ACCIDENTAT, -A, accidentati, -te, adj. 1. (adesea substantivat) (Persoana) care a fost victima unui accident. 2. (Despre un teren, un drum etc.) Care prezinta neregularitati. – V. accidenta. Cf. fr. accidente.

ACREDITAT, -A, acreditati, -te, adj. (adesea substantivat) Imputernicit ca reprezentant diplomatic al unui stat pe langa guvernul unui stat strain. – V. acredita.

ADORAT, -A, adorati, -te, adj. (adesea substantivat) Extrem de iubit. ♦ (Despre o divinitate) Slavit, cinstit, venerat. – V. adora.

A*******N, -A, a********i, -e, adj. (adesea substantivat) Nascut dintr-un a*****r. – Din fr. a*****rin, lat. a*****rinus.

AFILIAT, -A, afiliati, -te, adj. (adesea substantivat) Alaturat, subordonat unei organizatii, unei institutii, unei societati. [Pr.: -li-at] – V. afilia.

ALES², -EASA, alesi, -se, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Deosebit dintre altii sau dintr-un tot. 2. (adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Deosebit, distins, remarcabil; scump, rar. ◊ Loc. adv. Mai ales = in special, indeosebi. 4. (Despre tesaturi) Lucrat cu flori sau cu modele. II. S. m. si f. (art.) Persoana iubita (cu care se casatoreste cineva). – V. alege.

ALTRUIST, -A, altruisti, -ste, adj. (adesea substantivat) Calauzit de altruism. – Din fr. altruiste.

AMAGITOR, -OARE, amagitori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care amageste; inselator. – Amagi + suf. -itor.

AMARAT, -A, amarati, -te, adj. Mahnit, necajit, suparat; chinuit, trist. ♦ (adesea substantivat) Prapadit, nenorocit; sarac. ♦ (Despre obiecte) Ponosit, uzat, saracacios. – V. amari.

AUTOHTON, -A, autohtoni, -e, adj. (adesea substantivat) Care s-a format si s-a dezvoltat pe teritorul unde traieste (si in prezent), care este originar de aici; bastinas, aborigen. [Pr.: a-u-] – Din fr. autochtone.

AZURIU, -IE, azurii, adj. (adesea substantivat) Albastru deschis; bleu. – Azur + suf. -iu.

BANUIT, -A, banuiti, -te, adj. 1. (adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (substantivat) Persoana presupusa a fi savarsit o infractiune, fara a exista insa dovezi indestulatoare pentru a putea fi pusa sub invinuire. 2. (Reg.) Suparat, mahnit. – V. banui.

BARBOS, -OASA, barbosi, -oase, adj., s. f. 1. (adesea substantivat, m.) Cu barba (lunga si deasa); care nu s-a barbierit mai multe zile. 2. S. f. Planta erbacee cu frunze paroase, cu flori dispuse in spice cilindrice patate cu rosu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barba + suf. -os.

BALBAIT, -A, balbaiti, -te, adj. (adesea substantivat si adverbial) Care (se) balbaie, care vorbeste greu, gangav. – V. balbai.

BELIGERANT, -A, beligeranti, -te, adj. (adesea substantivat) Care se afla in stare de razboi. Armate beligerante. - Din fr. belligerant, lat. belligerans, -ntis.

BINEVOITOR, -OARE, binevoitori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care are bunavointa; amiabil. ♦ P. ext. Amabil, prietenos. [Pr.: -vo-i-] – Binevoi + suf. -tor.

BIPED, -A, bipezi, -de, adj. (adesea substantivat) Care sta sau umbla in doua picioare. – Din fr. bipede, lat. bipes, -edis.

BLESTEMAT, -A, blestemati, -te, adj. 1. Lovit, ajuns de blestem. ♦ Rau, neprielnic, dusmanos. 2. (adesea substantivat) Cu purtari rele; depravat, rau, ticalos. – V. blestema.

BUN, -A, (I-VIII) buni, -e, adj., s. m. si f., (IX) bunuri, s. n., (X) adv. I. Adj. Care are calitati. 1. Care face in mod obisnuit bine altora, care se poarta bine cu altii; binevoitor. ◊ Expr. Bun la inima = milostiv. Bun, rau = oricum ar fi. (substantivat) Bun si rau = toata lumea (fara deosebire), oricine. ♦ Indatoritor, amabil. ◊ Expr. Fii bun! = te rog! ai bunatatea! 2. Care se achita de obligatiile morale si sociale; corect, cuviincios; frumos, milos. ◊ Loc. adv. (substantivat) Cu buna = cu vorbe bune; de bunavoie. ◊ Expr. Sfat bun = indemn intelept, util, folositor. A fi (sau a ajunge, a incapea etc.) in (sau pe) maini bune = a fi sau a ajunge la o persoana de incredere. A pune o vorba (sau un cuvant) bun(a) pentru cineva = a interveni pentru cineva, a sustine pe cineva. ◊ Compuse: bun-simt = capacitate bazata pe experienta cotidiana de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele: buna purtare = comportare conforma normelor moralei si educatiei: certificat de buna-purtare = a) (iesit din uz) certificat in care se atesta purtarea corecta a cuiva intr-un serviciu, in scoala etc.; b) fig. recomandatie orala sau lauda adusa cuiva; buna-cuviinta = purtare cuviincioasa, crestere aleasa. 3. (Despre copii) Cuminte, ascultator, indatoritor; care are grija de parinti. 4. Caracteristic omului multumit, vesel, bine dispus. ◊ Expr. A fi in toane bune = a fi vesel, bine dispus. II. Adj. 1. Care face sau prinde bine; placut, satisfacator, agreabil. ◊ Expr. A i-o face buna sau a-i face (cuiva) una buna = a-i provoca cuiva o suparare. Una buna = o intamplare deosebita, spirituala, o nostimada. A o pati buna = a avea necaz. (Ir.) Buna treaba! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ti-o buna! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ti-o buna ca ti-am dres-o (sau frant-o), se spune atunci cand ai dat de o situatie dificila sau inoportuna. 2. (Despre mancaruri si bauturi) Gustos, apetisant, ales. ◊ Expr. Poama buna, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorala. ◊ Compus: bun-gust = simt estetic, rafinament. 3. Bogat, abundent, imbelsugat. 4. (Despre miros) Frumos, placut, agreabil. 5. Linistit, tihnit, fara griji; fericit. Viata buna. ◊ (In formule de salut sau de urare) Buna ziua! Buna seara! Noapte buna! ◊ Compus: (Bot.) buna-dimineata = zorea. III. Adj. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-si indeplineste bine menirea. ◊ Expr. (adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare data de autor, de editura, de redactie sau de alti beneficiari pe tiparul de corectura sau de proba, dupa care incepe imprimarea tirajului. Bun pentru... = valabil pentru... 2. (Despre organele corpului sau despre functiunile lor) Care functioneaza bine. ◊ Expr. Bun de gura = limbut. Bun de mana = indemanatic, abil. 3. (Despre imbracaminte si incaltaminte) Care nu este uzat; p. ext. nou, de sarbatoare. 4. De calitate superioara; p. ext. de pret, scump, nou. ♦ Veritabil, autentic; pur. ◊ Expr. A o lua de buna = a crede cele spuse; a lua (ceva) in serios. A o tine (una si) buna = a sustine un lucru cu incapatanare. A sti una si buna = a se incapatana in sustinerea unui punct de vedere. 5. (Despre bani) Care are putere de circulatie. IV. Adj. Inzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit. V. Adj. 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ◊ Expr. La ce bun? = la ce foloseste? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic, frumos. 2. (In basme si superstitii) Prevestitor de bine. ◊ Expr. A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplacut, rau. VI. Adj. 1. Zdravan, puternic, strasnic. ♦ Considerabil, mare. ◊ Loc. adv. In buna parte = in masura importanta. O buna bucata sau o bucata buna (de timp, de loc etc.) = o parte insemnata (de timp, de loc, etc.). 2. Intreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decat..., si mai bine. ◊ Compuse: buna-credinta s. f. = a) obligatie de comportare corecta pe care partile trebuie s-o respecte la incheierea si la executarea contractelor sau, in cazul statelor, a tratatelor; b) convingere a unei persoane ca actioneaza in temeiul unui drept si conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; (loc. adj.) de buna-credinta = sincer, cinstit. 3. (In expr.) Intr-o buna zi (sau dimineata) = candva, odata; pe neasteptate. VII. Adj. (Despre legaturi de rudenie) De sange, adevarat. Tata bun. ♦ Var bun sau vara buna = var primar sau vara primara. ♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat. ♦ Nobil, ales. VIII. S. m. si f. (Inv. si pop.) Bunic, bunica. IX. S. n. 1. Ceea ce este util sau necesar societatii sau individului pentru a-i asigura existenta, bunastarea. ♦ Obiect sau valoare care are importanta in circulatia economica. 2. (Mai ales la pl.) Tot ce poseda cineva; avut, proprietate, avere; bogatie, avutie. ◊ Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal; obiecte de consum. 3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun incorporal). ◊ Bune oficii = interventie a unui stat pentru determinarea altor state in vederea rezolvarii pe cale pasnica, prin tratative a diferendelor dintre acestea. 4. Calitate, virtute. 5. (Rar) Rezultat, rod, folos. X. Adv. (Exprima o aprobare) Bine, da, asa. – Lat. bonus.

BURTOS, -OASA, burtosi, -oase, adj. 1. (adesea substantivat) Care are burta mare; pantecos, burduhanos, burduhos, burticos. 2. (Despre un vas, p. ext. despre alte obiecte) Bombat, pantecos. – Burta + suf. -os.

CALIC, -A, calici, -ce, adj. (adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sarac. ♦ (Inv.) Care cerseste; cersetor. 2. Zgarcit, avar¹. 3. (Inv. si reg.) Atins de o infirmitate vizibila (olog, ciung etc.). – Din ucr. kalika.

CARAGHIOS, -OASA, caraghiosi, -oase, adj. (adesea substantivat) Care provoaca rasul, ridicol, comic; care nu merita sa fie luat in serios. – Din tc. karagoz.

CARIERIST, -A, carieristi, -ste, adj. (adesea substantivat) Care lupta pe orice cale pentru a parveni. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carrieriste.

CERTARET, -EATA, certareti, -e, adj. (adesea substantivat) Caruia ii place cearta, care cauta cearta; galcevitor, artagos. – Cearta + suf. -aret.

CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (adesea substantivat) Sasiu. 5. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mic sau (in parte) astupat. 6. (In expr.) Apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de continut. A nu avea para chioara sau (rar, substantivat) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Din tc. kor.

DOINITOR, -OARE, doinitori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care doineste. – Doini + suf. -tor.

ECLECTIC, -A, eclectici, -ce, adj. (adesea substantivat) Care adopta sau sustine eclectismul; caracterizat prin eclectism. – Din fr. eclectique.

EVANGHELIC, -A, evanghelici, -ce, adj. 1. Privitor la evanghelie, caracteristic pentru evanghelie; din evanghelie. 2. (adesea substantivat) Care tine de cultul protestant. – Din fr. evangelique, lat. evangelicus.

GAZAT, -A, gazati, -te, adj. (adesea substantivat) Intoxicat, asfixiat cu gaze. – V. gaza. Cf. fr. gaze.

GANGAVIT, -A, gangaviti, -te, adj. (adesea substantivat) Gangav. – V. gangavi.

GUVERNANT, -A, guvernanti, -te, adj., s. f. 1. Adj. (adesea substantivat, m. pl.) Care guverneaza. 2. S. f. Femeie angajata pentru cresterea si educarea in familie a copiilor (mai ales pentru invatarea unei limbi straine). – Din fr. gouvernant.

HAIHUI, -IE, haihui, adj. (adesea substantivat) Zapacit, nauc, zanatic. ♦ (Adverbial; determinand verbe ca „a umbla”, „a porni” etc.) Fara rost, fara tinta, fara grija, razna. – Din tc. hayhay.

HAPSAN, -A, hapsani, -e, adj. (adesea substantivat) 1. Rau la inima, hain, cainos. 2. Lacom (de bani, de mancare etc.); avid, rapace. [Var.: hapsin, -a adj.] – Cf. magh. habzsi.

IMPROVIZATOR, -OARE, improvizatori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care improvizeaza; care are insusirea de a improviza. – Din fr. improvisateur.

INANIMAT, -A, inanimati, -te, adj. (adesea substantivat) Neinsufletit, neanimat; care este fara viata prin structura sau esenta lui. – Din fr. inanime.

INCAPABIL, -A, incapabili, -e, adj. (adesea substantivat) Care nu este capabil sa faca ceva; p. ext. nepriceput. ♦ Lipsit de capacitatea legala de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapable.

INFAM, -A, infami, -e, adj. (adesea substantivat) Care merita dispretul societatii, care trebuie infierat; ticalos, josnic. marsav. ♦ Fig. Oribil, groaznic. – Din fr. infame, lat. infamis.

IRESPONSABIL, -A, iresponsabili, -e, adj. (adesea substantivat) Care este in situatia de a nu putea raspunde de actele sale (reprobabile); p. ext. care este lipsit de simtul raspunderii; neresponsabil. – Din fr. irresponsable.

IZOLANT, -A, izolanti, -te, adj. 1. (adesea substantivat, m.) Care izoleaza (2), care are proprietatea de a izola. 2. (In sintagma) Limba izolanta = limba care nu are afixe si in care raportul dintre cuvinte este determinat de ordinea cuvintelor, de accent etc. – Din fr. isolant.

IMBOGATIT, -A, imbogatiti, -te, adj. 1. (adesea substantivat) Care a acumulat bogatii; bogat. 2. (Despre lucruri concrete sau notiuni abstracte) Care a devenit mai numeros, mai cuprinzator, mai complex; dezvoltat. – V. imbogati.

IMPILAT, -A, impilati, -te, adj. (adesea substantivat) Asuprit, oprimat. – V. impila.

IMPILATOR, -OARE, impilatori, -oare, adj. (adesea substantivat, m.) Care impileaza; asupritor. – Impila + suf. -ator.

INCHIPUIT, -A, inchipuiti, -te, adj. 1. Care este produs sau construit de imaginatie; imaginar, imaginat, fictiv. ♦ Care nu exista in realitate, care are numai aparenta a ceva real; fals. 2. (adesea substantivat) Care are pareri exagerat de bune despre sine; increzut, infumurat. – V. inchipui.

INCUIAT², -A, incuiati, -te, adj. 1. Inchis cu cheia, cu zavorul. 2. (Pop.) Constipat. ♦ Fig. (adesea substantivat; fam.) Care este insensibil la argumente, incapabil de a intelege noul, care nu iese din parerile lui; p. ext. care nu este sociabil. – V. incuia.

