dintre cele patru carti de joc, reprezentand figura unui cavaler; fante. – Din fr. valet.
ZECER, zeceri, s. m. (Reg.) Zece; cifra, carte de joc, ban etc. avand aceasta valoare. – Zece + suf. -ar.
ZECICA s. f. (Fam.) carte de joc avand pe ea zece puncte. – Zece + suf. -ica.
Ecarte s. n. (Rar) Numele unui joc de carti la care participa doua persoane. – Din fr. ecarte.
MASLA, masle, s. f. (Rar) Fiecare din cele patru culori ale cartilor de joc. – Din rus. maslo „ulei de pictura”.
MAUS1, mausuri, s. n. Numele unui joc de carti. – Din germ. Maus.
MAZ subst. (La jocul de carti; de obicei art.) Suma cu care un jucator majoreaza miza initiala. ♦ In plus, pe deasupra. – Din rus. maz.
MAZU s. n. invar. (Inv.) Suma care se adauga la miza jocului de carti. ♦ Ceea ce se da pe deasupra, adaos. – Rus. maz.
MASLUI, masluiesc, vb. IV. Tranz. A face semne pe cartile de joc pentru a le recunoaste sau a le aranja astfel incat sa insele pe ceilalti jucatori si sa castige. ♦ P. gener. A falsifica, a trisa. – Probabil masla + suf. -ui.
MASLUIT, -A, masluiti, -te, adj. (Despre cartile de joc) Insemnat sau aranjat pentru a da masluitorilor posibilitatea de a insela la joc. ♦ P. gener. Falsificat; fals, prefacut. – V. maslui.
MASLUITOR, -OARE, masluitori, -oare, s. m. si f. Persoana care masluieste cartile de joc. ♦ P. gener. falsificator, trisor. [Pr.: -lu-i-] – Maslui + suf. -tor.
FISA, fise, s. f. Mica placa de metal, de os, de material plastic etc., care, in baza unei conventii, poate inlocui monede sau poate servi ca marca de plata in localurile de consumatie, la jocurile de carti etc., jeton. ♦ (Piesa metalica in forma de) moneda care, introdusa in mecanismul unui automat, declanseaza functionarea acestuia. Fisa de telefon. ◊ (Fam.; in expr.) A-i pica (sau cadea) cuiva fisa a intelege repede despre ce este vorba. – Din ngr. fisa.
PICA2, pici, s. f. Unul dintre cele patru semne distinctive de pe cartile de joc, de culoare neagra, in forma de inima sau de frunza cu varful in sus si cu o codita in partea de jos; p. ext. carte de joc cu acest semn. – Din germ. Pik, fr. pique.
RELANSA, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mari miza la jocul de carti. 2. Tranz. A arunca, a trimite inapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.
TOCI2 s. n. Numele unui joc de carti. ♦ Cuvant care marcheaza o greseala in acest joc. – Et. nec.
TRISA, trisez, vb. I. Intranz., Tranz. A insela la jocul de carti; p. gener. a induce in eroare; a pacali, a insela. – Din fr. tricher.
TRISOR, trisori, s. m. Persoana care triseaza (la jocul de carti). – Din fr. tricheur.
PANTAROLA, pantarole, s. f. Numele unui joc de carti care se joaca in trei persoane. – Din pol. pancerola.
PAROLI s. m. invar. (La unele jocuri de carti) Dublare a sumei mizate in jocul precedent; (concr.) miza realizata in acest fel. – Din fr., it. paroli.
PASA, pase, s. f. 1. (Sport) Transmitere a mingii catre un coechipier. 2. Fiecare dintre miscarile facute cu mana de cel care hipnotizeaza pe cineva. 3. Miza pe care trebuie sa o depuna jucatorii de carti la fiecare nou tur. ♦ (Rar) Tur la unele jocuri de carti. ◊ Expr. A avea (sau a fi in) pasa buna (sau proasta) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de carti; a trece prin imprejurari favorabile (sau nefavorabile); a-i reusi (sau a nu-i reusi) cuiva ceva. 4. (Nav.) Fasie de apa indicata navigatiei intr-o zona cu stanci, bancuri, mine etc. 5. (Tehn.) Trecere a metalului de forjat in tiparele sau in matritele care il fasoneaza. – Din fr. passe, engl. pass.
PASIENTA, pasiente, s. f. Combinare a cartilor de joc dupa anumite reguli bazate pe hazard, de reusita careia jucatorul leaga realizarea unei dorinte. [Pr.: -si-en-. – Var.: (rar) pasenta s. f., (inv.) pasians s. n.] – Din ngr. pasientsa, fr. patience.
PACALICI, pacalici, s. m. Persoana care are obiceiul sa pacaleasca, sa faca farse. ♦ Numele unui joc de copii care se joaca cu un set de carti de joc speciale, in care pierde cel care ramane cu singura carte fara pereche. – Pacali + suf. -ici.
AS, asi, s. m. 1. Moneda romana de arama sau de bronz, folosita ca unitate monetara. 2. carte de joc marcata cu un singur punct sau semn si care de obicei este considerata ca avand cea mai mare valoare fata de cartile de aceeasi culoare; birlic. 3. Fig. Persoana care se distinge in mod cu totul deosebit intr-un domeniu oarecare prin pricepere sau indemanare. – Din fr. as, it. asso.
PICHET1 s. n. Numele unui joc de carti care se joaca (in doua persoane) cu treizeci si doua de carti. – Din fr. piquet.
PLATCA1 s. f. (In expr.) A intra (in) platca = a) a pierde o partida la jocul de carti; b) a trebui sa plateasca o datorie. A pune (sau a face pe cineva) platca = a face (pe cineva) sa piarda la jocul de carti. A ramane platca = a ramane de rusine, a se face de ras. – Din scr., pol. platka.
PLUSA, plusez, vb. I. Intranz. A miza la un joc de carti mai mult decat au mizat toti cei dinainte; a mari miza. – Din plus2.
POCHER, pochere, s. n. Numele unui joc de carti in care fiecare jucator dispune de cinci carti cu care poate sa castige daca are combinatia cea mai buna sau daca reuseste sa-i convinga pe adversari de acest lucru. – Din fr., engl. poker.
POT, poturi, s. n. Suma rezultata din mizele stranse intr-un tur al unui joc de carti. – Din fr. pot.
PREFERANS, preferansuri, s. n. Numele unui joc de carti. [Var.: (inv.) preferant s. n., preferanta s. f.] – Din rus. preferans, fr. preference.
VIST s. n. joc de carti care se joaca intre trei sau patru persoane. – Din engl., fr. whist.
PROTOS s. m. invar. (Inv.; la jocurile de carti) Cel care are dreptul sa deschida jocul. – Din ngr. protos.
SEPTAR, septari, s. m. carte de joc marcata cu numarul sapte, care are sapte puncte. – Sapte + suf. -ar.
SEPTIC, septici, s. m. (Fam.) 1. Diminutiv al lui sapte. 2. joc de carti, in care cartea marcata cu numarul sapte are cea mai mare importanta. – Sapte + suf. -ic.
SLEM s. n. (In sintagmele) Marele slem = a) (la unele jocuri de carti cu licitatie) situatie in care unul din cuplurile participante la joc castiga toate cele treisprezece levate posibile; b) (la jocul de tenis) situatie in care un tenisman castiga, in cursul aceluiasi an, cele patru mari concursuri internationale de tenis. Micul slem = (la unele jocuri de carti cu licitatie) situatie in care unul dintre cuplurile participante la joc castiga douasprezece din cele treisprezece levate posibile. – Din fr. chelem, germ. Schlemm.
SULERIE, sulerii, s. f. (Reg.) Inselatorie la jocul de carti; trisare. – Suler + suf. -ie.
FANTE, fanti, s. m. 1. (Fam. si peior.) Barbat (tanar) afemeiat. 2. carte de joc reprezentand figura unui tanar; valet. – Din it. fante.
FARAON, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care il purtau vechii regi ai Egiptului; persoana care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumet) Tigan. 2. (Inv.) Numele unui joc de carti. – Din fr. pharaon.
FERBER, ferbere, s. n. (Inv.) Numele unui joc de carti. – Din germ. Farbel.
FILA, filez, vb. I. 1. Tranz. A rasuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, canepa etc.) pentru a-l transforma in fire; a toarce. 2. Tranz. A rasfira in mana, incet si una cate una, cartile de joc (astfel incat sa se vada numai initialele din coltul din stanga de sus). 3. Tranz. A taia intr-un anumit fel suvite dintr-un par prea des. 4. Tranz. A desfasura incetul cu incetul lantul ancorei, o parama etc. (in momentul acostarii sau plecarii navei). 5. Intranz. (Despre lampi cu fitil) A arde rau, palpaind si scotand fum. 6. Tranz. A urmari in mod discret pe cineva (fara ca cel urmarit sa observe). – Din fr. filer, lat. filare.
OTUZBIR s. n. (Inv.) 1. joc de carti in care cel ce totalizeaza treizeci si unu de puncte castiga partida. 2. (In expr.) Cu otuzbirul = cu forta, fortat; cu asprime. – Din tc. otuzbir.
CONCINA, concine, s. f. Numele unui joc de carti. – Din ngr. kontsina.
LEVATA, levate, s. f. 1. Operatie de scoatere a mosoarelor sau a tevilor pline de pe masinile de semitort sau de filat dintr-o filatura. ♦ Cantitate de fire toarse obtinuta prin aceasta operatie. 2. (La jocul de carti) Totalitatea cartilor pe care unul dintre jucatori le poate ridica de pe masa in baza unei carti mai mari sau a unui atu. – Dupa fr. levee.
TAROC s. n. Numele unui joc de carti la care se folosesc carti speciale. – Germ. Tarock (din it.).
TABACAREASCA s. f. Numele unui joc de carti. – Din tabacaresc.
NOUAR, nouari, s. m. (Fam.) carte de joc de noua puncte. [Pr.: no-uar] – Noua + suf. -ar.
TABINET, tabinete, s. n. Numele unui joc de carti; partida dintr-un astfel de joc. – Dupa fr. table nette.
TALIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subtire, a corpului omenesc, situata deasupra soldurilor; mijloc, brau. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care imbraca mijocul; p. ext. corsaj. ◊ Loc. adj. si adv. In talie = imbracat numai in haina sau in rochie (fara palton sau fara pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsa intre umeri si solduri; trunchi. 2. Statura, inaltime, marime. ♦ Marime dupa care se confectioneaza obiectele de imbracaminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunostinte etc.). ◊ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeasi valoare, pricepere, iscusinta, talent etc. ca si altcineva sau ca cineva anume. 4. Timpul cat dureaza impartirea cartilor de joc la o partida de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. taille.
TALON, taloane, s. n. 1. Parte a unei foi dintr-un registru, dintr-un chitantier, dintr-un bonier etc. care ramane la cotor dupa ce s-a rupt partea detasabila. 2. Parte a ciorapului care acopera calcaiul, marcata printr-o tesatura mai deasa. 3. Partida la unele jocuri de carti. 4. Fiecare dintre cele doua margini ingrosate si intarite ale anvelopei unei roti. – Din fr. talon.
TAROC s. n. Numele unui joc de carti la care se folosesc carti speciale. – Din germ. Tarock.
TABACARESC, -EASCA, tabacaresti, adj., s. f. 1. Adj. Care apartine tabacarilor, privitor la tabacari. ◊ Lana tabacareasca = lana care se smulge de pe pielea de oaie data la tabacit. 2. S. f. Numele unui joc de carti. – Tabacar + suf. -esc.
TAIAT2, -A, taiati, -te, adj. I. 1. Care este despartit, separat in bucati cu ajutorul unui obiect taios sau prin diferite procedee fizice si chimice; despicat. 2. (Despre filele unei carti necitite) Desprins, desfacut la margini. 3. (Despre texte, filme etc.) Din care s-a suprimat o parte. 4. (Despre tesaturi) Destramat in directia firului tesut sau la indoituri. 5. (Despre anumite preparate culinare) Cu aspect de lapte branzit, din cauza alterarii sau a unei greseli de preparare. II. Ranit cu un obiect taios. ♦ (Despre pasari, animale) Care a fost sacrificat (in scopul valorificarii). III. 1. (Despre rasuflare, respiratie) Cu ritmul slabit, oprit. 2. (Despre un pachet de carti de joc) Despartit in doua punand jumatatea de dedesubt deasupra. [Pr.: ta-iat] – V. taia.
