COMPUTER, computere, s. n. calculator electronic; ordinator. ◊ Computer familial = microcalculator pentru prelucrarea si vizualizarea informatiilor provenite de la o serie de periferice, specific aplicatiilor familiale (utilitare, educationale, distractive etc.); microordinator familial. – Din engl. computer.

MINIcalculator, minicalculatoare, s. n. 1. calculator electronic universal, de dimensiuni reduse, cu lungimea cuvantului de 12-24 biti, accesibil din punctul de vedere al efortului financiar de dotare si exploatare; miniordinator, minicomputer. 2. (Impr.) calculator de buzunar. – Din fr. minicalculateur.

COMPUTER ~e n. calculator electronic; ordinator. /<engl. computer

ORDINATOR ~oare n. calculator electronic; computer. /<fr. ordinateur

COMPUTER s.n. calculator electronic; ordinator. [Pl. -re. / < engl. computer].

MINIcalculator s.n. calculator electronic de dimensiuni reduse. [Cf. fr. minicalculateur].

ORDINATOR s.n. calculator electronic. [< fr. ordinateur].

calculator, -OARE, calculatori, -oare, subst. 1. S. n. Tabel care cuprinde rezultatele unor calcule, folosit pentru simplificarea operatiilor; carte, brosura care cuprinde asemenea tabele. 2. S. n. (Si in sintagma calculator electronic) Ordinator, computer. ◊ calculator de buzunar = calculator de dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de probleme matematice limitate; (impr.) minicalculator. 3. S. m. si f. Persoana specializata in calcule, mai ales economice. – Din fr. calculateur, lat. calculator.

PROGRAMARE, programari, s. f. Actiunea de a programa si rezultatul ei. ♦ Operatia de elaborare a programului in vederea rezolvarii unei probleme la calculatorul electronic. – V. programa.

MEMORIE, memorii, s. f. 1. Proces psihic care consta in intiparirea, recunoasterea si reproducerea senzatiilor, sentimentelor, miscarilor, cunostintelor etc. din trecut. ♦ Minte (considerata ca sediu al procesului de memorare). ◊ Loc. adv. Din memorie = din aducere-aminte, pe de rost. 2. Pastrare in amintire, reprezentare mintala, aducere-aminte, amintire. ♦ Amintire pe care posteritatea o pastreaza oamenilor ilustri sau evenimentelor de seama. ◊ Expr. In memoria cuiva (sau a ceva) = in amintirea..., spre aducere-aminte; ca omagiu. 3. Parte a calculatorului electronic in care se inregistreaza instructiunile, cuvintele, valorile numerice etc. dupa o codificare prealabila; memorator (2). – Din lat., it. memoria, fr. memoire.

DECATRON, decatroane, s. n. Tub cu descarcare electrica in gaze, utilizat in tehnica calculatoarelor electronice, in tehnica nucleara, a dispozitivelor de comunicatie si de comanda etc. ca dispozitiv de comanda. – Din fr. decatron.

DIBOL s. n. (Inform.) Limbaj formalizat specializat in prelucrarea datelor din domeniul economic cu ajutorul calculatorului electronic. – Din engl. dibol.

CRIOTRON, criotroane, s. n. Dispozitiv cu functie de releu, alcatuit dintr-un fir supraconductor dispus in interiorul unei infasurari electrice, folosit in constructia unor calculatoare electronice. [Pr.: cri-o-] – Din fr. cryotrone.

calculator s. (TEHN.) 1. masina de calcul. 2. calculator electronic v. computer.

COMPUTER s. ordinator, calculator electronic.