INDARATNIC, -A, indaratnici, -ce, adj. (adesea substantivat) Incapatanat, recalcitrant, nesupus; p. ext. staruitor, perseverent. ♦ (Rar) Ramas in urma; restantier. [Var.: (reg.) indarapnic, -a adj.] - Indarat + suf. -nic.

INDRAGOSTIT, -A, indragostiti, -te, adj. (adesea substantivat) Care iubeste pe cineva; amorezat, inamorat. – V. indragosti.

INDRUMATOR, -OARE, indrumatori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care indrumeaza, orienteaza; calauzitor. ♦ (substantivat, n.) Lucrare care indrumeaza intr-un domeniu; indrumar. – Indruma + suf. -ator.

INFUMURAT, -A, infumurati, -te, adj. (adesea substantivat) Ingamfat, increzut, inchipuit, infatuat. – V. infumura.

INGAMFAT, -A, ingamfati, -te, adj. (adesea substantivat) Care are o parere foarte buna despre sine; increzut, fudul; vanitos, orgolios, infatuat. – V. ingamfa.

INSETAT, -A, insetati, -te, adj. 1. (adesea substantivat) Care sufera de sete, caruia ii este sete; insetosat. 2. Fig. Dornic de..., avid de..., setos de... – V. inseta.

INSELATOR, -OARE, inselatori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care induce in eroare, care amageste, iluzoriu, deluzoriu; care abuzeaza de buna-credinta a cuiva; amagitor. – Insela + suf. -ator.

INTEMNITAT, -A, intemnitati, -te, adj. (adesea substantivat) Inchis in temnita. – V. intemnita.

INTELEPT, -EAPTA, intelepti, -te, adj. 1. (adesea substantivat) Care este inzestrat cu intelepciune, care are mintea clara; cuminte, destept. ♦ (substantivat) Filozof (antic). ♦ (Despre infatisarea, actiunile sau manifestarile cuiva) Care exprima intelepciune; izvorat din intelepciune. 2. Prevazator, chibzuit, stapanit. – Lat. intellectus.

INVINS, -A, invinsi, -se, adj. (adesea substantivat) Biruit, infrant; p. ext. supus. – V. invinge.

OROPSIT, -A, oropsiti, -te, adj. (adesea substantivat) Asuprit, prigonit, urgisit; chinuit. ♦ Sarman; prapadit, nenorocit; (despre copii) fara familie, parasit. ♦ Lasat la voia intamplarii, neingrijit; uitat, parasit. [Var.: (reg.) horopsit, -a adj.] – V. oropsi.

ROIBULET, -EATA, roibuleti, -e, adj. (adesea substantivat, m.) Diminutiv al lui roib. – Roib + suf. -ulet.

SCHISMATIC, -A, schismatici, -ce, adj. (adesea substantivat) Care s-a separat de comunitatea unei biserici, care nu mai recunoaste autoritatea unei biserici. – Din fr. schismatique, lat. schismaticus.

UCIGATOR, -OARE, ucigatori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care ucide, care provoaca moartea; nimicitor. [Var.: (rar) ucizator, -oare adj.] – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -ator.

UITUC, -A, uituci, -ce, adj. (adesea substantivat) Care uita usor, care are memorie slaba, uitator; p. ext. distrat, zapacit. – Uita + suf. -uc.

UNU, UNA num. card. (Cand preceda un substantiv are forma un, o; cand tine locul unui substantiv are forma unul, una) 1. (adesea substantivat) Primul numar din seria numerelor naturale, care reprezinta unitatea si se indica prin cifrele 1 si I. ◊ (In corelatie cu „doi”, da ideea de aproximatie) Vei petrece o zi sau doua. ◊ Loc. adj. Tot unul si unul = numai oameni sau lucruri de valoare, deosebite. ◊ Loc. adv. (Fam.) De unul singur = izolat; individual; fara insotitor. Pana la unul = toti, in unanimitate. (Sudat; cu forma feminina si valoare neutra) intruna sau tot intruna = mereu. ◊ Expr. (Pop.) A merge una = a merge alaturi, nedespartiti. A fi (sau a face pe cineva) una cu cineva ori cu ceva = a fi (sau a face sa fie) la fel cu altul; a egaliza, a uniformiza. A o tine una (si buna) = a nu ceda, a fi perseverent, a se incapatana in sustinerea unei pareri. ◊ (Adjectival) Are un an. (Eliptic, indicand ora, ziua etc.) Acum e unu. ◊ (substantivat, m.) Scrie un unu. ♦ (Cu valoare de num. ord.) Prim, intai. Tomul unu. ♦ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv corespunzator) Venea numai cate unul sa ma vada. ♦ Loc. adv. Cate unul-unul sau unul cate unul = succesiv, pe rand. ◊ (In corelatie cu „doi”, da ideea de aproximatie) Mai trasese cate-o dusca-doua de rachiu. 2. (Adjectival) Singur, unic. ◊ (Folosit pentru intarirea pronumelui personal) Eu unul ma duc sa deschid usa. 3. (Adjectival) Acelasi, identic. Suntem la un gand amandoi. 4. (Precedat de o negatie sau in propozitii negative) Nimeni. [Gen.-dat. unuia, uneia sau (cand are forma un, o) unui, unei] – Lat. unus, -a.

VICLEAN, -A, vicleni, -e, adj. (adesea substantivat) 1. Care se poarta, vorbeste fara sinceritate, ascunzandu-si adevaratele intentii (reprobabile); fatarnic, ipocrit, perfid; (cu sens atenuat) siret, smecher, istet. 2. (Pop.) Rau, crud, neindurator, hain. 3. (Inv.) Care isi calca credinta sau cuvantul; necredincios; tradator. ♦ (Rar) Care nu crede in invataturile religiei crestine; pagan. ♦ (substantivat, m.) Duh necurat, d**c. [Var.: (inv.) hiclean, -a adj.] – Din magh. hitlen.

ZAPACIT, -A, zapaciti, -te, adj. (adesea substantivat) Tulburat la minte; buimacit, naucit, fastacit. ♦ Zvapaiat, neastamparat, zvanturat. – V. zapaci.

ZEFLEMIST, -A, zeflemisti, -ste, adj. (adesea substantivat) Ironic, batjocoritor, zeflemitor. – Zeflemea + suf. -ist.

ZEVZEC, -EACA, zevzeci, -ce, adj. (adesea substantivat) Prost, natarau, gagauta, neghiob; smintit. – Din tc. zevzek.

ZGARCIT, -A, zgarciti, -te, adj. 1. (adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitand si cheltuielile de stricta necesitate, care strange cu lacomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgarcit la vorba = care vorbeste putin si cu chibzuiala. 2. (Despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) Strans, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgarci².

ZURBAGIU, -IE, zurbagii, adj. (adesea substantivat) Caruia ii place sa se certe; scandalagiu. ♦ (Inv.) Rasculat, razvratit, rebel. – Zurba + suf. -giu.

MAHMUR, -A, mahmuri, -e, adj., s. n. 1. (adesea substantivat) Care nu si-a revenit complet din betie sau din somn; care este cu capul inca tulbure; care se simte indispus dupa betie sau dupa un somn neimplinit. 2. Adj. Prost dispus, lipsit de voie buna, suparat, posomorat. 3. S. n. Dispozitie (buna sau rea) a cuiva. ◊ Expr. (Reg.) A scoate mahmurul (din cineva) = a duce la exasperare, a enerva (pe cineva). – Din tc. mahmur.

MINCINOS, -OASA, mincinosi, -oase, adj. 1. (adesea substantivat), Care este inclinat sa spuna minciuni; care spune minciuni, care minte; care nu se tine de cuvant. 2. Fals, neadevarat, neintemeiat. ♦ (Fig.) Amagitor, inselator; himeric. – Minciuna + suf. -os.

VIU, VIE, vii, adj., s. n. I. Adj. 1. (adesea substantivat), Care se afla in viata, care traieste; inzestrat cu viata. ◊ Loc. adj., adv. De viu = fiind inca in viata. ◊ Loc. adv. Pe viu = in mod direct, nemijlocit. ◊ Expr. Prin (sau cu) viu grai = oral. A jupui pe cineva (sau a lua cuiva pielea) de viu = a fi fara mila fata de cineva, a cere cuiva mai mult decat poate da; a jecmani, a jefui (pe cineva). Viu sau mort = in orice stare s-ar afla, in viata sau mort; cu orice pret. ◊ (substantivat, in expr.) A fi mort intre vii = a fi ca si mort. Nici cu viii, nici cu mortii, se spune despre un bolnav care nici nu moare, nici nu se inzdraveneste. Mortii cu mortii si viii cu viii, se spune ca imbarbatare celor care se consoleaza greu de moartea unei persoane dragi. ♦ Care este dotat cu simtire. ◊ Rana (sau carne) vie = rana (sau carne) a unui organism in viata care sangereaza, de pe care s-a luat pielea. ♦ Care persista, care dainuieste inca. Traditie vie. ◊ Limba vie = limba care se vorbeste in mod curent in prezent, limba in circulatie. ♦ (In conceptia crestina) Etern, nemuritor, vesnic. 2. Plin de viata, de neastampar; cu miscari iuti, vioaie. ♦ Animat, insufletit. Discutie vie. ♦ (Despre ochi) Care denota vioiciune, inteligenta; ager, vioi. 3. (Despre plante) Viguros, plin de seva, sanatos, verde. ♦ (Despre ape) Care curge repede. ♦ (Despre foc) Care arde bine, cu flacari mari. 4. (Despre sunete) Rasunator, puternic. ♦ (Despre lumina; p. ext. despre surse de lumina) Tare, puternic, orbitor. ♦ (Despre culori) Aprins; stralucitor. 5. (Despre abstracte) Intens, puternic. Durere vie. II. S. n. (Rar) Viata. – Lat. vivus.

VORBARET, -EATA, vorbareti, -e, adj. (adesea substantivat) Caruia ii place sa vorbeasca mult; guraliv, limbut, vorbar. ♦ Fig. Expresiv. – Vorbi + suf. -aret.

COMBATANT, -A, combatanti, -te, adj. (adesea substantivat) Care ia (este apt sa ia) parte la lupte, care apartine unei unitati militare de lupta. ♦ Fig. Care lupta activ, care militeaza pentru triumful unor idei. – Din fr. combattant.

CREDINCIOS, -OASA, credinciosi, -oase, adj. (adesea substantivat) 1. Care este demn de incredere, pe care te poti bizui; devotat, fidel unei persoane; nestramutat, statornic fata de un angajament, de o idee, de o cauza. 2. Care crede in existenta lui Dumnezeu si se conformeaza practicilor religioase. – Credinta + suf. -ios.

EGOIST, -A, egoisti, -ste, adj. (adesea substantivat) Stapanit de egoism; determinat de egoism, care denota egoism. – Din fr. egoiste.

ENTUZIAST, -A, entuziasti, -ste, adj. (adesea substantivat) Stapanit de entuziasm, gata sa se devoteze unei idei, unei cauze mari; care dovedeste entuziasm. [Pr.: -zi-ast] – Din fr. enthousiaste.

DEVASTATOR, -OARE, devastatori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care devasteaza; distrugator, pustiitor. – Din fr. devastateur, lat. devastator, -oris.

EXILAT, -A, exilati, -te, adj. (adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din tara sa, aflat in exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.

FABULOS, -OASA, fabulosi, -oase, adj. 1. (Despre sume de bani, preturi, averi), Care depaseste orice inchipuire; enorm, extraordinar. 2. Care apartine lumii fabulelor, a legendelor, a mitologiei; fantastic, minunat. 3. (adesea substantivat, n.) Imaginar, ireal. – Din fr. fabuleux, lat. fabulosus.

OBLIGAT, -A, obligati, -te, adj. 1. (adesea substantivat) Care este indatorat sau recunoscator cuiva pentru un serviciu facut. 2. (Rar) Care nu poate lipsi; obligatoriu. 3. Care este constrans, silit sa faca un anumit lucru. – V. obliga.

OMORAT, -A, omorati, -te, adj. (adesea substantivat) Care a fost omorat, ucis; mort. – V. omori.

ORGANIZATOR, -OARE, organizatori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care organizeaza, care se refera la organizare. – Organiza + suf. -tor.

NEFERICIT, -A, nefericiti, -te, adj. (adesea substantivat) Care nu este fericit, care indura suferinte (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericita. ♦ Care este intr-o stare proasta, neprielnica, care provoaca neplaceri. Clima nefericita. – Ne- + fericit.

NEPRICEPUT, -A, nepriceputi, -te, adj. 1. (adesea substantivat) Care nu se pricepe sa faca ceva, care este lipsit de iscusinta, de indemanare sau de competenta intr-o actiune; neindemanatic, stangaci. ♦ Care demonstreaza, arata, tradeaza lipsa de pricepere, de iscusinta. 2. (adesea substantivat) Care nu pricepe, nu intelege sau intelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecata; prost, nestiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenesti; neinteles; enigmatic. – Ne- + priceput.

NESUFERIT, -A, nesuferiti, -te, adj. 1. Care este greu de suportat sau care depaseste puterile, rezistenta cuiva, care nu poate fi suferit; insuportabil; p. ext. cumplit. 2. (adesea substantivat) Care displace, care repugna; p. ext. uracios; detestabil, odios. – Ne- + suferit.

NETREBNIC, -A, netrebnici, -ce, adj. 1. (adesea substantivat) Ticalos, mizerabil, pacatos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de insemnatate; nefolositor, inutil. 3. (Inv.), Vrednic de mila, mizerabil; umil, modest; p. ext. (curent) incapabil, nevrednic. – Din sl. netrebĩnu.

POLIGLOT, -A, poligloti, -te, adj. 1. (adesea substantivat) Care vorbeste mai multe limbi. ♦ Care cuprinde sau are in vedere mai multe limbi. Dictionar poliglot. 2. (Rar) Care se refera la un poliglot (1), de poliglot. – Din fr. polyglotte.

RAPOSAT², -A, raposati, -te, adj. (adesea substantivat) Mort, defunct, decedat. – V. raposa.

RAUVOITOR, -OARE, rauvoitori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care vrea raul cuiva, care manifesta rea-vointa, plin de rea-vointa. – Rau + voitor.

REALIZATOR, -OARE, realizatori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care realizeaza, care infaptuieste ceva; infaptuitor. [Pr.: re-a-] – Din fr. realisateur.