DECAR2, decari, s. m. carte de joc marcata de cifra zece. – Din ngr. dekari.
DECAVA, decavez, vb. I. Refl. si tranz. (Fam.) A pierde sau a face sa piarda toti banii, a da sau a lua (cuiva) toti banii, a ramane sau a lasa pe cineva fara un ban, a (se) ruina (la jocul de carti sau la alte jocuri de noroc). – Din fr. decaver.
TREFLA, trefle, s. f. 1. Una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-un semn de culoare neagra, in forma frunzei de trifoi; spatie. 2. Gaitan de bumbac, de matase etc. cusut ca podoaba in forma de frunza de trifoi la unele haine (de uniforma); p. ext. cusatura facuta astfel. 3. (Tehn.) Rozeta cu trei sau patru aripi, cu ajutorul careia se actioneaza cilindrul unui laminator. – Din fr. trefle.
REGE, regi, s. m. 1. Suveranul unui regat, persoana care detine puterea suprema intr-un regat; monarh. 2. Fig. Cel care are pozitia cea mai insemnata intr-un domeniu oarecare, prin puterea, prin importanta, prin competenta sa. 3. Numele piesei principale de la jocul de sah, a carei pierdere aduce infrangerea jucatorului. ♦ Numele uneia dintre cartile de joc, care are desenat pe ea un cap de rege (1); popa, riga. – Din lat. rex, -gis.
RIGA, rigi, s. m. 1. (inv.) Rege. 2. carte de joc cu figura regelui; popa, crai. – Din ngr. righas.
STOS, stosuri, s. n. Numele unui joc de carti. – Din pol. sztos, germ. Stoss.
SPATIE, spatii, s. f. (La cartile de joc) Trefla. – Din ngr. spathi.
CVINTA, cvinte, s. f. 1. (Muz.) Intervalul dintre cinci note consecutive. 2. (La scrima) A cincea dintre cele opt pozitii principale de aparare. 3. Formatie de cinci carti consecutive, de aceeasi culoare, la jocul de carti. 4. (In forma chinta) Acces prelungit de tuse violenta. [Var.: chinta s. f.] – Din it. quinta, fr. quinte.
CRAITA, craite, s. f. I. 1. Nume dat la doua specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternica si ramificata, cu frunze opuse, penat-divizate si cu flori galbene-portocalii, cu miros patrunzator; vazdoaga, ochesele (Tagetes e****a si patula). 2. Varietate de ciuperca comestibila, a carei palarie este purpurie pe deasupra, iar pe dedesubt galbena-aurie. II. (La pl., art.) Dans popular romanesc cu miscare vioaie, raspandit in Oltenia; melodie dupa care se executa acest dans. III. (Rar; la jocul de carti) Dama. [Var.: creita s. f.] – Crai + suf. -ita.
CUPA2, cupe, s. f. Una dintre culorile cartilor de joc (in forma de inima de culoare rosie). – Din ngr. kupa.
AMESTECA vb. 1. a combina. (~ mai multe substante.) 2. (prin Transilv. si Maram.) a sfeti. (~ cartile de joc.) 3. v. mesteca. 4. v. corci. 5. v. incurca. 6. a se baga, a interveni, a se vari. (Se ~ nechemat intr-o discutie.)
AS s. 1. (pop.) birlic, (inv.) tuz. (~ la jocul de carti.). 2. maestru. (E un adevarat ~ in domeniul lui.)
ATU s. (inv., in Mold. si Bucov.) coz. (~ la jocul de carti.)
BACARA s. banc, maca. (~ este numele unui joc de carti.)
BALADOR s. joker. (~ la cartile de joc.)
BANCA s. 1. (prin Transilv.) tocoric. (Are bani la ~.) 2. banca de date v. banca de informatii; banca de informatii = banca de date. 3. (rar) sueta. (~ la unele jocuri de carti.)
BANCHER s. 1. (inv.) zaraf. (~ul este proprietar de banca.) 2. (rar) suetar. (~ la unele jocuri de carti.)
CARO s. toba. (~ la cartile de joc.)
CULOARE s. 1. v. vopsea. 2. (rar) masla. (~ la jocul de carti.)
CUPA s. (la cartile de joc) 1. rosu. (Valetul de ~.) 2. inima.
DAMA s. 1. (SPORT) regina. (~ la jocul de sah.) 2. regina, (inv.) craiasa, craita. (~ de pica, la jocul de carti.)
JOKER s. balador. (~ la cartile de joc.)
MACA s. bacara, banc. (~ este numele unui joc de carti.)
MARIAJ s. 1. v. casatorie. 2. (inv. si reg.) marias. (jocul de carti numit ~.)
NARAV s. 1. v. patima. 2. pasiune, patima, viciu, (fam.) boala. (A dat in ~ jocului de carti.) 3. (Transilv.) snaga, suca. (~ calului.) 4. (la pl.) v. comportare. 5. v. fire.
NOUAR s. noua. (Un ~ la jocul de carti.)
PARTIDA s. 1. v. meci. 2. (rar) talon. (~ la unele jocuri de carti.) 3. v. grupare. 4. (POL.) factiune. (Apartine ~ adverse.) 5. v. casatorie. 6. v. cont.
PASIUNE s. 1. v. entuziasm. 2. patima, (inv.) impatimire. (O iubeste cu ~.) 3. sentiment, simtire, (livr.) patos, (inv.) simt. (A cantat cu ~.) 4. slabiciune. (~ lui e teatrul.) 5. narav, patima, viciu, (fam.) boala. (A dat in ~ jocului de carti.) 6. v. patima.
PATIMA s. 1. v. entuziasm. 2. v. pasiune. 3. narav, pasiune, viciu, (fam.) boala. (A dat in ~ jocului de carti.) 4. iubire, pasiune. (~ de bani.) 5. cusur, dar, defect, meteahna, narav, viciu, (pop. si fam.) partag, (pop.) invat, (reg.) madea, natura, naravie, parfic, teahna, (prin Bucov.) basau. (Are ~ betiei.) 6. v. partinire. 7. v. chin. 8. v. tortura.
POPA s. 1. v. preot. 2. rege, riga, (inv.) crai. (~ la jocul de carti.) 3. (reg.) magar. (Snopul de grau numit ~.)
SPATIE s. ghinda, trefla, (reg.) cruce. (~ la cartile de joc.)
TAIA vb. 1. v. imparti. 2. v. despica. 3. (pop.) a reteza, (reg.) a scurta. (A ~ niste metri de lemne.) 4. v. reteza. 5. v. sculpta. 6. (MED.) a reteza, (pop.) a lua. (Obuzul i-a ~ piciorul.) 7. v. amputa. 8. a reteza, (pop.) a rade, (reg.) a curma. (A ~ capul cuiva.) 9. v. opera. 10. v. injunghia. 11. a (se) injunghia, a (se) spinteca. (A ~ o vita.) 12. v. scurta. 13. v. cosi. 14. a (se) despica, a (se) spinteca. (Plugul ~ brazde adanci.) 15. v. croi. 16. a croi, (inv.) a sparge. (Fluviul isi ~ drum prin munti.) 17. v. brazda. 18. (rar) a rupe. (A ~ cartile, la jocul de carti.) 19. v. bara. 20. v. anula. 21. a scurta. (A ~ drumul peste camp.) 22. a se branzi, (inv. si reg.) a se sarbezi, (Mold.) a se corasli. (Laptele s-a ~.)
TOBA s. I. 1. (MUZ.) darabana, (rar) tambur, (inv. si reg.) baraban, barabanca, (inv.) tampina. (Bate ~.) 2. (TEHN.) tambur. II. (prin Ban. si sud-vestul Transilv.) sfarca. (Mezelul numit ~.) III. caro. (~ la cartile de joc.)
TREFLA s. ghinda, spatie, (reg.) cruce. (~ la cartile de joc.)
TRISA vb. 1. (inv. si reg.) a sfeti. (A ~ la jocul de carti.) 2. v. insela.
TUR s. 1. (FIZ.) tura. (~ periodic al unui corp.) 2. inconjur. (Face un ~ al stadionului.) 3. raita, tura, (reg.) otrocol. (Fac un ~ prin oras.) 4. pasa. (~ la jocul de carti.)
VALET s. 1. fecior, lacheu, (rar) camerier, (inv., prin Mold.) jocheu. (Un ~ la o casa boiereasca.) 2. fante. (~ la cartile de joc.)
VICIU s. 1. v. defect. 2. v. patima. 3. narav, pasiune, patima, (fam.) boala. (A dat in ~l jocului de carti.) 4. v. coruptie.
atu s. n., art. atuul; pl. atuuri (la jocul de carti si atale)
bacara (joc de carti) s. f., art. bacaraua, g.-d. art. bacaralei; pl. bacarale
boston/boston (vals, joc de carti) s. n.
capot (la jocul de carti) s. n., pl. capoturi
caro (culoare la jocul de carti) s. n., art. caroul; pl. carale
concina (joc de carti) s. f., g.-d. art. concinei; pl. concine
cupa (vas, croiala, carte de joc) s. f., g.-d. art. cupei; pl. cupe
decar (carte de joc) s. m., pl. decari
pica (la cartile de joc) s. f., g.-d. art. picii; pl. pici
pichet (joc de carti, tesatura) s. n.
platca (la jocul de carti) s. f.