IMPRIMANTA ~e f. Dispozitiv al calculatoarelor electronice utilizat pentru inregistrarea informatiei. /<fr. imprimante

PROCESOR ~oare n. (la calculatoarele electronice) Dispozitiv care executa instructiuni, formeaza adresele acestora, citindu-le din memoria care pastreaza programul. /<engl. processor

PROGRAM ~e n. 1) Plan de activitate, intocmit dupa etape. 2) Ansamblu de principii, de scopuri si de sarcini, care privesc activitatea unui partid politic, a unui guvern sau a unei organizatii obstesti. 3) Continut al unei reprezentatii (de teatru, de concert, de radio etc.). 4) Publicatie in care este prezentat continutul unei asemenea reprezentatii. 5) Ansamblu de instructiuni codate cu ajutorul carora un calculator electronic rezolva o problema data. /<fr. programme

PROGRAMARE ~ari f. 1) v. A PROGRAMA. 2) Operatia de elaborare a unei programe la calculatorul electronic. /v. a programa

PROGRAMATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. Persoana specializata in alcatuirea programelor pentru calculatoarele electronice. /<fr. programateur

SUMATOR ~oare n. Dispozitiv la calculatoarele electronice care poate efectua operatiile de adunare si scadere. /<engl. summator, fr. sommateur

TERMINAL² ~i m. 1) Parte extrema a unui organ sau a unei instalatii. 2) (la calculatorul electronic) Instalatie care serveste pentru introducerea datelor si citirea rezultatelor. /<fr. terminal, lat. terminalis

ALGOL s.n. (Cib.) Limbaj folosit in programarea calculatoarelor electronice. [< engl. algol, cf. Algo(rithmic) L(anguage)].

COBOL s.n. Limbaj de programare la calculatoarele electronice. [< fr., engl. cobol < co(mmon) b(ussines) o(riented) l(anguage) – limbaj comun orientat spre calcule economice].

COMPAILER s.n. Compilator al unui calculator electronic. [Pron. -pai- / < engl. compiler].

COMPARATOR, -OARE adj. Care face o comparatie, care determina o comparatie. // s.n. Aparat care serveste la determinarea lungimilor, a distantei dintre doua puncte sau dintre doua repere. ♦ Instrument care serveste la compararea riglelor divizate. ♦ Circuit care permite compararea a doua informatii care intra in calculatorul electronic. [Cf. fr. comparateur].

COMPILATOR, -OARE s.m. si f. Autor al unei compilatii. // s.n. Sistem care realizeaza traducerea unui program intr-un calculator electronic; compailer. [Cf. fr. compilateur, lat. compilator].

DECODER s.n. Dispozitiv al unui calculator electronic, care permite decodarea informatiilor. [< fr. decodeur].

FLOW-CHART s.n. Diagrama de programare la calculatoarele electronice. [Pron. flou-cet. / < engl., fr., it. flow-chart].

IMPRIMANTA s.f. Masina de imprimare a rezultatelor obtinute la un calculator electronic. [< fr. imprimante].

INPUT s.n. (Tehn.) 1. Intrare, introducere. ♦ Energie, forta introdusa intr-un sistem tehnic. ♦ Elemente initiale ale unui anumit procedeu, proces, fenomen etc. 2. Introducere de date intr-un sistem electronic. ◊ Input-output = raportul dintre energia sau forta introdusa intr-un sistem tehnic, fizic sau natural si energia sau forta produse de acestea; ansamblu de operatii privind elaborarea datelor la un calculator electronic. [< engl., fr., it. input < engl. in – in, put – a pune, a introduce, a calcula].

LOGIC, -A adj. 1. Conform regulilor logicii; rational; just, intemeiat. 2. (Fiz.) Circuit logic = circuit folosit in calculatoarele electronice pentru operatii logice elementare. [Cf. fr. logique].

MICROMODUL s.n. Circuit (logic sau aritmetic) miniaturizat al unui calculator electronic. [< fr. micromodule].

ORGANIGRAMA s.f. 1. Schema de organizare (a unei intreprinderi, a unui serviciu). 2. Grafic reprezentand operatiile unui program destinat calculatorului electronic; schema logica de calcul. [Var. organograma s.f. / cf. fr. organigramme, it. organigramma].