REUMATIC, -A, reumatici, -ce, adj. Provocat, cauzat de reumatism. ♦ (adesea substantivat) Care sufera de reumatism; bolnav de reumatism. [Pr.: re-u-] – Din lat. rheumaticus, it. reumatico, germ. rheumatisch.

SARAC, -A, saraci, -ce, adj. 1. (adesea substantivat) Care nu are avere, care este lipsit de bunurile materiale necesare vietii; sarman, nevoias. ◊ Expr. Sarac si curat, se spune despre cei care prefera sa ramana saraci (1) decat sa se imbogateasca prin mijloace incorecte. ♦ (substantivat) Cersetor. ♦ (Despre lucruri) Care reflecta saracia; saracacios. 2. (Despre tari, orase) Lipsit de bunuri materiale (mai ales naturale), populat cu oameni putin avuti. ♦ (Despre sol, terenuri) Care este putin productiv; neroditor. 3. (Mai ales cu determinari introduse prin prep. „de”) Lipsit de..., fara... ◊ Loc. adj. Sarac cu duhul = lipsit de inteligenta, de spirit; prost. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. „in”) Care poseda ceva in cantitate nesatisfacatoare. ♦ Care este in cantitate mica, putin, insuficient. ♦ (Despre limba) Care are vocabular redus, care poseda insuficiente mijloace de exprimare. ♦ Fig. Lipsit de continut; inexpresiv. Stil sarac. 4. (Despre surse de lumina) Lipsit de intensitate; slab. 5. (Despre plante, vegetatie) Lipsit de vigoare, pipernicit, firav. 6. Lipsit de fast, modest, simplu; banal, mediocru. 7. (Exprima compatimire fata de cineva sau ceva) Biet, sarman, nenorocit, saracan. [Var.: (pop.) sireac, -a adj.] – Din bg., scr. sirak.

SARBATORIT, -A, sarbatoriti, -te, adj. (adesea substantivat) (Persoana) careia i se fac manifestari de simpatie, de admiratie, de pretuire etc. pentru meritele, realizarile etc. sale cu prilejul zilei de nastere, a zilei onomastice etc. – V. sarbatori.

SUFERIND, -A, suferinzi, -de, adj. (adesea substantivat) Care sufera de o boala; bolnav. – Din suferi (dupa fr. souffrant).

SURD, -A, surzi, -de, adj. 1. (adesea substantivat) Care nu aude (bine), lipsit (total sau partial) de auz. ♦ Fig. Care nu vrea sa auda, sa inteleaga; neinduplecat, nesimtitor, fara suflet. ◊ Loc. adv. (substantivat) De(-a) surda = in zadar, degeaba. ◊ Expr. A ramane surd la ceva = a nu da ascultare unei solicitari, a nu se impresiona de ceva, a ramane rece, neintelegator. 2. (Fon.; despre consoane; si substantivat, f.) Care se emite fara participarea coardelor vocale. 3. (Despre sunete, zgomote; adesea adverbial) Cu intensitate atenuata, lipsit de rezonanta; slab, inabusit, infundat, confuz. ◊ (In sintagma) Camera surda = incapere cu absorbtie acustica foarte ridicata, folosita pentru masuratori acustice speciale. ♦ Fig. (Despre sentimente, conflicte etc.) Mocnit, ascuns, tainuit. ♦ Fig. (Despre senzatii, dureri etc.) Inabusit; nedefinit, vag. – Din lat. surdus.

SUSPECT, -A, suspecti, -te, adj. (adesea substantivat) Care este banuit, care da de banuit; care inspira neincredere, de care trebuie sa te feresti; dubios, indoielnic. – Din fr. suspect, lat. suspectus.

SCHIOP, -OAPA, schiopi, -oape, adj., s. f. 1. Adj. (adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decat celalalt (sau celelalte), caruia ii lipseste un picior; care schiopateaza cand merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ P. a**l. (Despre obiecte) Care nu se sprijina in egala masura pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu unitatile metrice incomplete; cu imperfectiuni de ritm sau rima; nereusit, slab. 2. S. f. Masura populara de lungime, egala cu distanta de varful degetului mare pana la varful degetului aratator, cand cele doua degete sunt indepartate la maximum unul de altul. ◊ Expr. De o (sau cat o) schioapa = mult mai mic (sau mult mai mare) decat normal. – Din lat. *excloppus.

FRANTUZIT, -A, frantuziti, -te, adj. (adesea substantivat) Care imita obiceiurile franceze si foloseste, fara a fi necesar, cuvinte si expresii franceze. – V. frantuzi.

FRICOS, -OASA, fricosi, -oase, adj. (adesea substantivat) Care se lasa usor cuprins de frica. – Frica + suf. -os.

FRUMOS, -OASA, frumosi, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. (adesea substantivat; despre fiinte si parti ale lor, despre lucruri din natura, obiecte, opere de arta etc.) Care place pentru armonia liniilor, miscarilor, culorilor etc.; care are valoare estetica; estetic. ◊ Arte frumoase = pictura, sculptura, gravura (in trecut si arhitectura, poezie, muzica, dans) ♦ (substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezeste admiratia din punct de vedere moral. ◊ Expr. (substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al starii atmosferice). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. In mod placut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; asa cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a sedea) frumos = (despre obiecte de imbracaminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtari) a fi asa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre caini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi laudabil. III. S. n. Categorie fundamentala a esteticii prin care se reflecta insusirea omului de a simti emotie in fata operelor de arta, a fenomenelor si a obiectelor naturii etc. si care are ca izvor obiectiv dispozitia simetrica a partilor obiectelor, imbinarea specifica a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus.

ATATICA adj. invar. (adesea substantivat) Care este foarte mic, o nimica toata. – Atat + suf. -ica.

PACATOS, -OASA, pacatosi, -oase, adj. (adesea substantivat) 1. Care are multe pacate, care se face vinovat de calcarea unor norme; p. ext. ticalos, rau, afurisit, nemernic. ♦ Care aduce neplaceri, plin de cusururi; suparator; defavorabil; defectuos; de proasta calitate. 2. Vrednic de mila; nenorocit; nevoias. – Pacat + suf. -os.

PAMANTEAN, -A, pamanteni, -e, adj. 1. Care traieste, care locuieste pe Pamant; de pe Pamant, specific Pamantului. ♦ (substantival) Locuitor al Pamantului. 2. (adesea substantivat) Nascut in tara despre care este vorba; indigen, bastinas, autohton. 3. (substantivat; rar) Muritor². – Pamant + suf. -ean.

PATIMAS, -A, patimasi, -e, adj. 1. (adesea substantivat) Cuprins, stapanit de o patima, rob al unei pasiuni; p. ext. partinitor. ♦ Care exprima, tradeaza patima; determinat de patima; pasionat. ◊ (Adverbial) Vorbeste patimas. 2. (Inv. si reg.) Bolnav, suferind. – Patima + suf. -as.

PATIT², -A, patiti, -te, adj. (adesea substantivat) Care a trecut prin multe incercari in viata, care a vazut si a trait multe; p. ext. cu experienta, incercat, experimentat. ◊ Expr. (A fi) Stan patitul = (a fi) om cu experienta. – V. pati.

PANGARITOR, -OARE, pangaritori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care pangareste; profanator, defaimator, dezonorant, batjocoritor. – Pangari + suf. -tor.

AROGANT, -A, aroganti, -te, adj. (adesea substantivat) Care se poarta cu aroganta; care arata, tradeaza aroganta. – Din fr. arrogant, lat. arrogans, -ntis.

ASEDIATOR, -OARE, asediatori, -oare, adj. (adesea substantivat) (Armata, persoana) care asediaza. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor.

ROBIT, -A, robiti, -te adj. (adesea substantivat) Care este aservit, exploatat. 2. Fig. Subjugat, fermecat, captivat. – V. robi.

ANTIREPUBLICAN, -A, antirepublicani, -e, adj. (adesea substantivat) Indreptat impotriva ideilor republicane. – Din fr. antirepublicain.

VENERABIL, -A, venerabili, -e, adj. (adesea substantivat) Care inspira cel mai profund respect, care este vrednic de o stima, de o consideratie deosebita. ◊ Varsta venerabila, se spune despre varsta unui om foarte batran. – Din fr. veneration.

APOPLECTIC, -A, apoplectici, -ce, adj. Propriu apoplexiei, de apoplexie. Criza apoplectica. ♦ (adesea substantivat) Predispus la apoplexie. Persoana apoplectica. – Din fr. apoplectique.

VICIOS, -OASA, viciosi, -oase, adj. 1. Care are defecte (de constructie, de functionare, etc.); defectuos. ♦ Fig. (adesea substantivat) Plin de vicii morale, de comportare, de caracter; depravat, destrabalat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispozitii, etc.) Cu vicii de forma sau de fond. [Pr.: -ci-os. – Var.: (inv.) vitios, -oasa adj.] – Din fr. vicieux, it. vizioso.

SCORMONITOR, -OARE, scormonitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (adesea substantivat) Care scormoneste; fig. (in special) care cauta sa patrunda, sa cerceteze, sa iscodeasca pentru a afla, a descoperi, a intelege ceva. 2. S. n. Piesa metalica in forma de gheara aplicata la unele pluguri, pentru a scormoni pamantul dedesubtul brazdei. – Scormoni + suf. -tor.

PRIVITOR, -OARE, privitori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care priveste, care se uita la cineva sau la ceva. ◊ Loc. prep. Privitor la... = referitor la..., relativ la..., in ceea ce priveste..., in privinta...; asupra, despre. ♦ (substantivat) Persoana care asista la un spectacol artistic sau, p. ext., la o adunare, la o ceremonie etc.; spectator. – Privi + suf. -tor.

PREVESTITOR, -OARE, prevestitori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care anunta dinainte, care prevesteste ceva; care constituie un indiciu a ceea ce se va intampla. – Prevesti + suf. -tor.

RAU, REA, rai, rele, adj., s. n., adv. I. Adj. Care are insusiri negative; lipsit de calitati pozitive. 1. (adesea substantivat) Care face, in mod obisnuit, neplaceri altora. ◊ Expr. Poama rea sau soi rau = persoana cu deprinderi urate. Rau de mama focului = plin de rautate, foarte inrait. ◊ Compuse: rea-vointa s. f. = purtare sau atitudine neprietenoasa, ostila fata de cineva sau de ceva; lipsa de bunavointa; rea-credinta (scris si reacredinta) s. f. = atitudine incorecta, necinstita; perfidie. (Loc. adj. si adv.) De rea-credinta = incorect, necinstit, rau intentionat. ♦ Care exprima, care denota rautate; care este contrar binelui. 2. Care nu-si indeplineste indatoririle morale si sociale legate de o anumita circumstanta, care nu e potrivit unui anumit lucru, unei anumite situatii; necorespunzator, nepotrivit. ♦ (Despre copii) Neascultator, rasfatat, razgaiat. 3. Neconform cu regulile moralei; in dezacord cu opinia publica. ♦ (Despre vorbe) Care supara, care jigneste; p. ext. urat. 4. (Despre viata, trai etc.) Nelinistit, apasator, chinuit. ◊ Expr. A duce casa rea (cu cineva) = a nu se intelege, a trai prost (cu cineva). A-si face sange rau (sau inima, voie rea) = a se necaji, a fi mahnit. 5. (Despre vesti) Care anunta un necaz, o suparare; neplacut. II. Adj. Care nu are calitatile proprii destinatiei, menirii, rolului sau. 1. Care nu este apt (pentru ceva), care nu e corespunzator unui anumit scop, unei anumite intrebuintari; care prezinta unele defecte, unele imperfectiuni. ♦ (Fiz.; despre corpuri) Rau conducator de caldura (sau de electricitate) = prin care caldura (sau electricitatea) nu se transmite cu usurinta sau deloc. 2. (Despre organele corpului) Care nu functioneaza normal; bolnav; (despre functii fiziologice) care nu se desfasoara normal. 3. (Despre imbracaminte si incaltaminte) Uzat, rupt, stricat. 4. (Despre bauturi) Neplacut la gust, prost pregatit. 5. (Despre bani) Care nu are curs, iesit din circulatie; fals. III. Adj. (Despre meseriasi, artisti etc.) Neindemanatic, incapabil, nepriceput. IV. Adj. 1. Nesatisfacator; daunator. ◊ Expr. A lua (cuiva ceva) in nume de rau = a atribui cuiva o intentie rauvoitoare, a interpreta eronat o observatie, un sfat. 2. (Despre vreme) Urat; nefavorabil. 3. (In superstitii) Prevestitor de rele; nefast, nenorocos. V. Adv. 1. Asa cum nu trebuie; nepotrivit, gresit, cu defecte. ♦ Neconform cu realitatea; inexact, neprecis, incorect. 2. Neplacut, suparator, nesatisfacator. ◊ Expr. A-i fi (sau a-i merge) cuiva rau = a avea o viata grea, a trece prin momente grele; a nu-i prii. A sta rau = a nu avea cele necesare, a fi lipsit de confort, a fi sarac. A-i sedea rau (ceva) = a nu i se potrivi o haina, o atitudine etc.; a fi caraghios, ridicol. A-i fi (cuiva) rau sau a se simti rau = a fi sau a se simti bolnav. A i se face (sau a-i veni cuiva) rau = a simti deodata ameteala, dureri, senzatie de greata etc.; a lesina. A-i face (cuiva) rau = a-i cauza (cuiva) neplaceri. A-i parea (cuiva) rau (de sau dupa ceva ori dupa cineva) = a regreta (ceva sau pe cineva). 3. Incomod, neconfortabil. 4. Neplacut, dezagreabil. 5. Neconform cu parerile, cu gusturile cuiva. 6. Puternic, tare; foarte. VI. S. n. 1. Ceea ce aduce nemultumire; neplacere; pricina de nefericire; neajuns. ◊ Loc. adv. Cu parere de rau = cu regret. A rau = a nenorocire. ◊ Loc. prep. De raul (cuiva) = din cauza (rautatii) cuiva. ◊ Expr. A vrea, a dori (cuiva) raul = a dori sa i se intample cuiva lucruri neplacute. Uita-te-ar relele!, formula glumeata prin care se ureaza cuiva noroc si fericire. ♦ Boala, suferinta. ◊ Rau de mare = stare de indispozitie generala care se manifesta la unii calatori pe mare. Rau de munte (sau de altitudine) = stare de indispozitie generala cauzata de rarefierea aerului de pe inaltimi. 2. Ceea ce nu e recomandabil din punct de vedere moral. ◊ Expr. A vorbi de rau (pe cineva) = a ponegri (pe cineva). ♦ (La pl.) Pozne, nebunii copilaresti. – Lat. reus „acuzat”, „vinovat”.

