AB OVO (lat.) de la ou; de la inceputul inceputurilor – Horatiu, „ars poetica”, 147: „Nec gemino bellum Troianum orditur ab ovo” („Si nu urzeste razboiul troian de la oul cel geaman”). Poetul il lauda pe Homer pentru ca incepe „Iliada” cu mania lui Ahile, adica intrand direct in subiectul epopeii, iar nu cu pretextul indepartat al Razboiului troian: nasterea Elenei si a lui Pollux, geamanul ei, din oul divin.

ADHUC SUB IUDICE LIS EST (lat.) procesul este in curs de judecare – Horatiu „ars poetica”, 78. Referire la originea controversata a distihului elegiac. Indica, in genere, o chestiune neelucidata.

BIS REPETITA PLACENT (lat.) cele repetate plac – Parafraza dupa Horatiu, „ars poetica”, 365: „Haec placuit semel haec deciens repetita plabecit” („Un lucru a placut doar o data, insa altul va placea chiar repetat de zece ori”).

BREVIS ESSE LABORO, OBSCURUS FIO (lat.) ma straduiesc sa fiu scurt si devin obscur – Horatiu, „ars poetica”, 25. O exprimare prea concisa devine uneori neclara.

CORAM POPULO (lat.) in fata poporului – Horatiu, „ars poetica”, 185. A vorbi deschis, in public. In Antichitatea romana oratorii isi tineau discursurile cu voce tare in fata cetatenilor adunati in for.

DECIPIMUR SPECIE RECTI (lat.) aparenta frumoasa insala – Horatiu, „ars poetica”, 25.

DESINIT IN PISCEM (lat.) termina in (coada de) peste – Horatiu, „ars poetica”, 4: „Desinit in piscem mulier formosa superne” („Termina o femeie frumoasa in coada de peste”). Horatiu compara opera de arta lipsita de coerenta stilistica sau de idei cu o astfel de reprezentare plastica.

DIFFICILE EST PROPRIE COMMUNIA DICERE (lat.) e greu sa exprimi lucrurile comune intr-un stil personal – Horatiu, „ars poetica”, 128.

GRAMMATICI CERTANT (lat.) gramaticii se cearta – Horatiu, „ars poetica”, 78. Gramaticii se pun greu de acord in chestiuni litigioase.

IN MEDIAS RES (lat.) in miezul lucrurilor – Horatiu, „ars poetica”, 148. Direct in subiect, in plina actiune. V. si Ab ovo.

INVITA MINERVA (lat.) in ciuda Minervei – Horatiu, „ars poetica”, 385. Expresie ironica la adresa artistilor fara talent.

IN VITIUM DULCIT CULPAE FUGA (lat.) fuga de greseala duce la viciu – Horatiu, „ars poetica”, 31. Teama de a nu gresi duce la erori mari.

LAUDATOR TEMPORIS ACTI (lat.) laudator al vremurilor trecute – Horatiu, „ars poetica”, 173. Vers indreptat impotriva celor care idealizeaza trecutul, negasind nimic de pret in contemporaneitate.

NESCIT VOX MISSA REVERTI (lat.) cuvantul rostit nu stie sa se intoarca – Horatiu, „ars poetica”, 390. Scriitorul sa chibzuiasca indelung asupra operei lui inainte de a o publica.

NON ERAT HIS LOCUS (lat.) aceatea nu-si aveau locul aici – Horatiu, „ars poetica”, 19. Indemn la evitarea digresiunilor inutile sau a cuvintelor superflue.

OMNE TULIT PUNCTUM, QUI MISCUIT UTILE DULCI (lat.) cine imbina utilul cu frumosul, intruneste sufragiile tuturor – Horatiu, „ars poetica”, 343. Acesta este pentru poet criteriul maiestriei artistice.

ORE ROTUNDO (lat.) cu gura rotunjita – Horatiu, „ars poetica”, 323. Limbaj armonios, cizelat.

PARTURIUNT MONTES, NASCENTUR RIDICULUS MUS (lat.) se vor cazni muntii (in durerile facerii) si se va naste un biet soarece – Horatiu, „ars poetica”, 139. Versul caracterizeaza rezultatele disproportionat de mici in raport cu stradaniile despuse si indica totodata una din sursele generale ale comicului.

PULCHRE, BENE, RECTE! (lat.) frumos, bine, drept! – Horatiu, „ars poetica”, 428. Poetul ironizeaza glaota criticastrilor, care elogiaza in termeni excesivi pe versuitorii cu dare de mana.

QUANDOQUE BONUS DORMITAT HOMERUS (lat.) si bunul Homer mai atipeste uneori – Horatiu, „ars poetica”, 359. Chiar si in opera genialului rapsod se gasesc unele neglijente. Orice mare scriitor poate fi autorul unor carti sau pagini care sa nu fie la inaltimea talentului sau.

QUID DECEAT, QUID NON (lat.) ce se cuvine si ce nu – Horatiu, „ars poetica”, 308. In arta, ca si in viata, trebuie sa stii sa gasesti intotdeauna tonul potrivit.

RISUM TENEATIS, AMICI? (lat.) v-ati putea tine rasul, prieteni? – Horatiu, „ars poetica”, 5. Sublinierea unui fapt ridicol, grotesc.

SI VIS ME FLERE, DOLENDUM EST PRIMUM IPSI TIBI (lat.) daca vrei sa ma faca sa plang, trebuie sa te doara mai intai pe tine – Horatiu, „ars poetica”, 102-103. Sinceritatea sentimentului este una dintre conditiile fortei emotionale ale operei de arta.

ARTA s.f. 1. Forma a constiintei sociale care oglindeste realitatea in imagini expresive; totalitatea operelor care apartin acestei forme a constiintei sociale; opera omeneasca in care se manifesta talent sau geniu. ◊ Opera de arta = opera rezultata din activitatea artistica creatoare. ♦ Arte liberale = denumire data in evul mediu gramaticii, retoricii, dialecticii, aritmeticii, geometriei, astronomiei si teoriei muzicii. 2. Arta poetica = a) disciplina a criticii literare care studiaza regulile de urmat la alcatuirea operelor literare; b) tratat scris de obicei in versuri, poem care exprima conceptia, convingerile despre menirea artei si despre idealul poetic al autorului. 3. Fel de a lucra potrivit unor reguli si deprinderi invatate; indemanare, pricepere, maiestrie, mestesug, abilitate. [Pl. -te. / < lat. ars, cf. it. arte].

ARTA ~e f. 1) Forma a activitatii umane care oglindeste realitatea prin imagini expresive. ~ populara. ~ poetica. 2) Totalitate a operelor dintr-o epoca, dintr-o tara, care apartin acestei activitati. 3) Fiecare dintre modalitatile de exprimare a frumosului, a esteticului. ~ cinematografica. ~ teatrala. ~e plastice. 4) Totalitate de cunostinte si de priceperi, necesare pentru activitatea intr-un anumit domeniu. ~ oratorica. ◊ ~ militara ramura a stiintei militare care se ocupa cu teoria si tactica actiunilor de lupta. [G.-D. artei] /<fr. art, lat. ars, artis