PROGRAM s.n. 1. Plan de activitate cuprinzand de obicei etapele propuse pentru o anumita perioada; desfasurarea activitatii dupa un asemenea plan. ♦ Orar. 2. Foaie de hartie, afis, scriere (distribuita) prin care se anunta un spectacol, amanunte in legatura cu o reprezentatie etc. ; totalitatea numerelor unui spectacol, ceea ce cuprinde un spectacol. ♦ Ansamblu de mesaje (stiri, informatii, muzica etc.) destinat difuzarii prin reteaua de radio si televiziune. 3. Expunerea scrisa a principiilor, a telurilor urmarite si a mijloacelor preconizate pentru realizarea lor, ale unui partid politic, ale unei organizatii etc. 4. Ansamblu algoritmic al instructiunilor necesare rezolvarii unei probleme la un calculator electronic. [Pl. -me, -muri, var. programa (1) [in DN] s.f. / < fr. programme, it. programme, cf. lat. programma – scriere publica].

PROGRAMARE s.f. Actiunea de a programa si rezultatul ei; (spec.; fin.) hartie prin care se atesta ca s-a programat ceva. ♦ Ramura a matematicilor aplicate care studiaza principiile si metodele de rezolvare a problemelor cu ajutorul calculatoarelor electronice. ♦ Operatia de elaborare a programului in vederea rezolvarii unei probleme la calculatorul electronic. [< programa].

PROGRAMATOR, -OARE adj. Care programeaza, face programe. // s.m. si f. Specialist care intocmeste programele (4) [in DN] pentru calculatoarele electronice. [Cf. fr. programmateur, it. programmatore].

REGISTRU s.n. 1. Condica in care se consemneaza diferite date si acte oficiale. 2. Dispozitiv cu ajutorul caruia se regleaza tirajul sau inchiderea unui canal, a unui cilindru. 3. Suprafata dintre doua profiluri orizontale care se intind pe lungimea unei fatade. 4. Intinderea scarii muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. ♦ (Concr.) Garnitura de tuburi de orga (sau de coarde de clavecin) cu acordaj diferit, dar cu acelasi timbru. 5. Dispozitiv folosit in centralele telefonice automate la dirijarea selectiei legaturilor. ♦ Registru de memorie = dispozitiv care face parte din organele de comanda si calcul ale unui calculator electronic. 6. (Poligr.) Ansamblul semnelor de reper care indica suprapunerea exacta a tiparului pe ambele fete ale hartiei. [< fr. registre, it. registro, germ. Register].

COMPARATOR s. n. 1. instrument de masurat pentru compararea a doua marimi sau a dimensiunilor unor piese fata de aceea a unui etalon. 2. aparat pentru masurarea defazajului si a raportului dintre amplitudinile a doua tensiuni sinusoidale. 3. circuit care permite compararea a doua informatii intrate in calculatorul electronic. 4. segment al sistemului nervos central care compara efectul obtinut cu forma optima a actiunii. (<fr. comparateur)

COMPUTER s. n. calculator electronic; ordinator. (<engl. computer)

LOCATIE, locatii, s.f. 1. Inchiriere. ♦ Chirie platita pentru un lucru luat in folosinta. ◊ Taxa de ~ = sanctiune baneasca in caz de depasire a termenului de incarcare sau descarcare a vagoanelor de cale ferata sau a autovehiculelor. 2. Determinare a pozitiei unei nave in larg. 3. (Inform.) ~ de memorie = zona a memoriei unui calculator electronic al carei continut poate fi folosit in timpul rularii unui program. 4. (Jur.) Contract prin care una dintre parti se obliga sa procure celeilalte, in schimbul unei anumite sume, folosinta unui lucru pentru un timp determinat. (cf. fr. location, lat. locatio)

calculator s.n. 1. Brosura care cuprinde anumite tabele de calcul. 2. Masina de calculat. ◊ calculator (electronic) = ansamblu de sisteme mecanice, electromagnetice si electronice destinat prelucrarii informatiei; computer, ordinator. [Cf. fr. calculateur].

