CALCIT s. n. carbonat de calciu natural, cristalizat, transparent, incolor sau divers colorat, care alcatuieste calcarul, marmura etc. – Din fr. calcite.

ARAGONIT s.n. carbonat de calciu natural, cristalizat, din care se confectioneaza obiecte ornamentale. [< fr. aragonite].

CRETA s.f. 1. carbonat de calciu natural, format din cochiliile unor animale marine foarte mici. 2. Bucata de creta (1), care serveste la scris pe tabla, pe lemn etc. [< lat. creta].

soda s. f. – carbonat de calciu. – Mr. soda. It. soda, prin intermediul ngr. σόδα, cf. tc., bg. soda.

carbonatI (‹ fr {i}) s. m. pl. Saruri ale acidului carbonic. ♦ carbonat neutru = sare a acidului carbonic in care doi atomi de hidrogen au fost inlocuiti cu atomi de metale. ♦ carbonat acid = sare a acidului carbonic in care un singur atom de hidrogen a fost inlocuit cu un atom de metal; (impr.) bicarbonat. ♦ carbonat de calciu = sarea de calciu a acidului carbonic, raspindita in natura sub forma de calcar (piatra de var), creta, marmura, calcit; intrebuintat ca piatra de constructie, la obtinerea cimentului, a varului, a sticlei. ♦ carbonat de sodiu = sarea de sodiu a acidului carbonic, produs de baza al industriei chimice, folosit in ind. sticlei, a sapunului, a uleiurilor vegetale, a petrolului, metalurgica, farmaceutica, in gospodarie etc.; soda (1). ♦ carbonat acid de sodiu = sarea de sodiu a acidului carbonic, folosita ca alcalinizant al secretiei gastrice in acidoze si sub forma de lotiuni detergente in infectii, arsuri etc.; (impr.) bicarbonat de sodiu.

CALCIT s. n. carbonat de calciu natural, cristalizat. – Fr. calcite.

CALCAR, calcare, s. n. Roca sedimentara sau biogena alcatuita din carbonat de calciu, de culoare alba, cenusie, rosie, neagra etc.; piatra-de-var. [Acc. si: calcar] – Din lat. calcarius, fr. calcaire.

CALCE², s. f. 1. Oxid de calciu. 2. Material refractar obtinut prin calcinarea carbonatului de calciu natural. – Din lat. calx, calcis.

CALCIFICA, pers. 3 calcifica, vb. I. Refl. 1. (Despre tesuturi, oase, leziuni pulmonare etc.) A se intari prin depuneri de saruri de calciu. 2. (Despre diverse substante) A se imbogati in carbonat de calciu. [Var.: calcifia vb. I] – Dupa fr. calcifier.

MARNA, marne, s. f. Roca sedimentara compusa din carbonat de calciu si argila, in proportii variabile, de obicei de culoare cenusie, intrebuintata la fabricarea cimentului. – Din fr. marne, it. marna.

RECIF, recife, s. n. (Geol.) Formatie de stanci submarine, cladite de organisme (corali, alge etc.) care traiesc sub forma de colonii in apele marilor calde si care secreteaza carbonat de calciu. [Pl. si: recifuri] – Din fr. recif.

ARAGONIT s. n. Mineral alcatuit din carbonat de calciu cristalizat, din care se fac obiecte ornamentale. – Din fr. aragonite.

DOLOMITA s. f. 1. Mineral format din carbonat de calciu si carbonat de magneziu, cristalizat in sistemul romboedric. 2. Roca cu aspect grauntos formata din dolomita (1). [Var.: dolomit s. n.] – Din fr. dolomite.

ARAGONIT n. Mineral alcatuit din carbonat de calciu cristalizat, folosit la confectionarea obiectelor ornamentale. /<fr. aragonite

CALCAR ~e n. Roca sedimentara de diferite culori, formata din carbonat de calciu, avand diverse intrebuintari, mai ales ca material de constructii; piatra-de-var. [Acc. si calcar] /<lat. calcarius, fr. calcaire

A SE CALCIFICA pers. 3 se calcifica intranz. 1) (despre tesuturi) A se intari prin depunere de calciu. 2) (despre substante) A acumula carbonat de calciu. /Din calciu

DOLOMITA f. 1) Mineral constituit din carbonat de calciu si de magneziu. 2) Roca formata prin sedimentarea acestui mineral, utilizata ca material refractar, ca piatra de constructie. /<fr. dolomite

STALACTITA ~e f. Coloana calcaroasa de forma conica, fixata de tavanul pesterilor si al galeriilor subterane si formata prin scurgerea de apa cu continut bogat de carbonat de calciu. /<fr. stalactite

STALAGMITA ~e f. Coloana calcaroasa, formata prin depunerea carbonatului de calciu din picaturile de apa din pesteri, galerii subterane si fixata cu baza de podeaua pesterilor. /<fr. stalagmite

TUF ~uri n. Roca poroasa, provenita din eruptiile vulcanice, folosita ca material de constructie. ◊ ~ calcaros roca sedimentara calcaroasa, usoara si poroasa, provenita prin depunerea carbonatului de calciu din apele izvoarelor minerale. /<fr. tuf, germ. Tuff

CALCIZARE s.f. Proces de incorporare a carbonatului de calciu in sol. [Cf. it. calcinare].