PROTEJAT, -A, protejati, -te, adj. (adesea substantivat) 1. Care se bucura de protectia cuiva; ocrotit, aparat, pazit; favorizat. 2. (Despre sisteme tehnice, instalatii etc.) Inzestrat cu un sistem de protectie. – V. proteja.

PROTESTATAR, -A, protestatari, -e, adj. Care indica sau contine un protest; de protest. ♦ (adesea substantivat) Care protesteaza intr-o imprejurare oarecare, care adera la o actiune de protest. – Din fr. protestataire.

PROFAN, -A, profani, -e, adj. (adesea substantivat) 1. Care este ignorant intr-un domeniu oarecare; nestiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu tine de religie, care nu reprezinta sau nu exprima un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respecta lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus.

PROSTUT, -A, prostuti, -e, adj. (adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -ut.

PROTECTOR, -OARE, protectori, -oare, adj. 1. (adesea substantivat) Care apara, care pazeste sau fereste pe cineva sau ceva; care favorizeaza pe cineva sau ceva. ♦ (Despre atitudini sau comportari) Binevoitor, condescendent. 2. (Despre state) Care exercita un protectorat asupra unei tari, unui teritoriu. [Acc. si: protector] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur.

PROSCRIS, -A, proscrisi, -se, adj. 1. (adesea substantivat) Scos de sub apararea legilor, izgonit din patrie; exilat, surghiunit. 2. (Despre idei, actiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie.

PROMOVAT, -A, promovati, -te, adj. (adesea substantivat) Care a absolvit o clasa sau un an de invatamant. – V. promova.

VITEAZ, -A, viteji, -ze, adj., s. m. 1. Adj. (adesea substantivat) Care da dovada de curaj in lupta; p. gener. indraznet, darz, curajos. 2. S. m. (La pl.; in evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Stapan de pamant care primea din partea domnului unele sarcini militare speciale. – Din sl. vitenzĩ.

OBIDIT, -A, obiditi, -te, adj. (Inv. si pop.) 1. Amarat, mahnit, necajit, chinuit; zdrobit de durere. Care exprima mahnire, obida. 2. (adesea substantivat) Nedreptatit, oprimat, asuprit. – V. obidi.

OLOG, OLOAGA, ologi, oloage, adj. (adesea substantivat) 1. Caruia ii lipseste un picior sau amandoua; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lasa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are carcei cu care sa se agate pe arac. Fasole oloaga. – Cf. alb. ulok.

SMECHER, -A, smecheri, -e, adj. (adesea substantivat) Care stie sa iasa din incurcaturi, pe care nu-l poti pacali; abil; istet, dezghetat; siret, sarlatan. – Din germ. Schmecker „persoana cu gust rafinat”.

SOLTIC, -A, soltici, -ce, adj. (adesea substantivat) Care recurge la escrocherii, la viclenii, la tertipuri. ♦ Strengar, smecher, ghidus, poznas. – Din sas. scholtig.

OFTICOS, -OASA, ofticosi, -oase, adj. 1. (adesea substantivat) Tuberculos, ftizic, atacat. ◊ Fig. Fara putere; slab, pipernicit, anemic. 2. (Fam.) Invidios. [Var.: oftigos, -oasa adj.] – Oftica + suf. -os.

COSMOPOLIT, -A, cosmopoliti, -te, adj. 1. (adesea substantivat) Care apartine cosmopolitismului, privitor la cosmopolitism; care manifesta cosmopolitism. ♦ (Iesit din uz) Care era atras de tot ce era strain. 2. Care tine de mai multe culturi, comun mai multor tari sau tuturor tarilor; universal. ♦ Pestrit, amestecat (prin prezenta mai multor nationalitati si limbi). Oras cosmopolit. – Din fr. cosmopolite. Cf. (pt. sensul 1) rus. kosmopolit.

OCROTITOR, -OARE, ocrotitori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care ocroteste, apara, protejeaza, ajuta; protector. – Ocroti + suf. -tor.

OBRAZNIC, -A, obraznici, -ce, adj. (adesea substantivat) Lipsit de respect, de rusine; nerusinat, impertinent, insolent, arogant; (cu sens atenuat) neascultator, neastamparat. – Obraz + suf. -nic.

FALCOS, -OASA, falcosi, -oase, adj. (adesea substantivat) Care are falci mari. ♦ (Reg.) Mancacios. – Falca + suf. -os.

ORB², OARBA, orbi, oarbe, adj. 1. (adesea substantivat) Lipsit de simtul vazului, care nu vede (deloc). ◊ Expr. A nimerit orbul Braila sau nimeresc orbii Suceava, se spune pentru a incuraja pe cel care sovaie sa se duca intr-un loc necunoscut de teama ca nu va nimeri. A se bate ca orbii = a se bate foarte tare. 2. Fig. Care nu admite alte pareri, 3. Fig. Care pare sa actioneze fara discernamant; a carui ratiune e intunecata, tulburata de o pasiune, lipsit de clarviziune; p. ext. de temut, fioros. ♦ Complet, total. ♦ Care denota lipsa de inteligenta, de reflectie, de perspicacitate. 4. Fig. Lipsit de lumina; intunecos, intunecat. 5. (In sintagmele) Fereastra oarba sau geam orb = adancitura in perete, de forma unei ferestre, facuta cu scop arhitectonic. Soba oarba = motiv ornamental de forma unei sobe; soba care are gura in a doua camera. Dusumea oarba = dusumea de scanduri brute asezate distantat, peste care se monteaza parchetul. Cartus orb = cartus fara proiectil, folosit la exercitii, la parade, la demonstratii etc. Camera oarba = camera fara ferestre, destinata unor scopuri speciale (in fizica, in medicina etc.). Put orb = put de mina care nu are iesire directa la suprafata. – Lat. orbus.

FARNAIT², -A, farnaiti, -te, adj. (adesea substantivat) Care vorbeste pe nas; fonf, fonfait, fornait². ♦ Care produce un zgomot caracteristic cand respira, din cauza nasului infundat. – V. farnai.

ORIGINAL, -A, originali, -e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice si literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie intaiul exemplar, care a servit sau poate servi drept baza pentru copii, reproduceri sau multiplicari; care a fost produs pentru prima oara intr-o anumita forma. ◊ Loc. adj. si adv. In original = in forma primara, necopiat; in limba in care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reala, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat dupa altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artisti, scriitori, oameni de stiinta) Care creeaza ceva nou, personal, fara a folosi un model facut de altul. ♦ (substantivat, n.) Fiinta sau obiect care serveste ca model pentru o opera de arta. 3. (adesea substantivat) Care iese din comun, neobisnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant. – Din lat. originalis, fr. original.

FERICIT, -A, fericiti, -te, adj., s. m. 1. Adj. (adesea substantivat) Care se afla intr-o stare de deplina multumire sufleteasca, plin de bucurie. 2. Adj. Care aduce fericire, provoaca multumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfintenie acordat cuiva de sinod sau de papa. – V. ferici.

ORFAN, -A, orfani, -e, adj. (adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre parinti sau pe amandoi; sarman. ♦ Lipsit de ceva. – Din ngr. orfanos, lat. orphanus, -a, -um.

FLAMAND, -A, flamanzi, -de, adj. (adesea substantivat) Care simte senzatia de foame, caruia ii este foame; infometat, famelic. – Et. nec.

LAIC, -A, laici, -e, adj. (adesea substantivat) Care este din afara religiei si a tagmei bisericesti, specific acestui domeniu; mirenesc, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaste, nu este initiat intr-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laique, lat. laicus.

OTRAVIT²-A, otraviti, -te, adj. 1. (adesea substantivat) Caruia i s-a dat sau care a luat otrava (1); care s-a intoxicat sau care s-a omorat cu otrava. 2. Care contine otrava (1); in care s-a pus otrava; otravitor, veninos. 3. Fig. Suparat, amarat, inveninat. – V. otravi.

OSTENITOR, -OARE, ostenitori, -oare, adj. (Inv. si pop.) 1. Obositor, istovitor; p. ext. greu, dificil. 2. (adesea substantivat) Care munceste din greu, care se straduieste; muncitor, truditor. – Osteni + suf. -tor.

LIBERTIN, -A, libertini, -e, adj. (adesea substantivat) Care sfideaza regulile decentei si ale moralei; indecent, usuratic, d*******t. – Din fr. libertin, lat. libertinus.

MUSTACIOS, -OASA, mustaciosi, -oase, adj. 1. (adesea substantivat) Care are mustati (I) mari si dese. 2. (Despre cereale) Cu tepi lungi si desi. 3. (Despre unele plante) Cu mustati (II 3). [Var.: mustecios, -oasa adj.] – Mustata + suf. -ios.

CONCRET, -A, concreti, -te, adj. (adesea substantivat) Care poate fi perceput cu simturile; real; care exprima obiecte perceptibile prin simturi. ◊ Muzica concreta = muzica realizata pe baza sunetelor concrete (muzicale sau zgomote) prelucrate cu aparatura electronica. ♦ (substantivat, n.) Categorie filozofica, opusa abstractului, care desemneaza latura palpabila, vizibila a fenomenelor sau ansamblul desfasurarii lor in timp si in spatiu. ♦ Precis, bine determinat. – Din fr. concret.

CIUNT, -A, ciunti, -te, adj. (adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre par) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezata, rupta. [Var.: ciont, cioanta adj.] – Probabil contaminare intre ciot si ciung.

CIVILIZATOR, -OARE, civilizator, -oare, adj. (adesea substantivat) Care civilizeaza, care raspandeste civilizatia. – Din fr. civilisateur.

CORAI adj. invar. (adesea substantivat) De culoare rosie cu nuante de galben. – Din fr. corail.

LINGUSITOR, -OARE, lingusitori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care (se) linguseste, caruia ii place sa linguseasca; adulator. – Lingusi + suf. -tor.

MANTUITOR, -OARE, mantuitori, -oare, adj. 1. (adesea substantivat) Care mantuie (1), salveaza. 2. (Rar) Care mantuie (2), care vindeca; tamaduitor. 3. (In limbaj bisericesc) Care mantuie (3), izbaveste (de pacate); izbavitor. ♦ (substantivat, m. sg. art.) Nume dat lui Isus Cristos. [Pr.: -tu-i-] – Mantui + suf. -tor.

MEGALOCEFAL, -A, megalocefali, -e, adj. (adesea substantivat) Care prezinta fenomenul de megalocefalie. – Din fr. megalocephale.

CONVIETUITOR, -OARE, convietuitori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care traieste in acelasi loc cu altcineva. [Pr.: -tu-i-] – Convietui + suf. -tor.

CUVIOS, -OASA, cuviosi, -oase. adj. 1. Cucernic, evlavios, pios. ♦ (adesea substantivat) Titlu care se da calugarilor si calugaritelor. ♦ (substantivat: in religia crestina) Nume dat sfintilor proveniti din calugari care nu au fost martiri. 2. (Inv.) Cuviincios (1). [Pr.: -vi-os] – Cuveni + suf. -os.

MUCOS, -OASA, mucosi, -oase, adj. 1. (adesea substantivat) Care are muci la nas, caruia ii curg mucii, plin de muci. ♦ Epitet dat unei persoane tinere obraznice, neserioase sau cu pretentii nepotrivite cu varsta; tangau. 2. (Despre membranele unor organe) Care produce mucus. 3. (Despre secretii organice) Care are aspect cleios, gelatinos. – Muc + suf. -os.

MIJLOCIU, -IE, mijlocii, adj. 1. Care se gaseste la mijlocul unei linii, al unei suprafete, al unui spatiu etc. ◊ Deget mijlociu (si substantivat, n.) = deget care se afla intre aratator si inelar. 2. (adesea substantivat) Care este al doilea dintre mai multi frati, considerat in raport cu acestia; mezin. 3. Care se situeaza intre extrema superioara si cea inferioara in ceea ce priveste dimensiunea, calitatea, valoarea etc.; de mijloc, potrivit, mediu². 4. (Sport; in sintagmele) Categorie mijlocie (mare) (si substantivat, f.) = categorie de greutate la box, lupte si haltere, situata intre semimijlocie si semigrea. Categorie mijlocie (mica) (si substantivat f.) = categorie de greutate care cuprinde sportivii intre 67 si 71 kg la box si 68 si 73 kg la lupte. – Mijloc + suf. -iu.

MINOR, -A, minori, -e. adj. 1. (adesea substantivat) Care nu a implinit inca varsta la care isi poate exercita toate drepturile. 2. Lipsit de importanta, neinsemnat, secundar; p. ext. sters, slab. 3. (Muz.; in sintagmele) Mod minor = mod a carui gama are la baza o terta mica. Gama minora sau mod minor = gama sau mod in care semitonurile sunt dispuse intre treptele a doua si a treia, a sasea si a saptea. 4. (Log.; in sintagmele) Termen minor = termen care serveste de subiect concluziei unui silogism. Premisa minora = premisa care contine termenul minor al silogismului. – Din fr. mineur, lat. minor.

MOLAU, -AIE, molai, -aie, adj. (adesea substantivat) 1. Lipsit de forta, de energie, de elan; incet, greoi, lenes. 2. Lipsit de vointa, de hotarare; indolent. – Moale + suf. -au.

MOSMONDIT, -A, mosmonditi, -te, adj. (Despre lucruri) Facut la nimereala, fara indemanare. ♦ (adesea substantivat) Care lucreaza incet, fara spor; neindemanatic, mocait, mocosit. – V. mosmondi.

MOTOTOL, -OALA, mototoli, -oale, s. n., adj. 1. S. n. Obiect facut cocolos; ghem, ghemotoc. ◊ Expr. A face (pe cineva) mototol = a dobori (pe cineva) la pamant, a lasa nemiscat, inert. A se face mototol = a se strange, a se ghemui (de durere etc.). 2. Adj. (adesea substantivat) Incet la lucru, bleg, moale; natang, prost. – Din mototoli (derivat regresiv).

MONARHIST, -A, monarhisti, -ste, adj., s. m. si f. 1. Adj. (adesea substantivat) Care apartine monarhiei (1), privitor la monarhie, care sustine monarhia; care se bazeaza pe monarhie. 2. S. m. si f. Adept, partizan al monarhiei; regalist. – Din fr. monarchiste.

MONDEN, -A, mondeni, -e, adj. Care apartine inaltei societati, care tine de viata de lux si de petreceri a acestei societati; care reflecta sau priveste o astfel de viata. ♦ (adesea substantivat) Caruia ii place viata de societate, care frecventeaza reuniunile inaltei societati. – Din fr. mondain.