CARTELA s.f. 1. Carnetel, hartie care contine bonuri de masa pentru cantina, bonuri cu care se obtin produse rationalizate etc. 2. Fisa-tip folosita la pastrarea si la prelucrarea codificata a informatiei la calculatorul electronic. 3. Banda de carton perforata dupa un anumit desen, dupa care se tese o stofa. [< it. cartella].

RETROACTIUNE s.f. 1. Situatie a ceea ce este retroactiv, efect retroactiv. 2. (La calculatoarele electronice) Feed-back. [Pron. -ti-u-. / < fr. retroaction].

RUTINA¹ s.f. 1. Obicei, operatie repetata zilnic sau periodic. ♦ Operatie efectuata de un calculator electronic. 2. Deprindere de a lucra mecanic, mereu in acelasi fel. ♦ (Depr.) Respectare prea servila a unor reguli si deprinderi invechite. V. manierism. / < fr. routine].

SUMATOR s.n. Dispozitiv de adunare-scadere la calculatoarele electronice. [Cf. it. sommatorio].

TERMINAL, -A adj. Care formeaza ultimul element; aflat la extremitate, la varf. // s.n. 1. Partea terminala a unui organ, a unei instalatii etc. 2. Instalatie care permite introducerea datelor si citirea rezultatelor la un calculator electronic. [Cf. fr. terminal, it. terminale, lat. terminalis].

ALGOL s. n. limbaj folosit in programarea de probleme matematice in calculatoarele electronice. (< engl., fr. algol)

AUTOCOD s. n. cod care permite unui calculator electronic sa transforme un limbaj simbolic in limbaj-masina. (< fr. autocode)

CADRARE s. f. actiune de a cadra. ◊ (inform.) operatie de pozitionare a ordinelor zecimale ale unui numar in memoria calculatorului electronic, pentru calcule. (< cadra)

CARTELA s. f. 1. carnetel, fisa (de carton) cu bonuri detasabile de masa pentru cantina, pentru produse rationalizate etc. 2. fisa-tip folosita la pastrarea si prelucrarea codificata a informatiei la calculatorul electronic. 3. banda de carton perforata dupa un anumit desen, dupa care se tese o stofa. (< it. cartella)

COBOL s. n. limbaj de programare la calculatoarele electronice, pentru aplicatii cu caracter economic, prin separarea datelor si a instructiunilor in sectiuni distincte. (< engl., fr. cobol)

COMPILATOR, -OARE I. s. m. f. cel care compileaza. II. s. n. (inform.) program special care asigura traducerea in calculatorul electronic a unui program scris intr-un nivel inalt in limbaj de asamblare sau in limbaj de masina. (< fr. compilateur, lat. compilator)

CRACKER CRA-CAR/ s. m. hot de informatii implementate in calculatoarele electronice. (< engl. cracker, spargator)

DECODIFICATOR s. n. circuit, dispozitiv al unui calculator electronic care efectueaza decodificarea; decoder. (< decodifica + -tor)

DERULATOR s. n. 1. dispozitiv servind pentru derularea si rebobinarea peliculei cinematografice. 2. ansamblu de organe intr-un calculator electronic, casetofon etc. care permit reluarea si derularea benzii magnetice; derulor (2). 3. desfasurator de (credite etc.). (< derula + -tor)

DIBOL s. n. limbaj formalizat pentru prelucrarea datelor din domeniul economic la calculatorul electronic. (< engl. dibol)

FLOW-CHART FLAU-CEAT/ s. n. diagrama de programare la calculatoarele electronice. (< engl. flow-chart)

HARDWARE [-UER] s. n. ansamblu de elemente (circuite, masini, dispozitive) care compun un calculator electronic; hard. (< engl. hardware)

INITIALIZA vb. tr. (inform.) a anula continutul memoriei calculatorului electronic prin aducerea la zero, in scopul inceperii prelucrarii de noi date. (< fr. initialiser)