CALICOZA s.f. Pneumoconioza benigna provocata de inhalarea carbonatului de calciu. [< fr. chalicose].

CALISA s.f. Formatie geologica in forma de crusta albicioasa dura, compusa din carbonat de calciu si aflata in solul din sud-vestul Statelor Unite. [< fr. caliche].

carbonatARE s.f. (Chim.) Reactie chimica produsa cu participarea bioxidului de carbon din aer si a hidroxidului de calciu din varul nestins, din care rezulta carbonatul de calciu. [< carbonata, dupa fr. carbonatation].

SEROZIOM s.n. Sol de semidesert cu un continut redus de humus, bogat in carbonat de calciu. [Pron. -zi-om. / cf. rus. serii – cenusiu, zemlia – pamant].

CALCAR s.n. Roca sedimentara, formata din carbonat de calciu; piatra de var. [Pl. -re, -ruri. / cf. it. calcare, fr. calcaire, lat. calcarius].

CALCIFICA vb. I. refl. 1. (Despre tesuturi, oase etc.) A se intari prin depunere de saruri de calciu. 2. (Despre substante) A se imbogati in carbonat de calciu. [Var. calcifia vb. I. / dupa fr. calcification].

DOLOMITA s.f. Mineral alcatuit din carbonat de calciu si de magneziu, care intra in constitutia unor mari masive muntoase; (p. ext.) roca calcaroasa care contine magneziu. [Var. dolomit s.n. / < fr. dolomite, cf. Dolomieu – mineralog francez].

PISOLIT s.n. 1. Graunte de carbonat de calciu sau de oxid de fier de marimea unui bob de mazare. 2. Roca de calcar formata din pisolite (1). [< fr. pisolithe, cf. gr. pisos – mazare, lithos – piatra].

sarga³ s.f. (reg.) roca sedimentara compusa din carbonat de calciu si argila, de culoare cenusie; marna.

RECIF s.n. Formatie de stanci submarine rezultata prin acumularea de organisme care traiesc in colonii si care secreta carbonat de calciu. [< fr. recif, cf. sp. arrecife < ar. arrasif – dig].

ARAGONIT s. n. carbonat de calciu natural, cristalizat, pentru obiecte ornamentale si decorative. (< fr. aragonite)

CALCAR/CALCAR s. n. roca sedimentara de precipitatie sau organogena, din carbonat de calciu; piatra-de-var. (< fr. calcaire, lat. calcarius)

CALCIFICA vb. refl. 1. (despre tesuturi) a se intari prin depunere de saruri de calciu; a se calcifia. 2. (despre substante) a se imbogati in carbonat de calciu. (dupa fr. calcification)

CALICOZA s. f. pneumoconioza benigna provocata de inhalarea carbonatului de calciu. (< fr. chalicose)

CALISA s. f. formatie geologica in forma de crusta albicioasa, dura, din carbonat de calciu, in solul din sud-vestul S.U.A. (< fr., sp. caliche)

CRETA s. f. 1. carbonat de calciu natural, format din cochiliile unor animale marine foarte mici. 2. bucata din aceasta materie, pentru scris pe o tabla neagra. (< lat. creta)

DOLOMITA s. f. 1. mineral din carbonat de calciu si de magneziu. 2. roca cu aspect grauntos, cu dolomita (1). (< fr. dolomite)

DRAPERIE s. f. 1. perdea grea de postav, de stofa sau catifea pusa la usi, la ferestre etc. si lasata sa cada in falduri; stofa dispusa cu arta in falduri mari. 2. vesmant larg, cu falduri, care imbraca o statuie, personajele unui tablou etc. 3. formatie carstica cu aspect de panza in falduri, rezultata prin depunerea carbonatului de calciu in crapaturile din plafoanele pesterilor. (< fr. draperie)

PISOLIT s. n. 1. graunte de carbonat de calciu sau de oxid de fier de marimea unui bob de mazare. 2. roca din pisolite (1). (< fr. pisolithe)

SEROZIOM s. n. sol de semidesert cu un continut redus de humus, bogat in carbonat de calciu. (< germ. Serosiom)

ARAGONIT s. n. Mineral alcatuit din carbonat de calciu cristalizat, din care se fac obiecte ornamentale. – Fr. aragonite.

CALCE¹ (lat. calx, calcis) 1. Oxid de calciu. ♦ C. sodata = amestec de oxid de calciu cu 5-20% hidroxid de sodiu, care absoarbe dioxidul de carbon si vaporii de apa din aer; folosita la uscarea gazelor, la umplerea extinctoarelor. 2. Material refractar obtinut prin calcinarea carbonatului de calciu natural (calcar, calcit, marmura etc.).