pont (ironie, carte de joc, paragraf, lege, punct) s. n., pl. ponturi
AS asi m. 1) carte de joc cu valoarea cea mai mare intre cartile de aceeasi culoare. 2) fig. Persoana care se evidentiaza in mod deosebit intr-un domeniu oarecare. /<fr. as, lat. as, assis
ATU1 atale n. carte de joc de o anumita culoare, cu cea mai mare valoare. [Art. atuul] /<fr. atout
BACARA2 ~le f. Nume dat unui joc de carti; banc; maca. [Art. bacaraua; G.-D. bacaralei] /<fr. baccara
BANC3 ~uri n. 1) Nume dat unui joc de carti; bacara; maca. 2) pop. Istorioara scurta. A face ~uri. /<germ. Bank
BANCHER ~i m. 1) Proprietar sau mare actionar al unei banci. 2) (la unele jocuri de carti) jucator care conduce jocul si dispune de o suma mare de bani, suficienta pentru a acoperi mizele celorlalti jucatori. /<fr. banquier, it. banchier
BANCO n. (la jocul de carti) Totalitate a mizelor depuse de jucatori. ◊ A face ~ a sustine singur miza jocului contra bancii. /<it., fr. banco
BELOTA f. joc de carti care consta in acumulare de puncte. /<fr. belotte
BIRLIC ~ci m. carte de joc cu cea mai mare valoare intre cartile de aceeasi culoare; as. /<turc. birlik
BRIDGE [pr.: brigi] n. joc de carti care se joaca in patru (doi contra doi). /<engl., fr. bridge
CACEALMA ~le f. 1) (la jocul de carti) Inducere in eroare a adversarului prin crearea impresiei de a avea carti valoroase. 2) Prezentare a unui neadevar drept adevar; inselatorie; pacaleala. [Art. cacealmaua; G.-D. cacealmalei; Sil. -ceal-ma] /<turc. kacirma
CANASTA ~e f. joc de carti care consta in realizarea de serii de sapte carti de aceeasi valoare. /<fr. canasta
CARO ~ale n. (la cartile de joc) Culoare rosie reprezentata printr-un romb. [Art. caroul] /<fr. carreau
CARTOFOR ~i m. Persoana pasionata excesiv de jocul de carti. /<ngr. kartophoros
CHIBIT ~i m. Persoana care asista, fara sa joace, la o partida de table, la jocul de carti etc. [Acc. si chibit] /<germ. Kiebitz
CHINTA ~e f. 1) muz. Interval dintre doua sunete ale gamei la distanta de cinci trepte. 2) (la jocul de carti) Formatie de cinci carti consecutive si de aceeasi culoare. /<it. quinta, fr. quinte
CONCINA ~e f. rar joc de carti la care sunt folosite toate cartile. /<ngr. kontsina
COZ m. reg. (la jocul de carti) carte de joc care, conform conventiei stabilite de jucatori, are o valoare mai mare decat toate celelalte carti; atu. ◊ Frumoasa ~ deosebit de frumoasa; de o frumusete fara pereche. /<turc. koz
CRAI ~ m. 1) inv. (in unele state feudale) Conducator absolut al tarii; riga; rege; monarh; suveran; imparat. 2) fig. Barbat usuratic, care se tine de chefuri si de aventuri amoroase; craidon. 3) reg. (la jocul de carti) Figura care are imprimata pe ea chipul unui barbat cu coroana; rege; popa. /<sl. krali
CRUCE ~i f. 1) (in antichitate) Instrument de tortura, pe care erau pironiti osanditii la moarte. Hristos a murit pe ~. 2) Obiect de cult, facut din doua bucati de lemn, din piatra sau din metal asezate perpendicular una peste alta, constituind simbolul crestinismului. 3) Simbol al crestinismului, constand dintr-un gest facut cu degetele mainii drepte, care este dusa de la frunte la piept si de la un umar la altul. ◊ Fa-ti ~! da-ti seama ce spui! 4) v. RASCRUCE. 5) Obiect in forma de cruce folosit in unele mecanisme. ~ea carutei. 6) (la cartile de joc) Semn distinctiv avand forma unei frunze de trifoi; trefla. Dama de ~. [G.-D. crucii] /<lat. crux, ~cis
CULOARE ~ori f. 1) Totalitate a radiatiilor luminoase de diferite frecvente, pe care le reflecta corpurile si care creeaza asupra ochiului o senzatie vizuala specifica. ◊ De ~ care apartine rasei negre sau galbene. 2) Substanta folosita in arta vopsitului sau in pictura; colorant. 3) Fiecare dintre cele patru categorii in care se impart cartile de joc. [G.-D. culorii; Sil. -loa-re] /<lat. color, ~oris, fr. couleur
CUPA2 ~e f. Una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentand o figura in forma de inima de culoare rosie. /<ngr. kupa
DAMA ~e f. 1) inv. Femeie (de obicei de la oras) apartinand paturilor privilegiate; cucoana. ◊ De ~ femeiesc; pentru femei. 2) Partenera de dans. 3) peior. Femeie de moravuri usoare; p*********a. 4) (la jocul de carti) carte pe care este infatisata figura unei femei. ~ de pica. 5) (la jocul de sah) Piesa centrala ca importanta (a doua dupa rege); regina. ◊ joc de ~e joc cu fise speciale albe si negre desfasurat pe o tabla asemanatoare cu cea de sah. /<fr. dame, it. dama
FANTE ~ti m. 1) livr. Barbat care se bucura de succes la femei. 2) carte de joc pe care este infatisata figura unui cavaler; valet. /<it. fante
FARAON ~i m. 1) (in Egiptul antic; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Conducator absolut al tarii. 2) Persoana rea sau poznasa. Un ~ de baiat. 3) pop. (in superstitii si basme) Fiinta imaginara, considerata drept spirit al raului; diavol; satana; demon; d**c. 4) inv. joc de carti, asemanator stosului. [Sil. -ra-on] /<fr. pharaon
FIGURA ~i f. 1) Ansamblu de trasaturi specifice ale fetei; chip; fizionomie. 2) Imagine a unui obiect sau a unei fiinte, reprezentata printr-un desen, pictura sau sculptura. 3) fam. Om cu merite in viata publica. 4) carte de joc care reprezinta persoane (valet, dama etc.). 5) Piesa cu semnificatie deosebita in sah (rege, nebun, cal etc.). 6) Pozitie (sau ansamblu de pozitii) pe care o ia cineva in timpul unor miscari special orientate (la dans, in sport, in pilotaj etc.). ◊ ~ de stil procedeu prin care sensul propriu al cuvantului se modifica pentru a reda plastic continutul de idei; trop. [G.-D. figurii] /<fr. figure, lat. figura
A FILA ~ez 1. tranz. 1) (materiale textile) A transforma in fire prin rasucire. 2) (franghii, cabluri etc.) A desfasura incetul cu incetul. 3) (cartile de joc) A rasfira treptat (astfel ca sa se vada numai initialele). 4) (parul) A face sa devina mai rar (prin inlaturarea unor suvite). 5) (persoane) A urmari pe ascuns. 6) (note muzicale) A interpreta, modificand treptat intensitatea (de la piano pana la forte si invers). 2. intranz. inv. (despre lampi cu fitil) A arde palpaind si scotand fum. /<fr. filer, lat. filare
GHINDA ~e f. 1) Fruct al stejarului. 2) pop. (la cartile de joc) Semn distinctiv avand forma unei frunze de trifoi de culoare neagra; trefla. 3) carte de joc marcata cu acest semn. [G.-D. ghindei] /<lat. glans, ~ndis
JOKER [pr.: giocar] -i m. cartea de joc cu cea mai mare valoare in unele jocuri de noroc. /<engl. joker
A juca joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare
MACA f. Nume dat unui joc de carti; bacara; banc. /<fr., it. macao
MARTINGALA ~e f. 1) Piesa de harnasament, constand dintr-o curea in forma de furca, care nu permite calului sa se ridice in doua picioare. 2) (la navele cu panze) Bara de metal asezata sub bompres, care sustine paramele. 3) (la jocurile de carti) Miza dubla dupa fiecare pierdere. /<fr. martingale
MASLA ~e f. rar Fiecare dintre cele patru culori la cartile de joc. /<rus. maslo
A MASLUI ~iesc tranz. 1) (cartile de joc) A prevedea cu anumite semne sau a aranja intr-un fel nepermis (cu scopul de a insela pe ceilalti jucatori). 2) fig. A denatura in mod intentionat, prezentand drept veritabil. /masla + suf. ~ui
MASLUITOR ~i m. 1) Persoana care masluieste cartile de joc; trisor. 2) Persoana care masluieste faptele pentru a trage foloase personale; mistificator. [Sil. -lu-i-] /a maslui + suf. ~tor
NEFLA ~e f. (la unele jocuri de carti) carte de mica valoare sau fara valoare. /<fr. nefle
NOROC ~oace n. pop. 1) Soarta, destin favorabil. ◊ La (sau intr-un) ~ la intamplare. 2) Concurs de imprejurari favorabile. ◊ A-i surade cuiva ~ocul a-i merge cuiva in viata. A-si incerca ~ocul a intreprinde ceva fara a fi sigur de reusita. Spre ~ocul cuiva din fericire. Cum a da targul si ~ocul cum va fi; dupa imprejurari. A avea ~ a reusi, a avea succes. joc de ~ joc (de carti, de zaruri etc.) in care castigul este intamplator; joc de ha-zard. ~! formula de salut. 3) Stare de satisfactie deplina; fericire. A-si gasi ~ocul. ◊ A fugi de ~ a evita inconstient ceea ce putea sa aduca fericire. /<sl. naroku
NOUA2 m. 1) Numar constand din noua unitati. 2) Cifra 9 sau IX. 3) Obiect (carte de joc, jeton, bila etc.) marcat cu aceasta cifra. /<lat. novem
PANTAROLA ~e f. joc de
carti la care participa numai trei persoane. /<pol.
pancerola
PAROLI m. invar. (la unele jocuri de carti) Dublare a sumei mizate in jocul precedent. /<fr., it. paroli
PASA ~e f. 1) sport Transmitere a mingii catre un coechipier. 2) (la jocurile de carti) Suma de bani care trebuie depusa la fiecare tur nou. ◊ A fi in ~ buna (sau proasta) a-i reusi (sau a nu-i reusi) cuiva ceva; a-i merge cuiva bine (sau rau). /<fr. passe, engl. pass
PASIENTA ~e f. Combinare a cartilor de joc conform anumitor reguli pentru a se amuza sau pentru a ghici. /<ngr. pasientsa, fr. patience
PERECHE ~i f. 1) Grup de doua obiecte de acelasi fel intrebuintate impreuna. O ~ de ciorapi. 2) Grup de doua persoane de s*x opus aflate intr-o anumita legatura; cuplu. O ~ de dansatori. O ~ aleasa. 3) Grup de doua animale de aceeasi specie. O ~ de gaini. O ~ de boi. 4) Fiecare dintre elementele care alcatuiesc asemenea grupuri. Aceasta ti-i ~ea. 5) Obiect compus din doua parti simetrice, unite intre ele si formand un intreg. O ~ de foarfece. ◊ O ~ de carti un pachet de carti de joc. 6) la pl. Cate doi. A merge ~. 7) Persoana care se potriveste dupa anumite calitati altei persoane. ◊ Fara ~ fara seaman; unic in felul sau. A-i fi cuiva ~ a se potrivi cu cineva. [G.-D. perechii] /<lat. paric[u]la
PICA2 pici f. 1) (la cartile de joc) Semn distinctiv (unul din patru) avand forma unei inimi sau a unei frunze de culoare neagra. 2) carte de joc marcata cu acest semn. Valet de ~. /<germ. Pik, fr. pique
PICHET1 n. joc de carti in care se considera castigator acel participant care aduna mai multe carti de aceeasi culoare sau valoare. /<fr. piquet
A PLUSA ~ez 1. tranz. pop. (sume) A adauga prin adunare (la o alta suma); a aditiona. 2. intranz. (la jocul de carti) A mari miza; a pune o miza mai mare decat toti jucatorii anteriori. /Din plus
POCHER ~e n. joc de carti in care fiecare participant, dispunand de 5 carti, poate sa castige, daca are intr-adevar combinatia cea mai buna sau daca reuseste sa-i faca pe parteneri sa creada in aceasta. /<fr., engl. poker
PONT2 ~uri n. 1) fam. Aluzie rautacioasa; vorba intepatoare; impunsatura. ◊ A vorbi in ~uri a da de inteles. 2) carte de joc considerata ca avand valoarea cea mai mare. ◊ A vinde cuiva ~ul a destainui cuiva un secret in schimbul unui castig. 3) inv. Punct care fixeaza o limita (in spatiu sau in timp). ◊ La ~ la momentul oportun; la tanc. /<ung. pont
POPA ~i m. 1) (mai ales in biserica ortodoxa) Slujitor al cultului; preot. ◊ A da ortul (sau pielea) ~ii a muri. A-i merge (sau a i se duce) vestea ca de ~ tuns a se face cunoscut printr-o fapta reprobabila. 2) carte de joc pe care este reprezentat chipul unui barbat in varsta cu coroana; rege. 3) Piesa cea mai mare, care se pune in mijloc la jocul de popice. 4) pop. Snop care se pune cu spicele in jos in varful claii. [G.-D. popii] /<sl. popu