INPUT s. n. 1. intrare, introducere. *energie, forta introdusa intr-un sistem tehnic. *elemente initiale ale unui anumit procedeu, proces, fenomen etc. 2. introducere de date intr-un sistem electronic. ♦ ~ out-put = raportul dintre energia sau forta introdusa intr-un sistem tehnic, fizic sau natural si energia sau forta produse de acestea; ansamblu de operatii privind elaborarea datelor la un calculator electronic. (< engl. input)

LECTURA s. f. 1. faptul de a citi; citit, citire. ◊ text, bucata de citit. 2. culegerea informatiilor inregistrate in memoria unui calculator electronic. (< fr. lecture)

LISTA s. f. 1. foaie, tabel, act care contine o enumerare de nume, date etc.; serie de nume insemnate pe ceva. ♦ ~ civila = totalul sumei alocate pentru un suveran. 2. lucrare intocmita la calculatorul electronic, cuprinzand pe cartele perforate rezultatele prelucrarii datelor. (< fr. liste)

LOGIC, -A I. adj. 1. conform regulilor logicii; rational; just, intemeiat. 2. circuit ~ = circuit in calculatoarele electronice pentru operatii logice elementare. 3. (inform.) schema ~a = reprezentare grafica a unui algoritm in vederea programarii; logigrama. II. s. f. 1. stiinta a demonstratiei care studiaza formele si legile gandirii, ale rationarii corecte. ♦ ~ simbolica (sau matematica) = ramura a logicii care foloseste in cercetare procedeul logico-matematic; logistica; a stiintei = disciplina care cerceteaza produsele activitatii stiintifice; ipoteze, teorii, concepte etc. 2. gandire justa, rationament corect, temeinic. 3. cerinta fireasca, temei, ratiune. (< fr. logique)

MICROcalculator s. n. calculator electronic cu elementele componente si gabaritul foarte mici, a carui unitate centrala este implementata cu ajutorul unui microprocesor (integrat); microcomputer, microordinator. (< micro¹- + calculator)

MICROMODUL s. n. circuit logic sau aritmetic miniaturizat al unui calculator electronic. (< fr. micromodule)

MINIcalculator s. n. 1. calculator electronic de dimensiuni reduse; minicomputer. 2. (impr.) calculator de buzunar. (< fr. minicalculateur)

OPERAND s. m. 1. (mat.) marime care intra ca factor intr-o operatie. 2. (inform.) data supusa prelucrarii in calculatorul electronic. (< fr. operande, engl. operand)

ORDINATOR s. n. calculator electronic cu memorie de mare capacitate si cu mijloace de calcul ultrarapide, putand rezolva probleme aritmetrice si logice complexe si lua decizii, prin folosirea unor programe inregistrate, adaptate anumitor circumstante. (< fr. ordinateur)

PROGRAMARE s. f. 1. actiunea de a programa; operatia de elaborare a programului in vederea rezolvarii unei probleme la calculatorul electronic. 2. ramura a matematicii aplicate care studiaza principiile si metodele de rezolvare pentru probleme de optimizare ce apar in planificare. ♦ ~ liniara = cea mai simpla forma a programarii matematice, care se ocupa cu studiul problemelor de maximizare sau minimizare a unei functii liniare cu mai multe variabile. (< programa)

REGISTRU s. n. 1. condica in care se consemneaza diferite date si acte oficiale. ♦ ~ de stare civila = condica in care sunt inregistrate nasterile, casatoriile, decesele etc. 2. dispozitiv cu ajutorul caruia se regleaza tirajul sau inchiderea unui canal, a unei conducte. 3. (arhit.) suprafata orizontala de decoratie intre doua chenare sau delimitata compozitional. 4. intindere a scarii muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. ◊ garnitura de tuburi (la orga), de butoane (la acordeon) sau de coarde (la clavecin) cu acordaj diferit, dar cu acelasi timbru. ◊ (fig.) trasaturile particulare, tonalitatea proprie unei opere literare, a unui discurs etc. ◊ ansamblu de idei, de teme etc. 5. dispozitiv folosit in centralele telefonice automate la dirijarea selectiei legaturilor. 6. (si s. m.) circuit, dispozitiv din organele de comanda si de calcul ale unui calculator electronic destinat memorarii. 7. (poligr.) ansamblul semnelor de reper care indica suprapunerea exacta a tiparului pe ambele fete ale hartiei. 8. (mar.) institutie de stat, societate care stabileste normele de constructie a navelor, ce trebuie respectate de proprietar sau armator. (< fr. registre, it. registro, germ. Register)

