RACILA¹, racile, s. f. 1. (Livr.) boala veche, incurabila, maladie cronica; betesug; fig. cusur, meteahna, defect. 2. Fig. Dusmanie veche, ura. – Et. nec.

ESENTIALISM s.n. Doctrina medicala mai veche care atribuia bolile unor asa-numite „esente”, proprii fiecarei boli. [< fr. essentialisme].

ESENTIALISM s. n. 1. orientare metafizica, dogmatica care postuleaza existenta unor calitati absolute ale realului. 2. orientare in pedagogia americana care vede educatia ca transmitere a mostenirii culturale, ce contine valorile spirituale fundamentale ale umanitatii. 3. doctrina medicala mai veche care atribuia bolile unor asa-numite „esente”, proprii fiecareia dintre ele. (< fr. essentialisme)

RUGINA ~i f. 1) Substanta bruna-ros-cata, sfaramicioasa, care se formeaza pe obiectele de fier in urma oxidarii. 2) fig. Obiect vechi deteriorat; hleab; rabla. 3) boala in-fectioasa a plantelor agricole, cauzata de ciuperci parazite si manifestata prin aparitia unor pete brune-inchise pe tulpina, frunze sau inflorescenta. 4) Planta erbacee cu tulpina e****a inalta, lipsita de frunze, si cu flori verzui, dispuse in inflorescenta, care creste prin locuri umede; pipirig. [G.-D. ruginii] /cf. lat. aerugo, ~inis

GALENISM s. n. veche teorie medicala conform careia bolile ar fi cauzate de ruperea echilibrului dintre umori. – Din fr. galenisme.

CONSULT s.n. 1. Senatus consult = decizie, decret al senatului din vechea Roma. 2. Consfatuire intre mai multi medici pentru a diagnostica boala si pentru a indica tratamentul medical al unui pacient. [< lat. consultum, cf. fr. consulte].

cronic, -a adj. (vgr. hronikos, d. hronos, timp). Med. Se zice despre boalele care se prelungesc mult timp, despre boalele vechi, in opozitiune cu acut. Fig. Betie cronica, betie veche. S. f., pl. i (rar e). Istorie scrisa in ordinea timpului, an cu an: cronica lui Sincai. Articul de ziar despre noutatile zilei: cronica politica, teatrala, artistica, financiara. Fig. Cronica scandaloasa, care povesteste ceia ce e rau pe socoteala cuiva. – vechi si hronica (s. f.) si hronic (s. n., pl. e) dupa ngr.

RUGINA, rugini, s. f. I. 1. Substanta brun-roscata, poroasa, sfaramicioasa, care se formeaza prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghita bruna care acopera uneori pietrele si care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost intretinut; ruginitura, rabla. 3. Fig. Idee, teorie, mentalitate inapoiata, invechita. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate invechita; retrograd. II. 1. boala infectioasa a plantelor, provocata de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifesta prin aparitia unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescente, impiedicand dezvoltarea normala a plantelor. 2. Planta erbacee cu tulpina neteda, cu frunze lungi, tepoase, avand la varf o inflorescenta cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – Cf. lat. *aerugina.

FACIES ~uri n. 1) med. Aspect caracteristic al fetei in cursul unei boli sau intr-o stare emotiva; fizionomia bolnavului. 2) geol. Aspect caracteristic al unui strat din scoarta terestra. ~ marin. 3) arheol. Ansamblu de trasaturi ale unei culturi vechi. [Sil. -ci-es] /<lat. facies, fr. facies

HODOROGI, hodorogesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre vehicule, mai ales despre vehicule uzate, vechi; la pers. 3) A face zgomot (mare) in mers; a hurui. ♦ A face zgomot cotrobaind undeva. 2. Intranz. Fig. A vorbi mult, tare si fara rost. 3. Refl. (Despre lucruri) A se uza, a se strica, a se darapana, a se harbui. ♦ Fig. (Despre oameni) A se subrezi, a se ramoli de boala sau de batranete. – Din hodorog¹.