POT ~uri n. Suma obtinuta la jocul de carti din mizele adunate in cadrul unui tur. /<fr. pot
PREFERANS ~uri n. joc de carti in trei sau patru persoane, desfasurat in mai multe tururi, in fiecare din ele urmand sa se ia sau sa nu se ia anumite carti. /<rus. preferans, fr. preference
A RADE rad tranz. 1) (par, barba, mustati) A taia de la radacina, inlaturand complet (cu briciul sau cu masina de barbierit); a barbieri. 2) (persoane) A lipsi de par cu ajutorul briciului. ◊ ~ (pe cineva) fara sapun a critica foarte aspru. ~ o mama de bataie a bate zdravan. ~ o palma a da o palma (cu putere). 3) (animale sacrificate) A curata de elementele necomestibile (par, solzi, murdarie etc.). 4) (unele straturi subtiri) A desparti de unde este prins (cu o unealta taioasa). 5) (legume) A curata de coaja. 6) A da prin razatoare; a razui. 7) fig. A face sa nu mai existe; a sterge (de pe fata pamantului); a distruge; a prapadi; a nimici. 8) fig. (persoane, de obicei la jocul de carti) A face sa piarda toti banii. 9) rar (despre pasari in zbor, proiectile lansate etc.) A atinge usor la suprafata (apa, pamantul). /<lat. radere
REGE ~i m. 1) (in unele state; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Conducator absolut al tarii; riga; monarh; suveran; imparat. ~ al Suediei. 2) fig. Persoana care domina o anumita sfera de activitate prin puterea sa materiala sau spirituala; stapan absolut. ~ al poeziei. ~ al petrolului. ◊ ~ele animalelor denumire data leului. ~ele pasarilor denumire data vulturului. 3) (la jocul de sah) Piesa care ocupa o pozitie principala. 4) (la jocul de carti) Figura pe care este reprezentat chipul unui barbat in varsta cu coroana; popa. /<lat. rex, ~gis
RIGA rigi m. 1) inv. (in unele state; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Conducator absolut al tarii; rege; monarh; suveran; imparat. 2) rar (la jocul de carti) Figura pe care este reprezentat chipul unui barbat in varsta cu coroana; rege; popa. /<ngr. righas
ROSU1 n. 1) A saptea culoare a spectrului solar. ◊ A infierbanta (un metal) pana la ~ a infierbanta pana la starea de incandescenta. 2) Colorant de aceasta culoare. ~ de Congo. ◊ ~ de buze ruj. 3) (la jocul de carti) Semn distinctiv avand forma unei inimi. 4) carte de joc marcata cu acest semn. Valet de ~. ◊ De ~ se spune despre persoanele satene. 5): ~ de Purcari varietate de vin produs in localitatea Purcari din Republica Moldova. /<lat. roseus
A SERVI ~esc 1. tranz. 1) (persoane, cauze, idealuri etc.) A sustine printr-o activitate permanenta; a sluji. ~ patria. 2) (persoane) A asigura cu cele solicitate. ~ un client. 3) (persoane) A face sa bea sau sa manance, oferind (din belsug); a ospata; a trata. ~ cu ceai. 4) (mancaruri, bauturi) A oferi la masa. 5) (dejunul, pranzul, cina) A oferi, punand bucatele si cele necesare pe masa. 6) (mingea sau cartile de joc) A pune in joc. 7) (guri de foc) A asigura cu material explozibil. ~ un tun. 2. intranz. 1) pop. A fi slujbas; a sluji. ◊ ~ ca ostas a face serviciul militar. 2) (despre obiecte) A fi util; a folosi; a sluji. Tirbusonul serveste la deschiderea sticlelor. 3) A (putea) fi folosit (drept); a tine locul de... ~ drept marturie. /<fr. servir
SULER suleri m. reg. Persoana care triseaza la, jocul de carti; trisor. /<rus. suler
TABINET ~e n. Numele unui joc de carti. /<fr. table nette
TAROC n. joc cu 78 de carti cu figuri deosebite de cele de pe cartile de joc obisnuite. /<germ. Tarock
TOBA ~e f. 1) Instrument muzical de percutie, constand dintr-un cilindru gol pe dinauntru, acoperit la ambele capete cu cate o membrana de piele intinsa, care, prin lovire, produce sunete infundate. ◊ A bate ~a a) a lovi ritmic cu degetele in ceva, fiind iritat sau lipsit de rabdare; b) a raspandi o stire; a divulga un secret. A fi ~ de carte (sau de invatatura) a poseda multe cunostinte. A se face ~ a manca pe saturate. A vinde (averea cuiva) cu ~a a vinde la mezat. 2) Piesa cilindrica, goala in interior, folosita in tehnica; tambur. ~ pentru cablu. ◊ ~ de esapament piesa la motoarele cu ardere interna care amortizeaza zgomotul produs in timpul evacuarii gazelor de ardere. 3) Mezel preparat din carne de porc, maruntaie si slanina, puse in pielea stomacului, care se fierbe si se preseaza. 4) pop. (la jocul de carti) Semn distinctiv avand forma unui romb de culoare rosie; caro. 5) carte de joc marcata cu acest semn. /<ung. dob
TREFLA ~e f. 1) (la cartile de joc) Semn distinctiv avand forma unei frunze de trifoi de culoare neagra. 2) carte de joc marcata cu acest semn. Dama de ~. [Sil. tre-fla] /<fr. trefle
A TRISA ~ez 1. intranz. A folosi mijloace necinstite la jocul de carti. 2. tranz. (parteneri la jocul de carti) A induce in eroare, masluind cartile. /<fr. tricher
TUR1 ~uri n. 1) Miscare circulara completa a unui corp in jurul unui ax sau al unui punct fix; turatie. 2) Miscare liniara pe un anumit traseu cu revenire la punctul de plecare. ◊ ~ retur (sau ~ si retur) dus si intors. 3) Plimbare scurta pe un anumit traseu. A face un ~. 4) Parte a unei competitii sportive, reprezentand jumatate din totalul etapelor acesteia. 5) Ciclu de partide in care fiecare partener distribuie pe rand cartile de joc (pana ajunge randul iarasi primului jucator). /<fr. tour, germ. Tour
VIST n. Nume dat unui joc de carti. /<engl. Wist
VINT s.n. joc de carti inrudit cu vistul si cu bridgeul. [< engl. wint].
BRIDGE s.n. 1. joc de carti care se joaca de patru persoane cu 52 de carti. 2. Fraza centrala a unei teme in muzica de jaz. [Pron. brigi. / < engl., fr. bridge].
CAPOT2 s.n. (Frantuzism) Lovitura la jocul de carti, data de un jucator care nu face nici o levata. [Pl. -turi. / < fr. capot].
CARTO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „harta”, „grafic”, „plan”, „carte de joc”. [< fr., it. carto- < lat. charta, gr. chartes – harta].
CVINTA s.f. 1. (Muz.) Interval de cinci note consecutive. 2. A cincea pozitie principala de aparare la scrima. 3. Formatie de cinci carti consecutive (de aceeasi culoare) la jocul de carti. 4. Acces de tuse violent si prelungit. [Var. chinta, cuinta s.f. / < it. quinta, cf. fr. quinte].
FANTE s.m. 1. (Fam.) Om usuratic, increzut; tanar exagerat de elegant; filfizon. 2. Valet (la cartile de joc). [< it. fante].
INVITA s.f. (La jocul de carti, la scrima) Deschidere. [< fr. invite].
MAZETA s.f. jucator slab, care face greseli la jocul de carti, la biliard etc.; (p. ext.) ageamiu, neindemanatic. [< fr. mazette].
PICHET2 s.n. Numele unui joc de carti. [< fr. piquet].
RELANS s.n. (La jocul de carti) Noua miza, mai mare decat a adversarului. [< fr. relance].
RENONS s.n. (La jocul de carti) Refuz de a da culoarea ceruta. [< fr. renonce].
TALON s.n. 1. Portiunea de deasupra calcaiului unui ciorap. ♦ (Rar) Talus. 2. Partida la jocul de carti. 3. Marginea tare si ingrosata a unei anvelope, care se introduce in janta rotii. 4. Parte care ramane la cotorul unui chitantier, al unui bonier etc., dupa ce s-au rupt partile detasabile. 5. (Arhit.) Mulura convex-concava formata din doua arcuri de cerc care se racordeaza. 6. (Muz.) Partea de la capatul de jos al arcusului. [< fr. talon].
TREFLA s.f. 1. Una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-un semn de forma unei frunze de trifoi de culoare neagra; spatie. 2. (Poligr.) Ornament care imita trifoiul. ♦ Gaitan de bumbac, de matase etc. in forma de frunza de trifoi cusut ca podoaba la unele haine (de uniforma); (p. ext.) cusatura astfel executata. ♦ (Arhit.) Ornament compus din trei cercuri care se intretaie. 3. (Mar.) Dispozitiv special de legatura atasat la coltul inferior al velelor patrate. 4. Incrucisare suprapusa de sosele; pasaj denivelat. [< fr. trefle].
VIST s.n. joc de carti care se desfasoara intre trei sau patru persoane. [< engl. whist].
AS s.m. 1. (Ant.) Moneda de bronz din vechea Roma. 2. carte de joc pe care este insemnat un singur punct, socotita de obicei ca avand valoarea cea mai mare. 3. (Fig.) Persoana care stapaneste foarte bine cunostintele dintr-un domeniu oarecare sau care se distinge in mod special intr-o meserie. [< fr. as, it. asso, lat. as – moneda].
ATU s.n. 1. carte de joc de culoare socotita in mod conventional superioara celorlalte carti. 2. Situatie, element, pozitie care ofera un avantaj sau superioritate intr-o anumita imprejurare. [Pl. -uri. / < fr. atout, cf. a tout].
BACARA2 s.f. Numele unui joc de carti; maca. [< fr. baccara].
VALET s.m. 1. Tanar scutier in serviciul unui senior feudal. 2. (In trecut) Servitor care ingrijea de persoana si de garderoba stapanului sau. 3. carte la jocul de carti, reprezentand un cavaler; fante. [< fr. valet, cf. v.fr. vaslet < lat.med. vassus – scutier].
BANC s.n. I. 1. Gramada submarina uriasa de nisip, de pietris etc. depusa pe fundul marilor, lacurilor si al fluviilor, care se ridica pana aproape de nivelul apei. ◊ Banc de gheata = masa uriasa de gheata plutitoare, care se intalneste in marile polare. 2. Grup de pesti marini, in care predomina o anumita specie. II. 1. Postament, suport care sustine o masina-unealta. 2. Masa de atelier pe care se fixeaza piesele de prelucrat. 3. Instalatie pentru incercarea puterii motoarelor. 4. Scandura transversala la barci, pe care stau cei care trag la vasle; banca. III. 1. Numele unui joc de carti. 2. (Fam.) Gluma ieftina; anecdota; minciuna. [Pl. -curi. / < fr. banc, germ. Bank].
BANCA2 s.f. (La jocul de carti) Banii pusi in joc de cel ce tine jocul. [< germ. Bank].
BANCHER s.m. 1. Posesor de capital bancar; proprietar sau mare actionar al unei banci. 2. (La jocul de carti) Persoana care tine banca2 [in DN]. [Cf. fr. banquier, it. banchiere].
BANCO s.m.invar. (La jocul de carti) Totalitatea mizelor depuse de jucatori. [< it., fr. banco].
BELOTA s.f. (Rar) joc de carti care se joaca pe puncte cu 32 de carti intre doi, trei sau patru jucatori. [< fr. belote].
BRELAN s.n. (La unele jocuri de carti) Grup de trei carti (cu valoare egala, dar de culori diferite). [Pl. -nuri, (s.m.) -ni. / < fr. brelan].
CANASTA s.f. joc de carti de origine sud-americana, asemanator cu rummy. ♦ Grup de cel putin sapte carti de aceeasi valoare, care constituie seria tipica a acestui joc. [< fr., sp., it. canasta].
TAROT s.n. joc de carti mai lungi si cu alte figuri decat cele obisnuite, folosit mai ales in cartomantie; taroc. (< fr. tarot)
apalt s.n. (inv.) antrepriza publica de vindere a unor marfuri (ca: sare, paine, lumanari, carne, carti de joc etc.)
CAREU s.n. 1. Asezare in forma de patrat a unor persoane, a unor obiecte etc. ♦ Fiecare dintre patratele care alcatuiesc un caroiaj. 2. Portiune patrata, marcata cu alb, a terenului pe care se desfasoara un joc; (p. ext.) teren de sport. 3. Patrat de cuvinte incrucisate. 4. (Mar.) Incapere pe o nava servind ca sala de mese, de lectura sau de recreatie pentru ofiteri. 5. Grup de patru carti de aceeasi valoare (la unele jocuri de carti). 6. (Arhit.) Parte a unei biserici unde nava se intersecteaza cu transeptul. [Pl. -euri-, -ee. / < fr. carre].
CARO s.n. Culoare rosie la cartile de joc, insemnata prin romburi. [Pl. -rale. / dupa fr. carreau].