COBORATOR, -OARE, coboratori, -oare, adj. 1. Care coboara. ♦ Inclinat. 2. (adesea substantivat) Care se trage din...; descendent, urmas (al lui...). – Cobori + suf. -tor.

NABADAIOS, -OASA, nabadaiosi, -oase, adj. (adesea substantivat) 1. (Pop. si fam.) Care se supara usor, care isi iese repede din fire. ♦ Care se tine de glume, de farse. ♦ (Despre animale) Naravas. 2. (Reg.) Epileptic. – Nabadai¹ + suf. -os.

NAPASTUIT, -A, napastuiti, -te, adj. (adesea substantivat) Care este nedreptatit, caruia i se face un rau; asuprit, oprimat. ♦ Defaimat, calomniat. – V. napastui.

NASCOCITOR, -OARE, nascocitori, -oare, adj. (adesea substantivat) 1. Care creeaza, nascoceste (1); inventiv. 2. Care scorneste, plasmuieste, nascoceste (2); p. ext. mincinos. – Nascoci + suf. -tor.

NASOS, -OASA, nasosi, -oase, adj. (adesea substantivat) Care are nasul mare; nartos, nasut. – Nas + suf. -os.

NAUC, -A, nauci, -ce, adj. (adesea substantivat) 1. Ametit, buimacit (din cauza unei emotii puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zapacit, buimac, uluit, naucit. 2. (Inv. si pop.) Natang (1), prost, nepriceput. – Din sl. neuku.

NEASCULTATOR, -OARE, neascultatori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care nu asculta (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. rau, obraznic. [Pr.: ne-as-] – Ne- + ascultator.

NESATIOS, -OASA, nesatiosi, -oase. adj. 1. (adesea substantivat) Care nu se multumeste cu ce are, care cauta sa obtina, sa acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesatul (2). 2. Care nu se simte niciodata satul; care nu are sat la mancare, la bautura; p. ext. lacom, + (Reg.; despre mancaruri) Care nu satura. 3. Fig. Care nu poate fi astamparat, potolit, stapanit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesat, cu placere, cu voluptate. [Pr.: -ti-os] – Ne- + satios.

NEVARSTNIC, -A, nevarstnici, -ce, adj. (adesea substantivat) Care este inca la varsta copilariei; care nu a ajuns inca matur; (foarte) tanar; mic. – Ne- + varstnic.

NEVINOVAT, -A, nevinovati, -te, adj. (adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nici o vina; fara vina. 2. Care nu e atins de rau, care ignora raul, care este incapabil de a comite un rau; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experienta, de artificialitate si de prefacatorie; naiv. ♦ Care denota, exprima inocenta, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rau; inofensiv. – Ne- + vinovat.

CORALIU, -IE, coralii, adj. (adesea substantivat, n.) Corai. – Coral¹ + suf. -iu.

NEPAMANTEAN, -A, nepamanteni, -e, adj. (adesea substantivat) Care nu este de pe pamant, care nu are caracterul lucrurilor de pe pamant; nepamantesc; fig. care pare din alta lume. – Ne- + pamantean.

NESTIUTOR, -OARE, nestiutori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care nu stie (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultura. ♦ (substantivat) Nestiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv; p. ext. inofensiv. [Pr.: -sti-u-] – Ne- + stiutor.

ECHIVALENT, -A, echivalenti, -te, adj., s. n. I. Adj. (adesea substantivat) Care are aceeasi valoare, acelasi efect, aceeasi semnificatie sau acelasi sens cu altceva. ♦ (Despre figuri geometrice) Care are aceeasi suprafata sau acelasi volum cu alta figura, fara a fi identica cu aceasta. II. S. n. 1. Marime, numar etc. care caracterizeaza egalitatea sau echivalenta, dintr-un anumit punct de vedere, a doua efecte sau a doua actiuni. 2. Marfa care, avand inglobata in ea aceeasi cantitate de munca sociala cu o alta marfa, serveste la exprimarea valorii acesteia din urma. ◊ Echivalent general = marfa care serveste la exprimarea valorii tuturor celorlalte marfuri, indeplinind rolul de bani. – Din fr. equivalent, lat. aequivalens, -ntis.

EGOTIST, -A, egotisti, -ste, adj. (adesea substantivat) Stapanit de egotism; determinat de egotism. – Din fr. egotiste.

EXTRAVAGANT, -A, extravaganti, -te, adj. (adesea substantivat) Care cauta cu orice pret sa iasa din comun; excentric. ♦ Neobisnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant.

NEPOFTIT, -A, nepoftiti, -te, adj. (adesea substantivat) Care nu este chemat, invitat, poftit sau dorit. – Ne- + poftit.

NEPUTINCIOS, -OASA, neputinciosi, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a actiona; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consuma inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (adesea substantivat) Lipsit de putere fizica, de forta; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Ne- + putincios.

NERUSINAT, -A, nerusinati, -te, adj. (adesea substantivat) Care este lipsit de rusine, de buna-cuviinta; obraznic, impertinent, neobrazat; p. ext. imoral, depravat, stricat. – Ne- + rusinat.

ELIBERATOR, -OARE, eliberatori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care elibereaza; dezrobitor, liberator. – Elibera + suf. -tor.

ERUDIT, -A, eruditi, -te, adj. (adesea substantivat) Care poseda cunostinte temeinice si vaste in urma unor studii indelungate; savant, invatat. ♦ (Despre opere stiintifice) Care dovedeste cunostinte vaste si aprofundate. – Din fr. erudit, lat. eruditus.

EVADAT, -A, evadati, -te, adj. (adesea substantivat) Care a fugit din inchisoare sau de sub paza. – V. evada.

EVIDENTIAT, -A, evidentiati, -te, adj. (adesea substantivat) Care s-a distins, s-a remarcat; caruia i s-au recunoscut oficial meritele sau succesele in munca. [Pr.: -ti-at] – V. evidentia.

EVLAVIOS, -OASA, evlaviosi, -oase, adj. (adesea substantivat) Stapanit de evlavie; cucernic. [Pr.: -vi-os] – Evlavie + suf. -os.

EXCLUSIVIST, -A, exclusivisti, -ste, adj. (adesea substantivat) Care are o atitudine de exclusivism, care manifesta exclusivism. – Din fr. exclusiviste.

EXECUTANT, -A, executanti, -te, adj. (adesea substantivat) Care executa, care indeplineste ceva; executor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. executant.

DISPEPTIC, -A, dispeptici, -ce, adj. Al dispepsiei, privitor la dispepsie. ♦ (adesea substantivat) Care sufera de dispepsie. – Din fr. dyspeptique.

EXPATRIAT, -A, expatriati, -te, adj. (adesea substantivat) Care se expatriaza. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.

DUBLU², -A, dubli, -e, adj. 1. (adesea substantivat) Care este de doua ori mai mare sau cuprinde de doua ori mai mult in raport cu o cantitate data; indoit. ◊ Cuvant (sau vorba, afirmatie etc.) cu dublu sens (sau inteles) = cuvant (sau afirmatie etc.) cu doua intelesuri, echivoca. ◊ Compuse: dublu-decalitru, s. m. = unitate de masura de capacitate pentru cereale, egala cu 20 de litri; vas avand aceasta capacitate; dublu-decimetru s. m. = rigla cu lungimea de 20 de centimetri; dublu-ster s. m. = unitate de masura pentru volumul lemnelor, egala cu doi metri cubi. 2. Alcatuit din doua elemente sau parti egale, identice ori asemanatoare; care are loc intre doua elemente; care se face in doua locuri. ◊ Expr. (substantivat) A da o dubla = (la unele jocuri cu zaruri) a cadea acelasi numar de puncte la ambele zaruri. (Adverbial) A vedea dublu = a) a vedea doua imagini ale aceluiasi obiect; a vedea tulbure; b) a fi ametit de bautura. ♦ (substantivat, m.) Dublu baieti (sau fete, mixt) (si eliptic) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte. 3. (In sintagma) Minge dubla (si substantivat, f.) = miscare nereglementara constand (la volei si la handbal) in atingerea mingii de catre jucator de doua sau de mai multe ori consecutiv in momentul primirii sau (la tenis si la tenis de masa) in lasarea mingii sa atinga de doua ori la rand aceeasi parte a terenului sau a mesei de joc. – Din fr. double.

SLABANOG, -OAGA, slabanogi, -oage, adj., s. m. I. Adj. 1. (adesea substantivat) Slab la trup, uscativ. 2. Lipsit de putere, de vlaga; debil. II. S. m. Planta erbacee cu tulpina dreapta, carnoasa, cu frunze ovale dintate si cu flori galbene punctate cu rosu, cu un pinten, folosita in medicina (Impatiens nolitangere). – Din bg. slabonoga.

SOMNOROS, -OASA, somnorosi, -oase, adj., s. f. I. Adj. 1. Caruia ii este somn; ametit, toropit de somn; adormit. ♦ (adesea substantivat) Caruia ii place sa doarma mult. 2. Fig. Lipsit de vioiciune, de vigoare, de intensitate, de stralucire; fara viata, slab, sters, stins. II. S. f. (Bot.) 1. Planta erbacee cu flori albe, cu frunzele si fructele acoperite cu peri aspri (Laserpitium prutenicum). 2. Pidosnic. [Var.: (reg.) somnuros, -oasa adj.] – Somn² + suf. -uros.

TABETIC, -A, tabetici, -ce, adj. Care se refera la tabes, care apartine tabesului. ♦ (adesea substantivat) Care sufera de tabes. – Din fr. tabetique.

TEXTILIST, -A, textilisti, -ste, adj. (adesea substantivat) Care se ocupa cu tesatoria, specializat in industria textila. – Textil + suf. -ist

TAMPIT, -A, tampiti, -te, adj. 1. (adesea substantivat) Prost, idiot; nerod, stupid, tamp (1). ♦ Buimacit, naucit, ametit, zapacit. 2. (Inv.) Tamp (2). – V. tampi.

TOLERANT, -A, toleranti, -te, adj. (adesea substantivat) Care tolereaza; ingaduitor, indulgent. – Din fr. tolerant.

TRADITIONALIST, -A, traditionalisti, -ste, adj. (adesea substantivat) Care respecta traditia, care manifesta traditionalism. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. traditionaliste.

TRASNIT, -A, trasniti, -te, adj. (adesea substantivat) 1. Lovit, atins de trasnet. 2. Zanatic, nebun. ♦ Ametit de bautura; beat. ♦ Nastrusnic, ciudat, extravagant. 3. Fig. Afurisit, blestemat, netrebnic. – V. trasni¹.

TRUFAS, -A, trufasi, -e, adj. 1. (adesea substantivat) Plin de trufie, peste masura de mandru, de orgolios; infumurat, arogant, ingamfat. ♦ Care arata, care manifesta trufie, mandrie, ingamfare. Privire trufasa. 2. Maret, grandios, superb. – Trufa² + suf. -as.

RECLAMAT, -A, reclamati, -te, adj. 1. Cerut, pretins, revendicat. 2. (adesea substantivat) Impotriva caruia cineva se ridica prin intermediul unui organ juridic; parat. – V. reclama.

TRIGAM, -A, trigami, -e, adj. (adesea substantivat) Care se casatoreste pentru a treia oara, fara ca in prealabil sa fi desfacut in mod legal celelalte doua casatorii. – Din fr. trigame.

TRIMITATOR, -OARE, trimitatori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care trimite ceva; spec. care expediaza ceva prin posta; expeditor. – Trimite + suf. -ator.

TULBURATOR, -OARE, tulburatori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care tulbura; (in special) care nelinisteste, emotioneaza, da prilej de meditatie. [Var.: turburator, -oare adj.] – Tulbura + suf. -ator.

RESTANTIER, -A, restantieri, -e, adj. (adesea substantivat) Care a ramas in urma cu o lucrare, cu o plata etc. ♦ (Despre studenti) Care nu si-a trecut examenul la termenul fixat. [Pr.:-ti-er] – Restanta + suf. -ier.

RATAT, -A, ratati, -te, adj. (adesea substantivat) Care nu a izbutit sa se afirme, sa se realizeze, sa creeze ceva de valoare. ♦ (Despre actiuni) Nereusit, neizbutit. – V. rata.

RAZVRATIT, -A, razvratiti, -te, adj. (adesea substantivat) Rasculat, revoltat. – V. razvrati.

RAIOS, -OASA, raiosi, -oase, adj. (adesea substantivat) Bolnav de raie (1). ◊ Expr. (Fam.; substantivat) A face pe raiosul = a fi mandru sau infumurat fara motiv; a-si da aere. [Pr.: ra-ios] – Raie + suf. -os.

RANIT, -A, raniti, -te, adj. (adesea substantivat) Care a capatat o rana, o leziune. ♦ Fig. Jignit, ofensat. – V. rani.

RAPANOS, -OASA, rapanosi, -oase, adj. (adesea substantivat) Care are rapan; bolnav de rapan. ♦ Fig. Murdar, zdrentaros, jegos. – Rapan + suf. -os.

RAPITOR, -OARE, rapitori, -oare, adj. 1. (adesea substantivat; despre oameni) Care rapeste pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde si consuma hrana de origine animala, de obicei vie. ♦ (substantivat, f. pl.) Numele a doua ordine de pasari de prada (de zi sau de noapte), bune zburatoare, cu cioc gros, arcuit si incovoiat si cu picioare terminate cu gheare ascutite si intoarse; (si la sg.) pasare care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ Fig. Hraparet, uzurpator. 3. Fig. Care vrajeste, captiveaza; fermecator, incantator. – Rapi + suf. -tor.

RASCULAT, -A, rasculati, -te, adj. (adesea substantivat) Revoltat impotriva unei nedreptati sau a unei oprimari. – V. rascula.

RAUTACIOS, -OASA, rautaciosi, -oase, adj. (adesea substantivat) Plin de rautate; care, fara sa aiba un fond rau, este inclinat sa jigneasca, sa faca mici rautati. ♦ (Despre atitudini, gesturi, cuvinte) Care supara; jignitor. ♦ Care exprima rautate. [Pr.: ra-u-] – Rautate + suf. -ios.

RAZBUNATOR, -OARE, razbunatori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care se razbuna, care nu iarta raul ce i s-a facut; vindicativ. – Razbuna + suf. -ator.

REGICID, -A, regicizi, -de, adj., regiciduri, s. n. 1. Adj. (adesea substantivat) Care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. regicide, lat. regicida.

REPARATOR, -OARE, reparatori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care repara, reparatoriu; p. ext. care invioreaza. ♦ (Jur.) Care acopera o paguba. – Din fr. reparateur.