CALCEDONIE (dupa fr. {i}; {s} lat. chalcedonius „din Calcedonia”) s. f. Varietate criptocristalina anhidra, de cuart, cu structura fibroasa, formata prin depunere din solutii coloidale concentrate sau rezultata din deshidratarea si recristalizarea gelurilor de silice (opal). Contine incluziuni de oxid de fier, carbonat de calciu, rutil, are luciu de ceara; prezinta urmatoarele varietati: safirin, serdolic, plasma, crizopraz si heliotrop. Apare si sub forma de cremene in calcare. Utilizata ca piatra semipretioasa, in mecanica de precizie si ca material abraziv.

CALCICOLA (‹ fr.; {s} lat. calc- „var” + colo „a locui”) adj. Planta ~ = planta care vegeteaza pe soluri bogate in carbonat de calciu sau pe stincarii de calcare (ex. floarea-de-colti, vita de vie); planta calcifila.

CALCIT (‹ fr. {i}) s. n. carbonat natural anhidru de calciu, divers colorat datorita impuritatilor continute (fier, magneziu etc.); se formeaza pe cale hidrotermala in zacamintele metasomatice de contact, prin precipitare chimica la gura izvoarelor incarcate cu carbonat de calciu unde formeaza tufuri si travertine si in pesteri, sub aspect de stalactite si stalagmite. Alcatuieste aproape in intregime masa calcarelor si are intrebuintarea acestora.

carbonatITE (‹ fr.) s. f. pl. Roci magmatice, constituite preponderent din carbonati de calciu. Reprezinta o importanta sursa de niobiu si de alte metale rare.

CAROFITE (‹ fr.) s. f. pl. Grup de plante acvatice (de apa dulce, rar salmastra), verzi, cu corpul constituit dintr-o tulpina articulata, cu noduri, internoduri si verticile de frunze, la baza carora se gasesc fructificatiile pentru reproducere (Charophyta). Avind tulpina si fructele impregnate cu carbonat de calciu, au dat nastere, prin acumulare, in Jurasic si Eocen, la calcare.

CALCAR, calcare, s. n. Roca sedimentara sau biogena formata din carbonat de calciu; (pop.) piatra-de-var. [Acc. si: calcar] – Fr. calcaire (lat. lit. calcarius).

CALCIFICA, pers. 3 calcifica, vb. I. Refl. 1. (Despre tesuturi, oase, leziuni pulmonare etc.) A se intari prin depunere de saruri de calciu. 2. (Despre diverse substante) A se imbogati in carbonat de calciu. – Din calciu.

carbonatARE s. f. Reactie chimica la care participa bioxidul de carbon din aer si hidroxidul de calciu din varul stins si din care rezulta carbonatul de calciu. – Dupa fr. carbonatation.

CISTOLIT (‹ fr. {i}; {s} gr. kystis „vezica” + lithos „piatra”) s. m. 1. (BOT.) Masa de carbonat de calciu, mai rar de dioxid de siliciu, formata pe peretii externi ai celulelor epidermice vegetale. 2. (MED.) Calcul al vezicii u*****e sau biliare.

CRETA (‹ lat. creta) s. f. (PETROGR.) Calcar fin granular de culoare alb-galbuie, cu aspect de mase mari stratiforme, format din resturi microscopice de foraminifere, moluste, corali sau ca produs al unor reactii chimice intre sarurile din apa marii. Contine exclusiv carbonat ca calciu, rar cu nodule de siliciu provenite din precipitarea dioxidului de siliciu. Se utilizeaza in ind. cauciucului, la fabricarea varului, a cretei de scris etc.; bucata din aceasta materie (uneori amestecata cu substante colorante) in forma de betisor sau creion, care se utilizeaza pentru a scrie pe tabla sau pe alte corpuri de culoare inchisa.

CALCIT n. Varietate de carbonat natural de calciu, transparent, incolor, utilizat in industria optica si ca material de constructie. /<fr. calcite

CALCIT s.n. carbonat natural de calciu. [< fr. calcite, cf. lat. calx – var].

ANCHERIT s. n. carbonat natural de calciu, magneziu si fier. (< engl. ankerite)

CALCIT s. n. carbonat natural de calciu. (< fr. calcite)

ANKERIT s. n. carbonat dublu de calciu si fier, de culoare alb-cenusie, in care fierul este inlocuit in procente variabile cu magneziul. Apare sub forma lenticulara, in sisturi cristaline, in serpentinite si ca mineral de ganga.

ARAGONIT (‹ localit. Aragon) s. n. carbonat natural de calciu izomorf cu calcitul, de care se deosebeste cristalizind rombic. Se formeaza in ultimele faze ale proceselor hidrotermale si din depunerile izvoarelor minerale termale, formind tufuri calcaroase sau pisolite. Are culoare alb-galbuie, violeta sau cenusie, luciu sticlos si aspect de agregat radiar sau compact. Este utilizat ca piatra de ornament, constituie mase principala a perlelor si formeaza stratul de sidef al cochiliilor molustelor.

ANCHERIT (< fr., germ.) s. n. carbonat natural de calciu, magneziu si fier, cenusiu sau galbui-brun, intalnit in rocile sedimentare sau metamorfice.

carbonat² ~ti m. Sare a acidului carbonic ~ de calciu. /<fr. carbonate