CULOARE s.f. 1. Senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; (curent) aspectul colorat al corpurilor; fata. ◊ (Despre oameni) De culoare = care are pigmentatia neagra, galbena etc. ♦ (Fig.) Opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. Nuanta, ton. ♦ Fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ◊ Culoare locala = reproducere exacta a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, ale unei epoci etc. 3. Materie, substanta coloranta; vopsea. 4. Fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, carou si cupa). [Pron. cu-loa-, var. coloare s.f. / < lat. color, cf. fr. couleur].
CUPA2 s.f. 1. (Frantuzism; in croitorie) Taietura, croiala. 2. (La jocul de carti) Taierea, separarea cartilor in doua parti. [< fr. coupe].
DAMA s.f. I. (Rar) 1. Doamna, cucoana. ◊ De dama = femeiesc. 2. Femeie de moravuri usoare, p*********a. II. 1. carte de joc pe care este desenata figura unei femei. 2. Regina (la jocul de sah). 3. (La pl.) joc practicat pe o tabla ca cea de sah si la care se folosesc pioni sau discuri albe si negre. III. Scobitura in copastia unei ambarcatii, in care se sprijina mansonul ramei. [< fr. dame, it. dama].
DECAVA vb. I. tr., refl. (Fam.) A lua (cuiva) toti banii, a face sa-si piarda sau a pierde toti banii, a (se) ruina (la jocul de carti). [< fr. decaver].
Ecarte s.n. joc de carti la care participa de obicei doua persoane. [< fr. ecarte].
as (asi), s. m. – 1. Moneda romana. – 2. carte de joc care are cea mai mare valoare; birlic. – 3. Persoana stralucita, somitate. – Mr. has. Lat. as (sec. XIX); sensul 1 si 3 prin intermediul fr. as, sensul 2 din ngr. ἄσο (‹ it. asso), cf. alb. aso, bg. as.
FIGURA s.f. 1. Chip, fata, obraz. 2. Forma exterioara a unui corp, a unei fiinte; imaginea plastica (desenata, pictata, sculptata) a unui corp. ◊ Figura geometrica = ansamblu de puncte, linii si suprafete. ♦ carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne si personaje (valet, dama etc.). ♦ Fiecare dintre piesele de sah (cu o forma caracteristica). 3. Persoana; personalitate. 4. Personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. Reprezentare, imagine simbolica sau alegorica. ◊ Figura de stil (sau poetica) = procedeu stilistic prin care se schimba sensul propriu al unui cuvant in vers sau in proza. V. trop. ♦ Figurile silogismului = forme de silogism determinate de pozitia termenului mediu in premise. 6. Pozitie, miscare (la dans, la scrima etc.). [< it., lat. figura].
FILA vb. I. 1. tr. A transforma un material textil in fire sau in ata. 2. tr. A rasfira in mana, pe rand, cartile de joc. 3. tr. A urmari (pe cineva) discret, fara a fi observat de acesta. 4. tr. (Muz.) A creste treptat de la piano la forte si a descreste in acelasi fel o nota prelungita. 5. tr. A taia suvite de par pentru a-l rari. 6. tr. (Mar.) A desfasura lent o parama, o manevra sau lantul ancorei. 7. intr. (Despre fitilul de lampa, p. ext. despre lampi) A arde cu palpairi si scotand fum. 8. tr. A zbura orizontal la inaltime mica, reducand viteza pentru aterizare. [< fr. filer, it. filare].
FISA s.f. Piesa de metal de formatul unei monede, care se introduce in mecanismul unui telefon public automat pentru a putea vorbi. ♦ Placa mica (de metal, de os etc.), rotunda sau patrata etc., intrebuintata ca marca de plata la jocul de carti in localurile de consumatie etc. [Cf. fr. fiche].
lanschenet s.n. (inv.) un joc de carti.
marias, mariasi, s.m. (inv.) 1. moneda austriaca de argint, care a circulat si in Tarile Romane. 2. joc de carti. 3. dans popular la nunta.
maus s.n. (inv.) numele unui joc de carti.
maries s.n. (reg., inv.) joc de carti.
bacara (bacarale), s. f. – joc de carti, maca. Fr. baccara. Din abrevierea fr. bac provine bac, s. n. (carte fara valoare).
nouaca, nouaci, s.f. (reg.) carte de joc marcata cu numarul noua; nouar.
patrer, patreri, s.m. (reg.) 1. carte de joc marcata de patru. 2. nota patru (la examen).
bezer s. m. – Intestine, prapur. – Var. bezereu, bezarau,bizer; beiser, s. m. (arg.) carte de joc de doua puncte; bazarau, s. n. (guler de camasa sau bluza, incretit). Gr. μεσαραιον, probabil prin intermediul vreunei forme sl.; cf. pol. bryze „tiv incretit”, rut. brizja „intestine” (DAR; Scriban), rus. bryzi „fraga”, brizeika „intestine”. Pentru asocierea sensurilor de „intestine” si „guler incretit”, cf. si fr. fraise.
birlic (-ci), s. m. – 1. As, carte de joc. – 2. Speteaza care trece prin mijlocul zmeului de copii. – 3. (Arg.) Nota unu, la scoala. – 4. (Arg.) Sublocotenent. Tc. birlik „unitate”, de la bir „unu” (Roesler 589; Seineanu, II, 52). La sensul 2 a putut avea loc o confuzie cu tc. bilik „antebrat” (DAR).
LEVATA s.f. 1. Totalitatea cartilor de joc pe care le strange de pe masa cel care a castigat la un moment dat. 2. Cantitate de fire toarse aflata pe tevile masinii de filat dupa infasurarea acestora. [< it. levata, cf. fr. levee].
praftorita, praftorite, s.f. 1. (pop.) praftura (v.). 2. (reg.) foale de fierarie. 3. (reg.) popa (la jocurile de carti).
MARTINGALA s.f. 1. Curea de la ham care nu lasa calul sa sara in doua picioare. 2. (Mar.) Bara de metal fixata sub bompres, care sustine subarbele. 3. (La jocul de carti) Pontare dubla dupa fiecare pierdere. [< fr. martingale].
MAUS s.n. joc de carti. [Pron. ma-us. / < germ. Maus].
puchi, puchi, vb. IV (reg.) 1. secretie galbuie de pe pleoape depusa in timpul somnului; urdoare, puchina. 2. pata mare. 3. paduche. 4. numele unui joc de carti.
santase s.n. (pop.) jocul de carti „saizeci si sase”.
scart, scarturi, s.n. (reg.) 1. (in unele jocuri de carti) punere de o parte a unor carti, pentru a fi schimbate cu altele; cartile puse astfel de o parte. 2. (in expr.) a pune in scart = a da de-o parte; a fi scart = a nu mai avea in mana carti de o anumita culoare. 3. saizeci si sase. 4. material de palarie care nu se valorifica, datorita calitatii sale inferioare.
schiz s.n. sg. (inv. si reg.) cartea de joc cu cea mai mare valoare (la taroc).
cacealma (cacealmale), s. f. – Inselaciune, subterfugiu la anumite jocuri cu carti, constind in a induce in eroare adversarul asupra valorii cartilor avute. Tc. kacurmak „a alunga” (Popescu-Ciocanel 18), intrucit se adopta aceasta tactica pentru a-l dezorienta pe adversar si a-l obliga sa se retraga. Mai putin sigur este etimonul lui Seineanu, III, 24 (tc. kacirma, „contrabanda”).
setlova s.f. sg. 1. (inv.; la unele jocuri de carti) ridicarea de sapte ori a mizei existente; martingala.
caniota (caniote), s. f. – Suma strinsa la jocul de carti. Fr. cagnotte.
carou (carouri), s. n. – 1. Patrat. – 2. Dala, placa de pardoseala. – 3. Geam, sticla. – 4. La cartile de joc, una din cele doua culori rosii, insemnata cu romburi. – Var. caro; careu, s. n. (patrat), carea, s. f. Fr. carreau; folosirea este oarecum specializata (carou pentru cartile de joc, careu, pentru formatiunile militare sau de gimnastica).
PASIENTA s.f. (La pl.) Combinatii (distractive) cu carti de joc (aranjate intr-o anumita ordine). [Pron. -si-en-, var. pasenta s.f. / < fr. patience, rus. pasiians].
PICA2 s.f. Unul dintre semnele de pe cartile de joc, in forma de inima sau de frunza colorata in negru si avand o codita. [< fr. pique].
santa1 s.f. art. (reg.; la un joc de carti) sapte de cupa.
samen s.n. (inv.) numele unui joc de carti.
POCHER s.n. joc de carti. [Pl. -re, -ruri. / cf. engl., fr. poker].
septuca s.f. (reg.) carte de joc marcata cu numarul sapte; septar, septic.
PONTATOR, -OARE s.m. si f. 1. Cel care inregistreaza prezenta muncitorilor la lucru sau cantitatea produselor realizate intr-un anumit timp. 2. Cel care ponteaza la jocul de carti. [< ponta + -tor, dupa fr. pointeur].
PREFERANS s.n. Numele unui joc de carti. [< rus. preferans, cf. fr. preference].
chibit (-ti), s. m. – Persoana care asista la jocul de carti fara sa ia parte efectiv la joc. Germ. Kiebitz (DAR). Sec. XIX. – Der. chibita (var. chibiti), vb. (a privi jocul altora); chibitarie, s. f. (indeletnicirea de chibit).
tabacareasca s.f. art. (inv.) joc de carti al tabacarilor de altadata.
chinta (chinte), s. f. – 1. Intervalul dintre cinci note muzicale consecutive. – 2. Atac de tuse. – 3. La jocul de carti, formatie de cinci carti consecutive de aceeasi culoare. – Var. (inv.) cvinta. Lat. quinta (sec. XIX); fr. quinte. – Der. chintet, s. n., din fr. quintette; chintesenta (var. gresita chintezenta), s. f. din fr. quintessence, var. datorata tendintei de a pronunta ca z, s intervocalic din ss, cf. vitesse › viteza.
RELANSA vb. I. 1. intr. A mari viteza la jocul de carti. 2. tr. (La jocul de tenis) A arunca, a trimite inapoi mingea. [Cf. fr. relancer].
ciolac (ciolaci), s. m. – 1. Mutilat, invalid, schiop, ciung. – 2. (Arg.) La jocul de carti, valet, fante. Tc. culak (Cihac, II, 566; Roesler 608; Seineanu, II, 131; Lokotsch 437; Ronzevalle 79); cf. alb. tsoljak, bg., sb. colak. – Der. ciolnav, adj. (bolnav, beteag) prin contaminare cu bolnav; ciolaci, vb. (a mutila).
SERVI vb. IV. 1. tr. A indeplini anumite functii, insarcinari fata de cineva; a sluji. 2. intr. A folosi la..., a avea rolul de... 3. tr. A aduce (bucatele) la masa. ♦ A oferi cumparatorilor cele cerute. ♦ (La unele jocuri sportive sau la carti) A pune mingea sau cartile in joc. ♦ refl. (Despre oameni) A se folosi. ♦ A lua sa manance sau sa bea. [P.i. -vesc. / < fr. servir, it., lat. servire].
conceni (-nesc, -it), vb. – A distruge, a anihila, a suprima. Sl. konicati „a termina”, part. konicanu (Miklosich, Slaw. Elem., 25; DAR). Din aceeasi familie sl. face parte concina, s. f. (moarte), din sl. koncina; si conet, s. n. (sfirsit; moarte), inv., din sl. konici; Bucov., conta, s. f. (resturi de pinza), din rut. konec. – Der. concenie, s. f. (inv., sfirsit, deces), din sl. konicanije; comcina, s. f. (joc de carti), mr. cuntina, din ngr. ϰοντσνα (Galdi 167), care la rindul sau provine din sl. koncina mentionat.