RUGINIT, -A, ruginiti, -te, adj. 1. Acoperit, ros de rugina (I 1). ♦ Fig. Vechi, uzat. ♦ Fig. (Despre voce) Imbatranit; dogit. 2. Fig. (adesea substantivat; despre persoane, idei, conceptii etc.) Invechit, inapoiat, demodat. 3. (Despre plante) Atacat de rugina (II 1). ♦ Care are culoarea galben-rosiatica a ruginii. – V. rugini.

DEMOBILIZAT, -A, demobilizati, -te, adj. 1. (adesea substantivat) Lasat la vatra. 2. Fig. Cu puterea de lupta slabita, lipsit de energie. – V. demobiliza.

ROMANTIOS, -OASA, romantiosi, -oase, adj. (adesea substantivat) Predispus la visare, la melancolie; visator, romantic (3). ♦ Care predispune la melancolie, la visare, la contemplatie. ♦ (Despre opere literare) Care trateaza teme sentimentale, care contine note de melancolie, de visare. [Pr.: -ti-os] – Romant + suf. -ios.

ROSCOVAN, -A, roscovani, -e, adj. (adesea substantivat) (Cu fata) de culoare rosie; cu reflexe rosietice. [Var.: (reg.) roscodan, -a adj.] – Rosca + suf. -ovan.

DEFAIMATOR, -OARE, defaimatori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care defaimeaza; de ocara. – Defaima + suf. -ator.

DESPERAT, -A, desperati, -te, adj. 1. (adesea substantivat) Ajuns la desperare; deznadajduit. 2. (Despre manifestari sau atitudini) Care exprima, care dovedesc desperare. 3. Care provoaca desperare; care prezinta putine posiblitati de scapare; periculos, grav. [Var.: disperat, -a adj.] – V. despera.

DESTEPT, DESTEAPTA, destepti, destepte, adj. 1. Care nu doarme; treaz. ♦ Trezit din letargie, dintr-o stare de amorteala. 2. (adesea substantivat) Care intelege cu usurinta si exact ceea ce citeste, aude, vede; ager la minte, inteligent. ♦ (Fam.) Siret, viclean, smecher. – Lat. de-e*****s.

DETERMINATIV, -A, determinativi, -e, adj. (adesea substantivat, n.) Determinant. – Din fr. determinatif.

DEZBRACAT, -A, dezbracati, -te, adj. Cu hainele scoase de pe el, fara haine; gol. ♦ (adesea substantivat) Sarac, lipsit de mijloace materiale. – V. dezbraca.

DEZMOSTENIT, -A, dezmosteniti, -te, adj. 1. Care a fost inlaturat de la o mostenire. 2. Fig. (adesea substantivat) Lipsit de bunurile, de bucuriile vietii; care se afla in stare de saracie, de mizerie. – V. dezmosteni.

DEZROBITOR, -OARE, dezrobitori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care dezrobeste. – Dezrobi + suf. -tor.

SALVATOR, -OARE, salvatori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care salveaza sau poate salva. – Din fr. salvateur, lat. salvator, -oris. Cf. salva.

SADITOR, -OARE, saditori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (adesea substantivat) Care sadeste. 2. Adj. (Despre plante) Bun pentru a fi sadit, de sadit. 3. S. n. Bat cu care se fac gauri in pamant cand se sadeste. – Sadi + suf. -tor.

SARMAN, -A, sarmani, -e, adj. 1. (adesea substantivat) Sarac (1). 2. (Inv. si reg.) Orfan. 3. (adesea substantivat; exprima compatimire fata de cineva sau de ceva) Biet, nenorocit, sarac (7). [Var.: (reg.) sariman, -a, siriman, -a, sirman, -a adj.] – Din bg., scr. siromah, cu schimbare de suf.

SCABIOS, -OASA, scabiosi, -oase, adj. 1. (adesea substantivat) Bolnav de scabie; raios. 2. Care tine de scabie, privitor la scabie. [Pr.: -bi-os] – Din fr. scabieux.

SARACUT, -A, saracuti, -e, adj. (adesea substantivat) Diminutiv al lui sarac. ◊ (Adverbial) Imbracat cam saracut. – Sarac + suf. -ut.

SCORNITOR, -OARE, scornitori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care scorneste, inventeaza; creator; care lanseaza zvonuri, care minte. – Scorni + suf. -tor.

SCURMATOR, -OARE, scurmatori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care scurma, care scormoneste. – Scurma + suf. -ator.

SEC, SEACA, seci, adj. 1. Lipsit de apa; care a secat, s-a uscat. Albia seaca a unui rau. ♦ (Despre locuri) Lipsit de umezeala; p. ext. arid, neproductiv. ◊ Tuse seaca = tuse uscata, fara expectoratie. Timbru (sau sigiliu) sec = urma de stampila in relief, care se imprima pe anumite acte cu o masina speciala, fara tus. 2. In care nu se afla nimic; gol, desert. ◊ Nuca seaca = nuca fara miez sau cu miezul nedezvoltat. Sunet sec = sunet scurt, fara rezonanta. Ochi sec = orbita goala a ochiului. ◊ Expr. (substantivat) A inghiti in sec = a) a inghiti fara a avea ceva in gura; b) a se retine de la ceva, a fi nevoit sa-si infraneze o dorinta. ♦ (Pop.; despre partile corpului) Atrofiat, paralizat. Mana seaca. 3. (In loc. adj.) De sec = de post, care nu este de dulce. 4. Fig. Lipsit de continut, de sens, fara folos. ◊ Loc. adv. In sec = in zadar, fara rost. 5. Fig. (adesea substantivat) Fara minte, prost. 6. Fig. (Despre oameni si manifestarile lor; adesea adverbial) Lipsit de sensibilitate, de caldura; aspru, taios, rece. 7. Fig. (Rar) Tare, puternic, darz. – Lat. siccus.

SELECTIONABIL, -A, selectionabili, -e, adj. (adesea substantivat) Care poate fi selectionat, apt de a fi selectionat. [Pr.: -ti-o-] – Selectiona + suf. -bil.

SEMET, -EATA, semeti, -e, adj. 1. (adesea substantivat) Mandru, falnic, maret; trufas, sfidator, obraznic. ◊ (Adverbial) Priveste semet. 2. Indraznet, curajos; plin de avant, de elan; avantat. [Var.: (reg.) sumet, -eata adj.] – Cf. sl. sumeti.

SEMIFLUID, -A, semifluizi, -de, adj. (adesea substantivat, n.) Care este partial fluid; putin fluid. – Din fr. semi-fluide.

SEMILICHID, -A, semilichizi, -de, adj. (adesea substantivat, n.) Care este numai pe jumatate lichid; vascos. – Din fr. semi-liquide.

SEPARATIST, -A, separatisti, -ste, adj. (adesea substantivat) Care se separa, se izoleaza de majoritate; care este adept al separatismului. – Din fr. separatiste.

SFRIJIT, -A, sfrijiti, -te, adj. (adesea substantivat) Slab, jigarit, pipernicit. – V. sfriji.

STORCITOR, -OARE, storcitori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care stoarce, care serveste la stors. – Storci + suf. -tor.

SMINTIT, -A, smintiti, -te, adj. (adesea substantivat) Care si-a pierdut dreapta judecata sau care se comporta ca si cum si-ar fi pierdut-o; iesit din minti; nebun. ♦ (Despre manifestari ale oamenilor ) Care denota lipsa de judecata, nechibzuinta, nebunie; nechibzuit, nebunesc. – V. sminti.

SPANZURAT², -A, spanzurati, -te, adj. 1. (adesea substantivat) Care a fost omorat sau s-a sinucis prin spanzurare. ♦ (Fam.; substantivat) Epitet dat unui copil sau unui tanar care se tine de pozne, de nebunii; strengar, neastamparat. 2. Agatat, atarnat, suspendat. – V. spanzura.

SPRANCENAT, -A, sprancenati, -te, adj. (adesea substantivat) Cu sprancene (1) mari si dese. ◊ Expr. (Ir.) Calatorie sprancenata! urare care arata lipsa de regret la plecarea cuiva. ♦ Fig. Impodobit, decorat (cu un chenar). – Spranceana + suf. -at.

SPURCAT² -A, spurcati, -te, adj. 1. Murdar; respingator, scarbos, scarnav. ♦ Fig. (Despre vorbe) Trivial, vulgar. ◊ Expr. Spurcat la gura = care spune vorbe triviale, vulgare. 2. (Despre alimente) Care a venit in contact cu ceva scarbos, murdar si nu mai poate fi mancat; (despre vase) in care (din acelasi motiv) nu se pun alimente pentru oameni. ♦ Oprit, interzis de biserica (in posturi). 3. Fig. (Despre oameni si manifestarile lor; adesea substantivat) Vrednic de dispret; marsav, ticalos. ♦ (Despre lucruri, fapte etc.) Odios, nesuferit; rau, nedrept. 4. Fig. (adesea substantivat) Eretic, pagan. ♦ (substantivat, m. art.) D****l. – V. spurca.

CUCERNIC, -A, cucernici, -ce, adj. Evlavios, cuvios, religios, pios, smerit. ♦ (adesea substantivat) Titlu care se da preotilor. – Cuceri + suf. -nic.

SUPLINITOR, -OARE, suplinitori, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. (adesea substantivat) Care suplineste (1) intr-o functie, intr-o munca. 2. S. m. si f. Cadru didactic care nu e titularizat. – Suplini + suf. -tor.

SUSMENTIONAT, -A, susmentionati, -te, adj. (adesea substantivat) Care a fost mentionat, pomenit, amintit mai inainte. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. susmentionne.

S****I, -CE, s****i, -ce, adj. (adesea substantivat) Care se hraneste sugand, care nu a depasit varsta alimentarii cu laptele mamei; sugar, sugator. – Suge + suf. -aci.

SUGAR, -A, sugari, -e, adj. (adesea substantivat) S****i. – Suge + suf. -ar.

COTONOG, -OAGA, cotonogi, -oage, adj. (adesea substantivat) Bolnav de picioare, schiop; p. ext. lipsit de o mana sau de un picior. – Din ucr. kuternoha.

CUNOSCUT, -A, cunoscuti, -te, adj. (adesea substantivat) 1. Care se cunoaste, care este stiut. ♦ Care a mai fost vazut, care poate fi usor recunoscut. 2. (Despre oameni) Care a legat cunostinta cu cineva, pe care cineva il cunoaste. ♦ Care se bucura de o anumita reputatie; renumit. – V. cunoaste.

ABULIC, -A, abulici, -ce, adj. (adesea substantivat) Care sufera de abulie. – Fr. aboulique.

ACCIDENTAT, -A, accidentati, -te, adj. 1. (adesea substantivat) Care a fost victima unui accident. 2. (Despre un teren, un drum etc.) Care prezinta neregularitati. – V. accidenta.

ACREDITAT, -A, acreditati, -te, adj. (adesea substantivat) Imputernicit ca reprezentant plenipotentiar al unui stat pe langa guvernul unui stat strain. – V. acredita.

BUN⁴, -A, buni, -e, adj. Care are insusiri pozitive. I. 1. Care face in mod obisnuit bine altora, care se poarta bine cu altii; binevoitor. ◊ Expr. Bun la inima = milostiv. Bun, rau = oricum ar fi. (substantivat) Bun si rau = toata lumea, oricine. ♦ Care isi indeplineste obligatiile morale si sociale legate de o anumita situatie. ♦ Indatoritor, amabil. ◊ Expr. Fii bun! = te rog! ai bunatatea! 2. (Despre lucrurile si faptele oamenilor) Corect, cuviincios; frumos, milos. ◊ Loc. adv. Cu buna = cu binisorul; cu vorbe bune; de bunavoie. ◊ Expr. Sfat bun = sfat intelept. Bun suflet de om = om bun. A fi (sau a ajunge) in maini bune = a fi (sau a ajunge) in maini sigure. A pune o vorba buna pentru cineva = a interveni pentru cineva. ◊ Compus: buna-purtare = purtare conforma normelor moralei si educatiei. Certificat de buna-purtare = a) (iesit din uz) certificat in care se atesta purtarea corecta a cuiva intr-un serviciu, in scoala etc.; b) fig. recomandatie orala sau lauda adusa cuiva. 3. (Despre copii) Cuminte, ascultator; care are grija de parinti. 4. Caracteristic omului multumit, vesel. ◊ Expr. A fi in toane bune = a fi bine dispus. II. 1. Care face sau prinde bine; placut, satisfacator, agreabil. ◊ Expr. (Ir.) A i-o face buna sau a-i face (cuiva) una buna = a-i face (cuiva) o pozna sau un (mare) rau. Una buna = o intamplare deosebita, spirituala. A o pati buna = a da de bucluc. Buna treaba! = frumos! n-am ce zice! Na-ti-o buna! = asta mai lipsea! asta-i acum! Na-ti-o buna ca ti-am frant-o! se spune aceluia care, intr-o situatie grea, propune o solutie nepotrivita. 2. (Despre mancaruri si bauturi) Gustos. ◊ Expr. Poama buna = termen injurios dat unui om de nimic, unei femei imorale sau unui copil neastamparat. 3. Bogat, imbelsugat. 4. (Despre miros) Frumos, placut. 5. Linistit, tihnit; fericit. Viata buna. ◊ (In formule de salut sau de urare) Buna ziua! Buna seara! Noapte buna! III. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-si indeplineste bine menirea. ◊ Expr. (adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat), formula prin care cineva da autorizatia de a se tipari o lucrare, pe baza ultimei corecturi. Bun pentru... = valabil pentru... ◊ (Despre corpuri) Bun conducator de caldura (sau de electricitate) = prin care caldura (sau electricitatea) se transmite cu usurinta. 2. (Despre organele corpului) Care functioneaza bine; (despre functiile fiziologice) care se indeplineste normal. ◊ Expr. Bun de gura = vorbaret, limbut. Bun de mana = indemanatic. Bun de picioare = sprinten. 3. (Despre imbracaminte si incaltaminte) Neuzat; p. ext. nou; de sarbatoare. 4. De calitate superioara; p. ext. de pret, scump. ♦ Veritabil, autentic; pur. ◊ Expr. A o lua de buna = a crede cele spuse; a lua (ceva) in serios. A o tine (una si) buna = a sustine un lucru cu insistenta. A sti una si buna = a avea o parere hotarata, pe care nu o poate zdruncina nimeni. 5. (Despre bani) Care are putere de circulatie; emis de o autoritate indreptatita. ◊ Expr. A trai (pe langa cineva) ca banul cel bun = a se bucura de mare consideratie (din partea cuiva). IV. Inzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, iscusit. V. 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ◊ Expr. La ce bun? = la ce foloseste? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic; frumos. 2. (In basme si superstitii) Prevestitor de bine. Aista nu-i semn bun (CREANGA). ◊ Expr. A nu fi (de-)a buna (cuiva) = a prevesti ceva rau. VI. 1. Zdravan, strasnic. Trage un somnulet bun (ISPIRESCU). ♦ Considerabil, mare. ◊ Loc. adv. O buna parte (din... sau dintre...) = o parte insemnata (din... sau dintre...). In buna parte = in mare masura. O buna bucata sau o bucata buna (de timp, de loc) = o bucata lunga (de timp, de loc). 2. Intreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decat..., si mai bine. Mai erau ca doua ceasuri bune (CAMILAR). ◊ Compus: buna-stiinta = constiinta deplina in savarsirea unei fapte. ♦ (Precedand un adjectiv, accentueaza ideea exprimata de acesta) Pe deplin, definitiv. Diata ramase buna facuta (CREANGA). 3. (In expr.) Intr-o buna zi (sau dimineata) = intr-o zi (sau intr-o dimineata); pe neasteptate. VII. (Despre relatii de inrudire) De sange, adevarat. Tata bun. ◊ Var bun = var primar. ♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat. VIII. (Reflectand conceptia claselor exploatatoare, despre familie, neam etc.) Nobil, ales. – Lat. bonus.