RETROACTIUNE s. n. 1. actiune de raspuns la o alta actiune. 2. efect retroactiv. 3. (la calculatoarele electronice) feedback; reactie (5). (< fr. retroaction)

SOFTWARE [-UER] s. n. (inform.) ansamblu de activitati (codificare, organizare, analiza, programare) pentru calculatoarele electronice; soft. (< engl. software)

AUTOMATICA (‹ fr. {i}) s. f. Ramura a stiintei care studiaza metode si tehnici, de automatizare specifice conceptiei si utilizarii sistemelor automate. Desi termenul de a. a fost introdus in 1940, preocupari in domeniu apar in sec. 18-19. D. Evans realizeaza (1784) un procedeu automat de obtinere a fainii, J.M. Jacquard inventeaza (dupa 1800) un razboi de tesut complex, iar Ch. Babbage construieste (1833) un „motor analitic” care dispunea de o capacitate primitiva de luare a deciziei. Pasul esential in a. a fost insa inventarea si dezvoltarea (1945-1946) calculatorului electronic. In Romania, preocupari in domeniu au avut Gr. C. Moisil (teoria algebrica a mecanismelor automate), C. Penescu (teoria sistemelor automate), V. Popov (hiperstabilitatea sistemelor automate), C. Belea (tele-mecanica, teoria sistemelor neliniare), S. Calin (metode de acordare a regulatoarelor automate) s.a.

COMPUTERIZARE (‹ computer) s. f. Utilizare pe scara larga a calculatoarelor electronice (computerelor) in diferite ramuri ale activitatii umane (ex. c. operatiunilor financiar-bancare).

electronic ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de electroni; propriu electronilor. Fizica ~ca. 2) Care tine de electronica; bazat pe electronica. Microscop ~. calculator ~. /<fr. electronique

SELECTRON s. n. tub electronic in memoria calculatoarelor. (< engl. selectron)

SELECTRON s.n. (Cib.) Tub electronic folosit in memoria calculatoarelor. [< engl. selectron].

SELECTRON, selectroane, s. n. Tub electronic din prima generatie de calculatoare. – Din engl. selectron.

TERMINAL, -A, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se afla la extremitate, la capat, la varf. 2. S. n. Statie de radioreleu, componenta a unei retele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau iesire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. – Din fr. terminal, lat. terminalis.

FAX ~uri n. 1) Aparat electronic pentru transmiterea informatiilor scrise prin linia telefonica. ◊ Fax modem dispozitiv care permite calculatorului sa transmita si sa receptioneze mesaje. 2) Text transmis cu ajutorul acestui aparat. /<engl., fr. fax

calculator I. s. n. 1. tabel care cuprinde rezultatele unor calcule; carte, brosura cuprinzand asemenea tabele. 2. instalatie, dispozitiv tehnic pentru efectuarea automata a calculelor matematice si logice. ♦ ~ (electronic) = mijloc de calcul automat care permite efectuarea de operatii aritmetice dupa un program prestabilit; computer. II. s. m. f. specialist in calcule. (< fr. calculateur, lat. calculator)

INTERNET (International Network), retea internationala de calculatoare (peste 80 de tari), formata prin interconectarea retelelor locale (Local Area Network – LAN) si globale (Wide Area Network – WAN) independente (particulare, comerciale, academice sau guvernamentale), destinata sa faciliteze schimbul de date si de informatii in diverse domenii (al postei electronice etc.).