TABINET s.n. Numele unui joc de carti. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. table nette].
coz s. m. – 1. La jocurile de carti, atu. – 2. Obiect rar, extrem de pretios, minunatie. – 3. (Adv.) Foarte, din cale-afara. Tc. koz (Seineanu, II, 147; Lokotsch 1217), ngr. ϰόζι.
bacara (cristal, joc de carti) s. f., art. bacaraua, g.-d. art. bacaralei; (obiecte, partide) pl. bacarale, art. bacaralele
TRISA vb. I. intr. A insela la jocul de carti; (p. ext.) a induce in eroare. [< fr. tricher].
TRISOR s.m. Cel care triseaza (la jocul de carti). [Cf. fr. tricheur].
TUR s.n. 1. Miscare circulara sau liniara pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turatie (2); ; tura1 (2). ♦ Tur-retur = dus si intors, plecare si sosire; tur de orizont = observare succesiva a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; tur de pista = zbor pe un traseu dreptunghiular, executat in jurul aerodromului. ♦ A trage primul tur de manivela = a incepe turnarea unui film. ♦ Plimbare scurta, raita. ♦ (Liv.) Actiune care cere indemanare, agilitate, putere. ♦ Tur de forta = efort, intreprindere indrazneata. 2. (Sport) Parte dintr-un campionat cuprinzand jumatate din totalul etapelor. ♦ Intrecere sportiva, mai ales de ciclism, in care se parcurge un circuit pe ditanta lunga. 3. (Tehn.) Miscare circulara in jurul unui ax. 4. (La jocul de carti) Ciclu de jocuri in care fiecare partener distribuie cartile, pe rand. [Pl. -ruri, -re. / < fr. tour, cf. lat. turnus – instrument pentru intors].
cuart (-turi), s. n. – 1. (Inv.) Sfert, a patra parte. – 2. Durata serviciului de garda in marina. – Var. (1) cvart, (2) cart. It. quarto (sec. XIX). Si in forma cuarta, s. f. (inv., contributie pe recolta, sec. XVIII; cvarta muzicala; careu la jocul de carti), din it. cuarta. Cr. cuartet, s. n., din it. quartetto.
dama (dame), s. f. – 1. Doamna, cucoana. – 2. Femeie stricata. – 3. Regina, la cartile de joc. – 4. joc cu puluri albe si negre care se muta pe o tabla asemanatoare cu cea de sah. Fr. dame. – Der. (vulg.) dameza, s. f. (femeie stricata), ca amure(a)za; damicela, s. f. (fam., domnisoara), din it. damigella; damist, s. m. (Arg., persoana care frecventeaza b*********e); madama, s. f. (dadaca straina; femeie de serviciu in baruri si hoteluri; femeie de conditie inferioara), din fr. madame (nu trebuie sa se confunde cu madam, formula de adresare care se da uneori in conversatie, si care nu are nuanta depreciativa). Se stie ca, dupa Corominas, I, 378, sensul 4 al lui dama provine, in realitate de la numele Damasco.
decar (decari), s. m. – carte de zece puncte, la jocul de carti. Ngr. δεϰάρι (Graur, BL, V, 60; Galdi 168).
boston1 (vals, joc de carti) s. n., pl. bostonuri
exofla (-le), s. f. – carte falsa, carte fara valoare la anumite jocuri de carti. Ngr. ἐξώφυλλα (Graur, BL, IV, 78). – Der. exoflisi, vb. (a decarta), din ngr. ἐξωφυλλίζω, care ajunge sa coincida cu exoflisi, vb. (a plati, a scapa), din ngr. ἐξοφλῶ, aorist ἐξόφλησα (Galdi 186; Scriban).
fante (fanti), s. m. – 1. Valet la jocul de carti. – 2. Curtezan, crai. – Mr. fande. It. fante (in mr., prin intermediul ngr. φάντης). Sec. XIX.
faraon (-ni), s. m. – 1. Titlu purtat de vechii regi ai Egiptului. – 2. Tigan. – 3. Nume al unui joc de carti. Gr. φαραῶ, prin intermediul sl. faraonu, si modern din fr. pharaon (Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 370). Explicatia sensului 2 este aceeasi cu a cuvintului tigan; cu sensul 3 are pl. faraoane. – Der. faraoana, s. f. (tiganca); faraonit, s. m. (inv., egiptean).
fila (file), s. f. – Foaie, pagina. – Mr. fila. Ngr. φύλλον (DAR; Galdi 189). In trecut s-a intrebuintat si forma filada, s. f., din ngr. φυλλάδα. – Der. fila, vb. (a rasfoi incet in mina cartile de joc).
AS s. m. 1. moneda romana, la origine din bronz. 2. carte de joc pe care este insemnat un singur punct, avand valoarea cea mai mare. 3. (fam.) persoana care stapaneste foarte bine cunostintele dintr-un domeniu, care se distinge in mod special intr-o meserie. 4. (tenis de camp) ghemul (punctul) marcat direct din lovitura de serviciu. (< fr., lat. as)
ATU s. n. 1. carte de joc de culoare socotita in mod conventional superioara celorlalte carti. 2. situatie, element, pozitie care ofera un avantaj in plus. (< fr. atout)
BACARA2 s. f. joc de carti; maca. (< fr. baccara)
BANC3 s. n. 1. numele unui joc de carti. 2. (fam.) gluma ieftina; anecdota. (< germ. Bank)
BANCA2 s. f. (la jocul de carti) banii pusi in joc de cel ce tine jocul. (< germ. Bank)
BELOTA s. f. joc de carti. (< fr. belote)
BOSTON1/BOSTON s. n. 1. dans lent asemanator valsului, de provenienta americana; melodia corespunzatoare. 2. gen pianistic in jaz, prin alternanta a notelor joase cu acordurile pe care acestea le sustin. 3. joc de carti. (< fr. boston)
BRELAN s. n. 1. (la unele jocuri de carti) grup de trei carti de valoare egala, dar de culori diferite, la acelasi jucator. 2. (fig.) grup de trei persoane, lucruri etc. care formeaza o unitate. (< fr. brelan)
BRIDGE [BRIGI] s. n. 1. joc de carti, intre patru persoane, cu 52 de carti. 2. (jaz) partea centrala a unei teme. (< engl., fr. bridge)
CANASTA s. f. joc de carti asemanator cu rummy. ◊ grup de cel putin sapte carti de aceeasi valoare, care constituie seria tipica a acestui joc. (< fr., sp. canasta)
CAPOT2 s. n. lovitura la jocul de carti, data de un jucator care nu face nici o levata. (< fr. capot)
CARO s. n. culoare la cartile de joc, cu romburi rosii. (< fr. carreau)
CARTO- elem. „harta”, „grafic”, „plan”, „carte de joc”. (< it. carto-, cf. lat. charta)
CARTOMANTIE s. f. pretinsa arta de a ghici viitorul cu ajutorul cartilor de joc. (< it. cartomanzia)
CHINTA s. f. 1. a cincea pozitie de aparare la scrima. 2. formatie de cinci carti consecutive de aceeasi culoare la jocul de carti. (< fr. quinte)
CULOARE s. f. 1. senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; aspectul colorat al corpurilor. ♦ ~ calda = culoare aflata in prima jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre infrarosu). ~ rece – culoare din cea de-a doua jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentala = fiecare dintre culorile (rosu, galben, albastru) care nu pot fi obtinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentatie neagra, galbena etc. ◊ (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. nuanta, ton. ◊ fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ♦ ~ locala = reproducere exacta, intr-o opera literara, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, epoci etc. 3. materie, substanta coloranta; vopsea. 4. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, caro si cupa). (< fr. couleur, lat. color)
CUPA2 s. f. 1. (croitorie) taietura, croiala. 2. (la jocul de carti) taierea, separarea cartilor in doua parti. (< fr. coupe)
DAMA s. f. I. 1. doamna, cucoana. ♦ de ~ = femeiesc. 2. femeie de moravuri usoare, p*********a. II. 1. carte de joc pe care este desenata figura unei femei. 2. (la jocul de sah) regina. 3. (pl.) joc practicat pe o tabla ca cea de sah cu pioni sau discuri albe si negre. III. scobitura in copastia unei ambarcatii, in care se sprijina mansonul ramei. (< fr. dame, it. dama)
DEALER DILAR/ s. m. 1. agent de bursa; vanzator (intermediar). 2. (la jocul de carti) cel care imparte cartile. (< engl. dealer)
DEALING DI-/ s. n. (la jocul de carti) impartitul cartilor. (< engl. dealing)
DECARTARE s. f. (la jocul de carti) depunerea, eliminarea din mana a uneia sau mai multor carti. (< de1- + carte)
DECAVA vb. tr., refl. (fam.) a pierde sau a face sa-si piarda toti banii, a (se) ruina (la jocul de carti). (< fr. decaver)
DEFOSA vb. tr., refl. (la jocul de carti) a se debarasa, jucand-o, de o carte pe care o considera inutila in jocul sau. (< fr. defausser)
DEFOSA s. f. (la jocul de carti) 1. actiunea de a separa cartile considerate inutile. 2. carte astfel considerata. (< fr. defausse)
DRAW DRAU/ s. n. 1. meci terminat la scor egal; rezultat de egalitate la incheierea partidei. 2. (la jocul de carti) primire, tragere a unor carti suplimentare, dupa distribuirea initiala. (< engl. draw)
Ecarte s. n. joc de carti de doua persoane. (< fr. ecarte)
ETALA vb. tr. 1. a expune spre a fi privit, admirat. 2. (la jocul de carti) a depune pe masa, pe fata, unele formatii de carti. (< fr. etaler)
FANTE s. m. 1. (fam.; peior.) om usuratic, increzut; tanar exagerat de elegant; filfizon. 2. valet (la cartile de joc). (< it. fante)
FIGURA s. f. 1. chip, fata, obraz. ♦ (fam.) a-i face a (cuiva) = a pacali, a face cuiva o farsa. 2. forma exterioara a unui corp, a unei fiinte; imagine plastica a unui corp. ♦ (mat.) ~ geometrica = ansamblu de puncte, linii si suprafete. ◊ carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne si personaje. ◊ (sah) fiecare dintre piesele de joc. 3. persoana; personalitate. 4. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. reprezentare, imagine simbolica sau alegorica a unei persoane, a unui animal sau obiect. ♦ ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimba sensul propriu al unui cuvant, imbogatindu-i-se semnificatia. ♦ ĩ silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul in functie de pozitia termenilor in premise. 6. pozitie, miscare (la dans, la scrima, patinaj etc.). (< fr. figure, lat. figura)
FILA vb. I. tr. 1. a transforma un material textil in fire. 2. a rasfira in mana cartile de joc. 3. (fig.) a urmari (pe cineva) discret, fara a fi observat de acesta. 4. (muz.) a canta o nota prelungita, facand sa varieze intensitatea. 5. a taia suvite de par pentru a-l rari. 6. (mar.) a desfasura lent o parama, o manevra sau lantul ancorei. II. intr. 1. (despre lampi cu fitil) a arde cu palpairi si scotand fum. 2. (despre avioane) a zbura orizontal la inaltime mica, pentru aterizare. (< fr. filer, lat. filare)
FISA s. f. 1. piesa de metal de formatul unei monede, care poate declansa mecanismul unui automat; jeton. ♦ (fam.) a-i pica (sau cadea) cuiva a = a intelege repede despre ce este vorba. 2. placa mica de metal, de os etc., rotunda sau patrata, intrebuintata ca marca de plata la jocul de carti, in localurile de consumatie etc. (< ngr. fisa)
FURSETA s. f. (la jocul de carti) carte a unui adversar intre doua carti, una imediat inferioara si alta imediat superioara aceleia pe care o joaca acesta. (< fr. fourchette)
IMPAS s. n. 1. situatie fara solutionare convenabila. 2. (rar) mica strada fara iesire; fundatura, intrare. 3. (la bridge, belota) a face un ~ = a juca o carte inferioara cand se presupune ca adversarul care trebuia sa joace inainte detine o carte intermediara. (< fr. impasse)
INVITA s. f. (la jocul de carti, la scrima) deschidere. (< fr. invite)
LEVATA s. f. 1. totalitatea cartilor de joc pe care le strange de pe masa cel care a castigat la un moment dat. 2. scoatere a mosoarelor sau a tevilor pline de pe masina de filat dupa infasurarea acestora; cantitatea de fire obtinuta. (dupa fr. levee)
LICITA vb. tr. 1. a vinde la licitatie. ◊ (intr.) a face oferte in cadrul unei licitatii. 2. (la jocul de carti) a atrage, a stimula, a tenta. (< fr. liciter, lat. licitari, /2/ germ. lizitieren)
MANSA2 s. f. fiecare dintre etapele succesive ale unei oribe sau competitii sportive, a unui concurs de calarie, unui joc de carti etc. (< fr. manche)
MAUS1 s. n. joc de carti. (< germ. Maus)
MAZETA s. f. jucator slab (la jocul de carti, la biliard etc.); (p. ext.) ageamiu. (< fr. mazette)
MISDEAL [pron. MISDIL] s. n. (la jocul de carti) impartire gresita a cartilor. (< engl. misdeal)
NEFLA s. f. carte de joc de mica valoare. (< fr. nefle)
PASIENTA s. f. (pl.) combinatii (distractive) cu carti de joc (aranjate intr-o anumita ordine). (< fr. patience, rus. pasiians)
PICA2 s. f. unul dintre semnele de pe cartile de joc, in forma de inima sau de frunza cu codita, colorata in negru. (< fr. pique)
PICHET2 s. n. numele unui joc de carti care se joaca (in doi) cu 32 de carti. (< fr. piquet)
PINACLE [PINACL] s. n. joc de carti, intre 2, 3 si 4 parteneri, cu 24, 32 sau 48 de carti, urmarind realizarea unui anumit numar de puncte, convenit in prealabil. (< engl. pinc/h/le)
PLUSA vb. intr. 1. (la jocul de carti) a miza mai mult decat cei dinainte. 2. a da mai mult decat este necesar. (< plus2)
POCHER s. n. joc de carti, in care fiecare jucator dispune de cinci carti cu care poate sa castige in diferite combinatii. (< ngr., fr. poker, germ. Poker)
POT2 s. n. suma rezultata din mizele stranse intr-un tur al unui joc de carti. (< fr. pot)
PREFERANS s. n. joc de carti. (< rus. preferans)
PROTUS s. m. inv. cel care deschide jocul (la carti, remi etc.)