ACUZATOR, -OARE, acuzatori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care acuza, care invinuieste. ♢ (substantivat) Acuzator public = magistrat care sustine acuzarea intr-un proces penal. – Dupa fr. accusateur.

ADORAT, -A, adorati, -te, adj. (adesea substantivat) Extrem de iubit. ♦ Venerat, slavit. – V. adora.

ADUCATOR, -OARE, aducatori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care aduce. – Din aduce + suf. -(a)tor.

ADULT, -A, adulti, -te, adj. (adesea substantivat) Care a depasit varsta adolescentei, care a ajuns la deplina dezvoltare. – Fr. adulte (lat. lit. adultus).

A*******N, -A, a********i, -e, adj. (adesea substantivat) Nascut dintr-un a*****r. – Fr. a*****rin (lat. lit. a*****rinus).

AFILIAT, -A, afiliati, -te, adj. (adesea substantivat) Alaturat unei organizatii, unei institutii, unei societati care are acelasi caracter sau acelasi specific, primind directivele acesteia si subordonandu-i-se. [Pr.: -li-at] – V. afilia.

ALB², -A, albi, -e, adj. I. 1. Care are culoarea zapezii, a laptelui; (despre culori) ca zapada, ca laptele. ◊ Expr. Alb la fata = palid. Ba e alba, ba e neagra, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. Nici alba, nici neagra = a) nici asa, nici asa; b) fara multa vorba; deodata. Strange bani albi pentru zile negre = fii econom, fii prevazator. ♦ Arma alba = arma cu lama de otel. Carne alba = carne de vitel sau (piept) de pasare, p. ext. carne de peste. Hartie (sau coala) alba = hartie (sau coala) nescrisa. Rand alb = spatiu nescris intre doua randuri scrise. Rasa alba = unul dintre grupurile de popoare in care este impartita, conventional, omenirea si care se caracterizeaza prin culoarea alba-roz a pielii. ♦ Carunt. ◊ Expr. A scoate (cuiva) peri albi = a necaji mereu (pe cineva). 2. (Despre oameni, adesea substantivat) Care apartine rasei albe. 3. Incolor, transparent. II. Fig. 1. Limpede, luminos, insorit. Cand s-au trezit ei era ziulica alba (CREANGA). ◊ Expr. Noapte alba = noapte petrecuta fara somn. Nopti albe = nopti luminoase, obisnuite in perioada solstitiului de vara in regiunile situate intre paralelele 50° si 65° nord si sud. Zile albe (sau, rar, lumea alba) = viata tihnita, fericita. (In basme) Lumea alba = lumea reala. ♦ (Pop.; substantivat, f. art.) Zorii zilei. 2. Nevinovat. 3. (Despre versuri) Fara rima. 4. (adesea substantivat) Care apartinea miscarii contrarevolutionare in perioada razboiului civil din Rusia; contrarevolutionar. Garzile albe. – Lat. albus.

ALES², -EASA, alesi, -se, adj. 1. Deosebit dintre altii sau dintr-un tot. 2. (adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Pretios, remarcabil; distins. ◊ Loc. adv. Mai ales = in special, indeosebi. 4. (Despre tesaturi) Lucrat cu flori sau cu modele. – V. alege.

ALTRUIST, -A, altruisti, -ste, adj. (adesea substantivat) Calauzit de altruism. – Fr. altruiste.

AMAGITOR, -OARE, amagitori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care amageste. – Din amagi + suf. -(i)tor.

AMARAT, -A, amarati, -te, adj. Mahnit, necajit; chinuit, trist. ♦ (adesea substantivat) Prapadit, nenorocit; sarac. ♦ Invechit, ponosit, uzat. – V. amari.

ANIMATOR, -OARE, animatori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care anima. – Dupa fr. animateur.

ANTIFASCIST, -A, antifascisti, -ste, adj. (adesea substantivat) Care lupta impotriva fascismului. – Din anti- + fascist.

APELPISIT, -A, apelpisiti, -te, adj. (Inv.) Deznadajduit; scos din sarite, exasperat. ♦ (adesea substantivat) Nebun. – Participiul lui apelpisi (iesit din uz).

APOLITIC, -A, apolitici, -e, adj. (adesea substantivat) Care sustine sau practica apolitismul. – It. apolitico (< gr.).

APOPLECTIC, -A, apoplectici, -e, adj. Propriu apoplexiei. ♦ (adesea substantivat) Predispus la apoplexie. – Fr. apoplectique (< gr.).

APOSTAT, -A, apostati, -te, adj. (adesea substantivat) 1. Care a savarsit o apostazie. 2. Care si-a schimbat convingerile anterioare; p. ext. razvratit, rebel. – Fr. apostat (lat. lit. apostata).

AROGANT, -A, aroganti, -te, adj. (adesea substantivat) Care se poarta cu aroganta. – Fr. arrogant (lat. lit. arrogans, -ntis).

ASEDIATOR, -OARE, asediatori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care asediaza. [Pr.: -di-a-] – Din asedia + suf. -tor (comp. it. assediatore).

ASIGURATOR, -OARE, asiguratori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care asigura. ◊ Sechestru asigurator = sechestru ordonat de justitie pentru garantarea intereselor si drepturilor partilor impricinate. – Din asigura + suf. -(a)tor.

ASUPRIT, -A, asupriti, -te, adj. (adesea substantivat) Oprimat, prigonit, nedreptatit. – V. asupri.

ATATICA adj. invar. (adesea substantivat) Foarte mic, o nimica toata. ♦ Catusi de putin. N-am gasit la omul asta macar atatica rau (CARAGIALE). – Din atat¹ + suf. -ica.

AUXILIAR, -A, auxiliari, -e, adj. (adesea substantivat) Care ajuta la ceva, care se afla pe plan secundar fata de ceva principal; ajutator. ◊ Verb auxiliar = verb care ajuta la formarea timpurilor si modurilor compuse. ♦ (Mat.) Cu ajutorul caruia se poate rezolva mai usor o problema. [Pr.: a-u-xi-li-ar] – Fr. auxiliaire (lat. lit. auxiliaris).

AVAR¹, -A, avari, -e adj., (adesea substantivat) Care nu da din al sau; lipsit de generozitate; zgarcit. – Fr. avare (lat. lit. avarus).

AVUT², -A, avuti, -te, adj. (adesea substantivat) Care dispune de o stare materiala buna; bogat. – V. avea.

AZURIU, -IE, azurii, adj. (adesea substantivat) Albastru-deschis. – Din azur + suf. -iu.

BANUIT, -A, banuiti, -te, adj. 1. (adesea substantivat) Asupra caruia se indreapta banuieli; suspectat. 2. (Reg.) Suparat, mahnit. Nu fi, bade, banuit, Ti-a fost plugul harbuit (SEZ.). – V. banui.

BARBOS, -OASA, barbosi, -oase, adj. (adesea substantivat, m.) Cu barba (lunga si deasa); nebarbierit. – Din barba + suf. -os.

BASTINAS, -A, bastinasi, -e, adj. (adesea substantivat) Care se afla din mosi-stramosi pe pamantul pe care locuieste; autohton, indigen. – Din bastina + suf. -as.

BATAUS, -A, batausi, -e, adj. (adesea substantivat) Care cauta prilej de bataie, caruia ii place sa se bata. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -aus.

BELIGERANT, -A, beligeranti, -te, adj. (adesea substantivat) Care se afla in stare de razboi. State beligerante. - Fr. belligerant (lat. lit. belligerans, -ntis).

BIGOT, -A, bigoti, -te, adj. (adesea substantivat) Extrem de religios, pasionat, zelos in credinta; habotnic. – Fr. bigot.

BINEVOITOR, -OARE, binevoitori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care are bunavointa fata de cineva. – Din binevoi + suf. -tor.

BIPED, -A, bipezi, -de, adj. (adesea substantivat) Care umbla in doua picioare. – Fr. bipede (lat. lit. bipes, -edis).

BIRUITOR, -OARE, biruitori, -oare, adj. (adesea substantivat) Care biruie; invingator. [Pr.: -ru-i-] – Din birui + suf. -(i)tor.

BALBAIT, -A, balbaiti, -te, adj. (adesea substantivat si adverbial) Care (se) balbaie, care vorbeste greu. – V. balbai.

BLESTEMAT, -A, blestemati, -te, adj. 1. (adesea substantivat) Cu purtari rele; rau, ticalos. ♦ Neprielnic. Vreme blestemata. 2. (In superstitii) Care este obiectul unui blestem; afurisit. – V. blestema.

BOGAT, -A, bogati, -te, adj. 1. (adesea substantivat) Care are avere mare, care a adunat bogatii. ♦ (Despre colectivitati organizate) Care dispune din abundenta de bunuri materiale. 2. Care se afla in cantitate mare, imbelsugat, numeros; care cuprinde sau contine ceva in cantitate mare, din belsug. Par bogat. ♦ (Despre flori) Involt. ♦ Manos, roditor. Pamant bogat. 3. (Despre lucruri) De mare pret; scump, luxos. – Slav (v. sl. bogatu).

BOGDAPROSTE interj. (adesea substantivat) Cuvant prin care se multumeste pentru un bun capatat de pomana. ◊ Loc. adj. De bogdaproste = cerut sau capatat de pomana. ◊ Expr. Ca un pui de bogdaproste = nenorocit, prapadit. ♦ Exprima usurarea celui care a scapat de o nenorocire, de o grija etc. [Var.: bodaproste interj.] – Bg. bog da prosti.

BOLNAV, -A, bolnavi, -e, adj. (adesea substantivat) Atins de o boala; suferind. ◊ Expr. Bolnav de moarte = grav bolnav. – Bg. bolnav.

BUCLUCAS, -A, buclucasi, -e, adj. (adesea substantivat) Care provoaca buclucuri (1); care cauta cearta cu orice pret. – Din bucluc + suf. -as.

BURTOS, -OASA, burtosi, -oase, adj. 1. (adesea substantivat) Care are burta mare. 2. (Despre un vas, p. ext. despre alte obiecte) Bombat, pantecos. – Din burta + suf. -os.

CALIC, -A, calici, -ce, adj. (adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sarac. ♦ (Inv.) Cersetor. 2. Zgarcit, avar. 3. (Inv. si reg.) Atins de o infirmitate vizibila. – Ucr. kalika.

PROSTANAU, prostanai, adj. m. (adesea substantivat) Prostalau. – Din prostan + suf. -au.

CARAGHIOS, -OASA, caraghiosi, -oase, adj. (adesea substantivat) Care provoaca rasul, ridicol, comic; care nu merita sa fie luat in serios. – Tc. karagoz.

CARIERIST, -A, carieristi, -ste, adj. (adesea substantivat) Care lupta pe orice cale pentru a parveni. [Pr.: -ri-e-] – Din cariera² + suf. -ist.

CALATOR, -OARE, calatori, -oare, adj. 1. (adesea substantivat) Care calatoreste, care e in calatorie. 2. (Despre popoare) Nomad. 3. (Despre pasari) Care pleaca iarna in tari mai calde; migrator. 4. Fig. Care trece repede; trecator. – Din cale + suf. -ator.

ZGLOBIU, -IE, zglobii, adj. (adesea substantivat) Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Saltaret. – Slav (v. sl. zlobivu).

ZEVZEC, -EACA, zevzeci, -ce, adj. (adesea substantivat) Prost, natarau, gagauta, neghiob. – Tc. zevzek.

ZEFLEMIST, -A, zeflemisti, -ste, adj. (adesea substantivat) Ironic, batjocoritor. – Din zeflemea + suf. -ist.

CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (adesea substantivat) Orb. ◊ Expr. A da chior peste cineva = a se izbi, a se ciocni de cineva orbeste. A o lua de-a chioara = a o lua razna. ♦ (Ir.) Care nu vede bine. 3. (adesea substantivat) Sasiu. 4. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mica sau (in parte) astupata. 5. (In expr.) Apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de miez. A nu avea para chioara sau (rar) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Tc. kor.

ZAPACIT, -A, zapaciti, -te, adj. (adesea substantivat) Buimacit, naucit, tulburat; fastacit. ♦ Zvapaiat, zvanturat. – V. zapaci.

ADORMIT, -A, adormiti, -te, adj. Care adoarme, cuprins de somn. ♦ Somnoros. ♦ Fig. Lipsit de voiciune, greoi in miscari, moale. ♦ Fig. (In limbajul bisericesc; adesea substantivat) Mort. – V. adormi.

AHOTNIC, -A, ahotnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. – Din rus. ohotnik.

BARSAN, -A, barsani, -e, adj. 1. Care priveste Tara Barsei. 2.(Despre oi; adesea substantivat) Cu lana lunga si aspra. ♦ (Despre lana acestor oi) Lunga si aspra. – Barsa (n. pr.) + suf. -an.

BLEOT, BLEOATA, bleoti, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, natang. – Din germ. blod.

BOBLET, -EATA, bobleti, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, natarau. – Cf. bobletic.

BOGDAPROSTE interj. (Pop.; adesea substantivat) Cuvant de multumire adresat celui care da ceva de pomana. ◊ Loc. adj. De bogdaproste = de pomana. ◊ Expr. Ca un pui de bogdaproste = (despre copii) nenorocit, prapadit. (Fam.) A umple de bogdaproste = a ocari (2). [Var.: bodaproste interj.] – Din bg. bog da prosti.