RANG s. n. 1. loc ocupat de cineva sau de ceva intr-o ierarhie. ◊ treapta, situatie sociala. ◊ locul ocupat in ierarhia unui pachet de carti de joc de catre fiecare grupa a cate patru carti cu aceeasi cifra sau fata (asi, valeti, decari etc.). 2. categorie a navelor militare potrivit marimii sau armamentului lor. 3. (mat.) numar natural care indica pozitia unui termen intr-un sir. ♦ (lingv.) ~ de frecventa = loc ocupat de un cuvant, fonem etc. in ordinea frecventei, organizata descendent. (< fr. rang)
REGE s. m. 1. suveran al unui regat; monarh. 2. (fig.) persoana care are pozitia cea mai insemnata intr-un domeniu oarecare, intr-o colectivitate, prin puterea, importanta, reputatia sa. 3. piesa principala la jocul de sah. ◊ crai, popa, riga la jocul de carti. (< lat. rex)
RELANS s. n. (la jocul de carti) noua miza, mai mare decat a adversarului. (< fr. relance)
RELANSA vb. I. tr. 1. a lansa din nou sau in sens invers. 2. (tenis) a arunca din nou, a trimite inapoi mingea. 3. a da un nou avant. II. intr. (la jocul de carti) a face un relans. (< fr. relancer)
RENONSA s. f. (la jocul de carti) refuz de a da culoarea ceruta. (< fr. renonce)
SERVI vb. I. tr. 1. a indeplini anumite functii, insarcinari fata de cineva; a sluji. 2. a aduce (bucatele) la masa. ◊ a oferi cumparatorilor cele cerute. 3. (la unele jocuri sportive sau la carti) a pune mingea sau cartile in joc. II. intr. a folosi la..., a avea rolul de... III. refl. a se folosi, a face uz de... ◊ (despre oameni) a lua sa manance sau sa bea. (< fr. servir)
TABINET s. n. numele unui joc de carti. (< fr. table nette)
TALON s. n. 1. partida la unele jocuri de carti. 2. portiunea de deasupra calcaiului unui ciorap. 3. marginea tare si ingrosata a unei anvelope, care se introduce in janta rotii. 4. parte care ramane la cotorul unui chitantier, bonier etc. dupa ce s-au rupt partile detasabile. ◊ document eliberat calatorilor cu avionul, sau cu vaporul care certifica existenta biletului sau permite controlul trecerii lor prin diversele servicii ale (aero)portului. 5. (arhit.) mulura convex-concava formata din doua sferturi de cerc care se racordeaza. 6. (muz.) piesa montata la capatul de jos al unui arcus. (< fr. talon)
TERTA s. f. 1. (muz.) interval de trei trepte al gamei diatonice; treapta a treia de la o treapta data. 2. (la unele jocuri de carti) serie de trei carti succesive (as, rege si dama) de aceeasi culoare, in ordine crescanda. 3. a treia pozitie, de aparare la scrima. 4. (fam.) a fi in ~ (cu cineva) – a flirta. (< it. terza)
TREFLA s. f. 1. una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-o frunza de trifoi de culoare neagra; spatie. 2. (poligr.) ornament care imita trifoiul. ◊ gaitan de bumbac, de matase etc. in forma de frunza de trifoi, cusut ca podoaba la unele haine (de uniforma). 3. (arhit.) ornament din trei cercuri secante, ale caror centre formeaza un triunghi echilateral. 4. (mar.) dispozitiv la coltul inferior al velelor patrate, dintr-un inel mare prin care trec doua inele mai mici, pentru legarea de ele a manevrelor curente din mai multe directii. 5. pasaj denivelat in curba pentru parasirea unei sosele si intrarea in alta sosea. (< fr. trefle)
TRISA vb. intr., tr. a insela la jocul de carti; (p. ext.) a pacali, a insela. (< fr. tricher)
TRISOR s. m. cel care triseaza (la jocul de carti). (< fr. tricheur)
TUR s. n. 1. miscare circulara sau liniara pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turatie (2); tura1 (2). ♦ ~-retur = dus si intors, plecare si sosire; ~ de orizont = observare succesiva a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; ~ de pista = zbor de pe un traseu dreptunghiular, in jurul aerodromului. ♦ a trage primul ~ de manivela = a incepe turnarea unui film. ◊ plimbare scurta, raita. ♦ ~ de oras = vizitare, cu un mijloc de transport, a unui centru de interes turistic. ◊ actiune care cere indemanare, agilitate, putere. ♦ ~ de forta = efort, intreprindere indrazneata. 2. (sport) prima parte dintr-un campionat, jumatate din totalul etapelor. ◊ intrecere sportiva (de ciclism), in care se parcurge un circuit pe distanta lunga. ♦ ~ de scrutin = (prima sau a doua) etapa a unor alegeri care se repeta. 3. (tehn.) miscare circulara in jurul unui ax. 4. (la jocul de carti) ciclu de jocuri in care fiecare partener distribuie cartile, pe rand. (< fr. tour)
VALET s. m. 1. tanar scutier in serviciul unui senior feudal. 2. persoana care se afla in serviciul personal al cuiva; lacheu. 3. carte la jocul de carti reprezentand un cavaler; fante. (< fr. valet)
VINT s. n. joc de carti inrudit cu vistul si cu bridgeul. (< engl. wint)
VIST s. n. joc de carti. (< engl., fr. whist)
PAS1 interj. (la diferite jocuri de carti) cuvant care arata ca un jucator nu vrea sau nu poate sa deschida jocul. ♦ ~ parol = formula rostita de un jucator care nu vrea sau nu poate sa participe la joc in turul respectiv. (< fr. /je/ passe)
ghinda (ghinde), s. f. – 1. Fructul stejarului. – 2. Trefla, la jocul de carti. – Mr., megl. gl’inda, istr. gl’inde. Lat. *glanda, de la glans, cu schimbare de decl. (Puscariu 714; Candrea-Dens., 740; REW 3778; DAR), cf. alb. ljende (Philippide, II, 643). Este de asemenea posibil sa se plece direct de la glandem, cf. var. inv. si dial. ghinde. Der. ghindar, s. m. (stejar; cioara-de-cimp; Garrulus glandarius), pe care Puscariu 716, Candrea-Dens., 741 si REW 3774 il deriva direct din lat. glandārius; ghindos, adj. (plin de ghinda); ghindoc, adj. (persoana bondoaca), cf. bondoc. – Cf. ghindura.
ghiordum (ghiordumuri), s. n. – joc de carti. – Var. ghiurdum. Tc. ǵordum (Seineanu, II, 182).
gruba (-be), s. f. – 1. Gramada, puzderie. – 2. carte de joc de zece puncte. Origine necunoscuta. Cuvint argotic.
levata (levate), s. f. – Manevra la jocul de carti. Fr. levee, sau mai curind it. levata.
maca (-ale), s. f. – joc de carti. Fr. macao, de la numele Macao.
marias (mariasuri), s. n. – (Inv.) joc de carti. – Var. (Mold.) maries, mariaj. Fr. marriage, mai ales prin intermediul pol. marjasz, mag. marjas (Tiktin).
maslu (masluri), s. n. – Miruit, impartasanie. Sl. maslo „unsoare, ulei” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 363; Cihac, II, 188; Berneker, II, 23), cf. bg., sb. maslo „ulei”, sb., cr. masla „maslu”. E dubletul lui masla, s. f. (semn la cartile de joc, culoare), cf. rus. masti „culoare la cartile de joc”, fata de sl. mastiti „a unge”. – Der. maslui, vb. (a trisa, a insemna cartile de joc), cf. bg. maslja „a unge”; masluitor, s. m. (trisor). – Cf. maslin.
maus (mausuri), s. n. – Un anumit joc de carti. Germ. Maus (Candrea).
maz (-zuri), s. n. – Miza, cantitate pontata intr-un joc de carti. Rus. maz, din germ. Mass (Tiktin). Rar.
mazeta (mazete), s. f. – Ageamiu (la joc de carti). Fr. mazette.
mesa adv. – 1. Batut la unele jocuri de carti. – 2. (In expresii) Inselat. Ngr. μέσα „inauntru” (Graur, BL, IV, 100); cf. expresia l-au bagat mesa, din ngr. τoν ἔβαλαν μέσα. Cf. misit.
mingeac (-curi), s. n. – 1. V***n. – 2. Dama la jocurile de carti. Tig. ming (Graur 170; M. L. Wagner, BF, X, 15; Juilland 168), cf. tc. minca. Cuvint de argou.
nasol (nasoala), adj. – (Arg.) Urit. Tig. nasvalo (Graur 176; Juilland 170); probabil ca vocalismul se explica pornind de la f. nasoala. S-a confundat cu nasul, adj. (rau, nemernic), din tig. nasul (Vasiliu, GS, VII, 120; Juilland 170). – Der. nasoala, s. f. (femeie; tigara); nasuliu, adj. (urit); nasuli, vb. (despre un negot, a esua); nasulie, s. f. (ghinion, situatie proasta); nasulii, s. f. pl. (carti de joc).
otuzbir (-ruri), s. n. – 1. Un anumit joc de carti. – 2. Violenta, abuz de putere, lipsa de consideratie. Tc. otuz bir „31” (Lokotsch 1600; Bogrea, Dacor., IV, 836; Candrea; Graur, GS, VI, 333).
pacienta (paciente), s. f. – Rabdare. Lat. patientia (sec. XIX). Este dubletul lui pasenta (var. pasienta, pasiant, inv. pasians), s. f. (combinare a cartilor de joc pentru a vedea daca se implineste o dorinta a jucatorului sau a altei persoane). – Der. (din fr.) pacient, s. m.; impacient, adj.; impacienta, s. f.; impacienta, vb. refl. (a se nelinisti).
pantir (pantiri), s. m. – Dragon; platosa. – Var. pantir, pantur. Germ. Panzer „cuirasa”, prin intermediul sl. pansyru (Miklosich, Lexicon, 554; Cihac, II, 242), cf. pol. pancerz, rus. pancyr, sb. pancijer. Mold., sec. XVII, inv. – Der. pantiresc, adj. (de dragoni); pantarola, s. f. (un anumit joc de carti), din pol. pancerola < it. panzeruola (Candrea).
pinca (pinci), s. f. – (Arg.) Bani, parale. Germ. Pinke „cutia de bani la jocurile de carti” (Vasiliu, GS, VII, 122).
platca (platci), s. f. – Pierdere, deruta la jocul de carti. Sb., pol. platka (Cihac, II, 261), cf. a plati.
poker (pokere), s. n. – joc de carti. – Var. ortogr. pocher. Fr. poker, din engl. – Der. pocherist, s. m. (jucator de pocher).
pot (poturi), s. n. – Suma, miza care se ponteaza la un joc de carti. Fr. pot „vas, oala”.
prefera (prefer,preferat), vb. – A considera mai bun. – Var. preferi. Fr. preferer; var., mai putin frecventa, a avut in vedere paralelismul cu oferi, suferi, conferi etc. – Der. preferabil, adj., din fr. preferable; preferent, adj. (care prefera); preferenta (var. preferinta), s. f., din fr. preference; preferanta (var. preferans(a), preferant), s. f. (un anumit joc de carti, azi inv.).
protos s. m. – Cel care deschide jocul de carti. Ngr. πρῶτος (Galdi 244). Este dubletul lui prot, s. m. (corector la o tipografie sau editura), din fr. prote. – Der. protie, s. f. (prioritate, preferinta, prioritate la jocurile de carti), din ngr. πρωτεία.
rams (-suri), s. n. – joc de carti. Germ. Rams (Tiktin).
salman (-ni), s. m. – (Arg.) carte de joc de sase puncte. Origine necunoscuta. Poate un der. cu suf. -man.
samsurca s. f. – Varietate de joc de carti numit si preferans. Origine incerta. Dupa Tikrin si Candrea, din fr. sans jouer, prin intermediul rus. Sec. XIX, inv.
sapte num. – Numar intre sase si opt. – Var. Mold. septe. Mr. sapte, megl. sapti, istr. sǫpte. Lat. septem (Puscariu 1514; REW 7830), cf. vegl. sapto, it. sette, prov., cat. set, fr. sept, sp. siete, port. sete. – Der. septar, s. m. (carte de joc de sapte puncte); inseptit, adj. (multiplicat cu sapte); septime, s. f. (a saptea parte).
spirea s. m. – (Arg.) carte de joc de trei puncte. Origine necunoscuta. Spirea ester nume propriu de persoana, dar nu se vede legatura.
stos (-suri), s. f. – Un anumit tip de joc de carti. Germ. Stoss „lovitura”, prin intermediul pol. sztos, rus. stos (Sanzewitsch 209). – Der. stosar, s. m. (jucator de stos).
tabac (-ci), s. m. – Muncitor care tabaceste pieile, argasitor. – Mr. tabac. Tc. (arab.) tabak (Seineanu, II, 338), cf. alb., bg., sb., megl. tabak, ngr. ταμπάϰης. – Der. tabaci, vb. (a argasi, a dubi; a usaca pielea la soare), cf. megl. tabatǫs, tabatiri; tabacar, s. m. (argasitor); tabacarie, s. f. (meseria si atelierul tabacarului); tabaceala, s. f. (argaseala); tabacit, s. n. (argasit); tabacareasa, s. f. (Mold., un anumit joc de carti).
tabinet (-te), s. n. – Un anumit joc de carti. Fr. table nette.
taroc s. n. – joc de carti cu aranjament diferit de cel uzual. Fr. tarots, prin intermediul germ. Tarock (Candrea).
terta (-te), s. f. – 1. Interval muzical dintre doua sunete ale gamei la distanta de trei trepte. – 2. Pozitie de parare la jocul de scrima. – 3. Serie de trei carti succesive in jocurile de carti. – 4. (Fam.) Codoasa. It. terza. – Der. tertia, s. f. (caractere tipografice), din germ. Tertia; tartet, s. n., din it. terzetto; tertina, s. f., din it. terzina; tertiar, s. n., din fr. tertiaire. – Cf. tertiu.
toba (-be), s. f. – 1. Tambur. – 2. Culoare la jocul de carti. – 3. Un tip de salam. – Var. Mold., Trans. doba (si der.). Mag. dob (Tiktin; Galdi, 89 si 150). – Der. tobas, s. m. (Trans., tobosar), din mag. dobos, dublet al lui tobos, s. m. (tort), cf. sb. dobos „tarta”. Este bg. toba care pare ca provine din rom. (Capidan, Raporturile, 234).
toci s. m. – Un anumit joc de carti. Rus. toci vū toci „la fel”.
triumf (-furi), s. f. – Victorie in razboi, succes moral, fala. Lat. triumphus (sec. XIX). – Der. triumfa, vb., din lat. triumphare; triumfal, adj., dupa fr. triomphal, lat. triumphalis; triumfator, adj. (care triumfa); tromf, s. n. (triumf, in anumite jocuri de carti), inv., din mag. tromf ‹ germ. Trumpf (Scriban).
vist (-turi), s. n. – Un anumit joc de carti. Fr. (engl.) whist.
ALTENBURG, oras in E Germaniei (Saxonia); 53,6 mii loc. (1988). Expl. de carbune brun. Constr. de masini de cusut. Cunoscute fabrici de carti de joc. Monumente medievale si din Renastere. Muzee. Mentionat in anul 976.
AS, asi, s. m. 1. carte de joc pe care e insemnat un singur punct si care de obicei este considerata ca cea mai mare dintre cartile de aceeasi culoare; birlic. 2. Fig. Persoana care se distinge intr-un domeniu oarecare. – Fr. as (lat. lit. as, assis).
ATU, atuuri si (1) atale, s. n. 1. carte de joc de culoarea care, in mod conventional, este socotita a avea o mai mare valoare decat celelalte. 2. Element care, intr-o anumita imprejurare, ofera cuiva un avantaj sau o sansa in plus. – Fr. atout.
BACARA2 s. f. Numele unui joc de carti. – Fr. baccara.
BANC3, bancuri, s. n. 1. Numele unui joc de carti. 2. (Fam.) Gluma (ieftina); anecdota; minciuna. – Germ. Bank.
BANCA2, banci, s. f. 1. Institut de credit care efectueaza operatii financiare. ◊ Banca de emisiune = banca investita cu dreptul de a emite bancnote. 2. (La unele jocuri de carti) Banii pusi in joc de cel ce conduce jocul. – It. banca (fr. banque).
BANCHER, bancheri, s. m. 1. (In oranduirea capitalista) Posesor de capital banesc, care pune la dispozitia altor capitalisti acest capital, in schimbul unei dobanzi; proprietar sau mare actionar al unei banci. 2. (La unele jocuri de carti) Persoana care conduce jocul si care tine in rezerva o suma de bani, pentru a plati, in caz de pierdere, sumele riscate de ceilalti jucatori. – Fr. banquer.
BANCO s. n. invar. (La unele jocuri de carti) Totalul mizelor depuse de jucatori. – It. banco (fr. banco).
BRELAN, brelanuri, s. n. (La anumite jocuri de carti) Grup de trei carti de aceeasi valoare si de culori diferite. – Fr. brelan.
BRIDGE s. n. Numele unui joc de carti. [Pr.: brigi] – Fr. bridge (<engl.).
CACEALMA, cacealmale, s. f. (La jocul de carti) Faptul de a simula ca ai carti bune, spre a intimida pe adversar si a castiga apoi cu o carte mai slaba decat a aceluia. ♦ Fig. Pacaleala, inselaciune. – Tc. kacirma
SANTASE s. f. (Iesit din uz) Numele unui joc de carti.
CAPOT1 adj. invar. (Inv., in limbajul jucatorilor de carti, in expr.) A face (pe cineva) capot = a nu lasa (pe cineva) sa faca o levata la jocul de carti; p. ext. a castiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata. – Fr. capot.
CAREU, careuri, s. n. 1. Mod de asezare in forma de patrat a unor persoane sau obiecte; persoane sau obiecte asezate in acest fel. 2. Portiune in forma de patrat a terenului de fotbal, de tenis etc., marcata cu alb, pe care jocul se desfasoara dupa norme speciale. 3. (La unele jocuri de carti) Grup de patru carti de aceeasi valoare. – Fr. carre.
CARO, carale, s. n. Una dintre cele doua culori rosii ale cartilor de joc, insemnata cu romburi. – Fr. carreau.
CARTOFOR, -A, cartofori, -e, s. m. si f. Persoana care are patima jocului de carti. – Ngr. chartophoros.
ZECICA s. f. (Fam.) carte de joc avand pe ea zece puncte. – Din zece + suf. -ica.
ZECER, zeceri, s. m. (Reg.) Zece; cifra, carte de joc, ban etc. avand aceasta valoare. – Din zece + suf. -ar.
CHIBIT, chibiti, s. m. 1. Persoana care asista la jocul de carti al altora, fara sa joace ea insasi. 2. (Ornit.) Nagat. [Acc. si: chibit] – Germ. Kiebitz.
capot1 (la jocul de carti) (inv.) (in expr. a face ~) adj. invar.
bacara f. (fr. baccara). Un joc de carti (numit si maca) in care 9 e cel mai inalt punct, iar 10 (numit bacara) nu valoreaza nimic. V. bac 2.
balamut, -a s. si adj. (rut. pol. balamut, inselator, palavragiu, fanfaron. V. balacesc). Vechi. Inselator, sarlatan. Azi. Munt. Om care vorbeste incurcat, bilbiit, tont, prost (Cp. cu badaran). Mold. Masluit (vorbind de cartile de joc). V. suler.
as m. pl. asi (lat. as; fr. as. La Romani, o moneta de arama (gologanu de 5-6 centime) si o masura de greutate (12 uncii = 327 de grame). carte de joc c' un singur punct, numita odinioara birlic. Fruntas in sport. V. giolar.
caro n. fara pl. (fr. carreau, d. lat. quadrellum, dim. d. quadrum, patrat. V. cadru). Una din colorile [!] cartilor de joc: asu de caro.
cartomant, -a s. (d. carta, adica „carte de joc”, si vgr. mantes, gicitor [!]). Care pretinde ca giceste dupa cartile de joc.
cartomantie f. (carta si vgr. manteia, gicire [!]). Stiinta de a pretinde ca gicesti dupa cartile de joc.
dama f., pl. e (fr. dame, d. lat. domina, doamna). Titlu dat unei femei de conditiune, chear nemaritate, dar nu uzitat la vocativ, nici unit cu numele de familie: doamna cutare e o doamna culta. La dans, femeie in opoz. cu cavaler. O figura la cartile de joc. A doua piesa la jocu de sah. Un joc pe damier. V. companie.
1) dat n., pl. uri. Actiunea de a da: datu cartilor de joc. Rar. Datina: asa e datu nostru.
1) crai m., pl. tot asa (vsl. bg. sirb. kralj, rege, d. vgerm. Karal, Karl, Carol cel Mare al Francilor, care i-a invins de multe ori pe Slavi; ceh. kral, pol. krol, rus. koroli, ung. kiraly, alb. krali, turc. kyral, kral, mgr. kralis, principele Serbiii, Bulgariii sau Ungariii. Cp. cu tar). Vechi. Rege sau domn. Riga, popa (la cartile de joc). Azi. Berbant, strengar, craidon. Cei trei crai de la rasarit, magii care au venit sa se inchine lui Hristos cind s´a nascut.
JOKER s.m. Cea mai mare carte la unele jocuri de noroc; balador. [Pron. gio-car, scris si jocher. / < engl. joker].
ghiordum s.n. (inv.) joc cu 24 de carti, asemanator cu stosul.
JOKER [GIO-CAR] s. m. cea mai mare piesa sau carte la unele jocuri de noroc. (< fr., engl. joker)