BORTOS, -OASA, bortosi, -oase, adj. (Pop. si fam.; adesea substantivat) Cu burta mare. ♦ (La f.) Gravida. – Bort + suf. -os.

BRUNET, -A, bruneti, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (fetei) de culoare negricioasa si parul negru; brun, oaches. – Din fr. brunet.

BURDUHANOS, -OASA, burduhanosi, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Burtos. – Burduhan + suf. -os.

CANDRIU, -IE, candrii, adj. (Fam.; adesea substantivat). 1. Ticnit, smintit, intr-o ureche. 2. Ametit de bautura; beat. – Din tig. kand „ureche”.

CAPITAL², -A, capitali, -e, adj. 1. De prima importanta, de frunte; fundamental, esential. ◊ Reparatie capitala = refacere a partilor esentiale ale unei cladiri, ale unei masini etc. ◊ Expr. A (o) lua de capital = a acorda o importanta exagerata unui fapt, unei afirmatii etc. 2. (Despre caractere tipografice; adesea substantivat, f.) De dimensiuni mai mari decat litera obisnuita si cu o forma, de obicei, diferita; (despre litere) majuscul, verzal. 3. (In expr.) Pedeapsa capitala = pedeapsa cu moartea. – Din fr. capital.

CAPUCIN, -A, capucini, -e, adj. (Despre calugari; adesea substantivat) Care face parte dintr-o ramura a Ordinului franciscan. – Din it. cappuccino.

CARN, -A, carni, -e, adj. 1. (Despre nas, rar despre bot) Mic, scurt si cu varful ridicat putin in sus. ♦ (Despre oameni, rar despre animale; adesea substantivat) Care are nasul sau botul carn (1). 2. Fig. (Despre obiecte) Cu varful strambat, indoit in sus; p. ext. stramb. – Din sl. krunu.

CEREBRAL, -A, cerebrali, -le adj. 1. Care apartine creierului, privitor la creier si la functiile lui. 2. Intelectual, rational, mintal. Activitate cerebrala. 3. (Despre oameni; adesea substantivat) Care se conduce (uneori exagerand) numai dupa criteriile ratiunii. – Din fr. cerebral.

CHEL, CHEALA, chei, chele, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are chelie, caruia i-a cazut (tot) parul de pe cap; (despre cap) care nu are par; plesuv. – Din tc. kel.

CHIOMP, CHIOAMPA, chiompi, chioampe, adj. (Reg., adesea substantivat) 1. Prost, nesocotit. 2. Care nu vede bine. [Var.: chiomb, chioamba, adj.] – Et. nec.

CLASIC, -A, clasici, -ce, adj. 1. (Despre opere literare, stiintifice, artistice) Care serveste ca model de perfectiune, care poate fi luat drept model; p. ext. care este scris dupa canoanele obisnuite, traditionale. ♦ (Despre scriitori, artisti, oameni de stiinta etc.; adesea substantivat) De mare valoare, a carui opera isi pastreaza importanta de-a lungul veacurilor, ramane in patrimoniul cultural-stiintific al unui popor sau al lumii. 2. Care concentreaza caracteristicile (bune sau rele ale) unui lucru, ale unei actiuni, ale unei situatii etc.; tipic, caracteristic; care este folosit in mod curent. Procedeu tehnic clasic 3. Care apartine clasicismului, privitor la clasicism. – Din fr. classique, lat. classicus.

DAMNAT, -A, damnati, -te, adj. (Livr.; adesea substantivat) Osandit la chinurile infernului. ♦ Blestemat, reprobat, care si-a atras oprobriul opiniei publice, al societatii. – Din fr. damne, lat. damnatus.

GEAMAN, -A, gemeni, -e, adj. 1. (Despre fiinte; adesea substantivat) Care a fost nascut odata cu alta fiinta si de catre aceeasi mama sau femela. ♦ (Pop.; substantivat, m. pl. art.) Constelatie care apartine Caii-Laptelui, formata din doua stele principale (numite Castor si Polux) si un numar de stele mai putin stralucitoare. ♦ (Despre plante) Care are doua tulpini crescute din aceeasi radacina; (despre fructe) crescute lipite cate doua. 2. (Anat.; in sintagma) Muschii gemeni = muschii, dispusi pereche, ai gambei. [Var.: (rar) gemen, -a adj.] – Lat. geminus.

GHIDUS, -A, ghidusi, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidusii, care manifesta, tradeaza o atitudine de strengarie; poznas. – Ghidi + suf. -us.

GRASAN, -A, grasani, -e, adj. (Depr. sau glumet; adesea substantivat m. si f.) Augmentativ al lui gras (I 1). – Gras + suf. -an.

GRIVEI, grivei, adj. (Reg.; adesea substantivat) Griv. – Griv + suf. -ei.

HAIDOS, -A, haidosi, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Zdravan, voinic, chipes. [Var.: haitos, -a adj.] – Et. nec. Cf. haidau.

HABAUC, -A, habauci, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Nauc, buimac, zapacit; p. ext. prost; nebun. ◊ Expr. (Adverbial) A o lua (sau a umbla) habauca = a porni la intamplare, fara o tinta precisa, a o lua razna. [Forma gramaticala: (adverbial, in expr.) habauca] – Contaminare intre magh. dial. haboka si nauc.

HALAOI, -OAIE adj. (Reg.; adesea substantivat) Greoi, lenes; stangaci.

HARBAR, -A, harbari, -e, adj. (Fam.; despre caini) Fara stapan; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fara capatai, hoinar, vagabond, harbaret. – Harb + suf. -ar.

IMBERB, imberbi, adj.m. (Livr.; adesea substantivat) Caruia nu i-a aparut inca barba; p. ext. (peior.) tanar. – Din fr. imberbe, lat. imberbis.

IN-CVARTO adj. invar. (Despre formatul unei carti sau al unei file dintr-o carte) In care coala de hartie imprimata este indoita in patru, formand patru foi sau opt pagini; (despre carti, adesea substantivat) care are acest format. [Var.: in-cuarto adj. invar.] – Din fr. in-quarto.

IN-FOLIO adj. invar. (Despre formatul unei carti) In care coala de hartie este indoita in doua, formand patru pagini; (despre carti, adesea substantivat) care are acest format. [Pr.: -li-o] – Loc. lat.

IN-OCTAVO adj. invar. (Despre formatul unei carti) In care coala de hartie este indoita in opt, formand 16 pagini; (despre carti, adesea substantivat) care are acest format. – Loc. lat.

IN-PLANO adj. invar. (Despre formatul unei carti sau al unui ziar) In care coala de hartie nu este indoita, alcatuind deci o fila sau doua pagini; (despre carti si ziare, adesea substantivat) care are acest format. – Loc. lat.

INTIM, -A, intimi, -e, adj. 1. Care constituie partea esentiala, profunda, a unui lucru, a unei probleme etc.; launtric. ♦ Fig. Strans, apropiat. Contactul intim dintre doua limbi. 2. (Despre oameni; adesea substantivat) Legat de cineva printr-o prietenie stransa, prin relatii foarte apropiate. ♦ (Despre relatiile dintre oameni) Familiar, apropiat, prietenos, afectuos, c*****l. 3. Care se refera la viata particulara sau familiala a cuiva; personal, secret. ♦ Caracteristic unui mediu restrans, unui cadru limitat, familial; care are loc intr-un cadru restrans. [Acc. si; intim] – Din fr. intime, lat. intimus.

IZOTROP, -A, izotropi, -e, adj. (Despre corpuri, substante etc.; adesea substantivat, m.) Care are proprietati independente de directia in spatiu. ♦ (Despre materiale) Care are, pe toate directiile, aceleasi proprietati mecanice. – Din fr. isotrope.

IMPUTIT, -A, imputiti, -te, adj. 1. Care a intrat in putrefactie, care miroase urat din cauza alterarii. 2. Murdar, neingrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Lenes, trandav. – V. imputi.

INAINTAS, -A, inaintasi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre animale de tractiune, mai ales despre cai; adesea substantivat) Inhamat inaintea rotasilor. 2. Adj. (Rar) Care merge inainte, care este in fata. 3. S. m. Persoana care, prin activitatea sau prin lucrarile sale, a pregatit activitatea altora; precursor. 4. S. m. (Sport) Jucator din linia de atac a unei echipe de fotbal, rugbi, hochei etc. [Var.: (reg.) naintas, -a adj.] – Inainte + suf. -as.

JURAT², -A, jurati, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Blestemat, afurisit; rau, hain. – V. jura.

ORTOMAN, -A, ortomani, -e, adj. (Mai ales in poezia pop.; adesea substantivat) 1. (Despre ciobani) Bogat (in turme). 2. (Despre haiduci) Chipes, viteaz, mandru; ortomanos. 3. (Despre cai) Care alearga bine; sprinten, focos. [Var.: iortoman, -a, iortomani, -e adj.] – Et. nec.

URSUZ, -A, ursuzi, -e, adj. (Despre oameni si manifestarile lor; adesea substantivat) Morocanos, posac, neprietenos, necomunicativ, nesociabil. ♦ Fig. Lipsit de atractie, de caldura; respingator. [Var.: (pop.) hursuz, -a adj.] – Din tc. ugursuz.

VARSTNIC, -A, varstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tineretii, inaintat in varsta¹. ◊ Mai varstnic decat... = mai in varsta¹ decat... 2. (Inv.; adesea substantivat) De aceeasi varsta¹ (cu altcineva). [Var.: vrastnic, -a adj.] – Varsta¹ + suf. -nic.

VOITOR, -OARE, voitori, -oare, adj. (Inv.; adesea substantivat) Care voieste, care doreste ceva. ◊ Voitor de bine (sau de rau) = care doreste binele (sau raul) cuiva. [Pr.: vo-i] – Voi² + suf. -tor.

ZDRENTAROS, -OASA, zdrentarosi, -oase, adj. (Despre imbracaminte) Prefacut in zdrente; rupt, zdrentuit; zdrentos. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) imbracat in zdrente, cu haine foarte uzate; flenduros. [Var.: zdrenturos, -oasa, stremturos, -oasa, strenturos, -oasa, trentaros, -oasa adj.] – Zdreanta + suf. -aros.

APUCAT², -A, apucati, -te, adj. (In superstitii; adesea substantivat) (Om) chinuit de diavol; p. ext. (persoana) care se enerveaza repede, care se manifesta cu violenta. ♦ (Pop.; despre copii) Bolnav de colici. – V. apuca.

MUCALIT, -A, mucaliti, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care stie sa starneasca rasul, pastrand un aer serios; poznas. – Din tc. mukallit.

CINIC, -A, cinici, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care da pe fata, cu sange rece, fapte sau ganduri condamnabile, care calca, fara sfiala, regulile moralei, de convietuire sociala si de buna-cuviinta; (despre manifestari ale oamenilor) care tradeaza, exprima asemenea atitudini. 2. (In sintagmele) Filozofie cinica = doctrina filozofica din Grecia antica, care nu recunoaste normele sociale existente si propovaduia o viata simpla si reintoarcerea la natura. Filozof cinic (si substantivat) = adept al filozofiei cinice. – Din fr. cynique, lat. cynicus.

CIUNG, -A, ciungi, -ge, adj. 1. (Despre maini) Care a fost retezat; (despre oameni; adesea substantivat) care are o mana retezata; ciunt. 2. (Despre copaci) Cu crengile rupte sau taiate. – Cf. it. cionco.

P*****S, -A, p******i, -se, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) care este inclinat spre fapte rele, gata oricand sa faca rau; care manifesta o deviere de la normal a instinctelor, a judecatii, a ideilor, descompus din punct de vedere moral; corupt, depravat, imoral; (cu sens atenuat) perfid, fatarnic; spec. anormal din punctul de vedere al comportarii in relatiile s*****e. ♦ (Despre manifestarile, instinctele etc. oamenilor) Care tradeaza, exprima, reflecta p******itate. – Din fr. p*****s.

PISALOG, -OAGA, pisalogi, -oage s. n., adj. 1. S. n. Unealta casnica (de lemn, de metal, de piatra etc.) de obicei rotunjita cu o maciuca la un capat sau la amandoua, cu care se piseaza ceva in piulita sau in piua; pilug. 2. Adj. (Fam.; adesea substantivat) Care plictiseste pe cineva cu repetarea aceluiasi lucru, cu insistentele. – Pisa + suf. -alog.

PROCLET, -A, procleti, -te, adj. 1. (Inv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. pagan, necredincios. 2. (Reg.; adesea substantivat) Ticalos, rau, pacatos, ipocrit. 3. (Reg.) Grozav, strasnic, cumplit. – Din bg. proklet.

RAHITIC, -A, rahitici, -ce, adj. (Despre persoane, adesea substantivat) Care sufera de rahitism. – Din fr. rachitique.

REBEL, -A, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care ia parte activa la o rebeliune, care indeamna la rebeliune; razvratit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arata nesupunere, care exprima revolta. ♦ Fig. (Despre par) Care nu se asaza, nu sta pieptanat. ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedeaza greu la tratamentul medical, care se vindeca greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

PARAPONISIT, -A, paraponisiti, -te, adj. (Inv. si fam.; adesea substantivat) Suparat, necajit, nemultumit; amarat. – V. paraponisi.

PASARESC, -EASCA, pasaresti, adj. (Rar) 1. Care apartine pasarilor, privitor la pasari, de pasari, pentru pasari. 2. (substantivat, adesea ironic sau glumet) Limba, limbaj greu de inteles, artificial, argotic sau cu elemente de jargon. – Pasare + suf. -esc.

PARDALNIC, -A, pardalnici, -ce, adj. (Pop. si fam.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasa-l pardalnicului (sau la pardalnicul) = lasa-l incolo! da-i pace! – Et. nec.

PORUMBAC, -A, porumbaci, -ce, adj., s. m. I. Adj. (Pop.; despre pasari sau despre penele lor; adesea substantivat) Pestrit. II. S. m. Fluture mare de noapte, cu aripile din fata galbene cu dungi cafenii si cu cele dindarat multicolore (Sphinx euphorbiae). – Porumb + suf. -ac.

PESTIFERAT, -A, pestiferati, -te, adj. (Livr.; adesea substantivat) Contaminat de pesta; ciumat. – Din fr. pestifere.

PIPERNICIT, -A, piperniciti, -te, adj. (Despre animale, plante sau parti ale lor; adesea substantivat) Care s-a oprit din crestere, din dezvoltare sau a degenerat din punct de vedere biologic (din cauza unor conditii neprielnice); chircit, sfrijit. – V. pipernici.

PLETOS, -OASA, pletosi, -oase, adj. 1. Cu plete mari, cu par lung si bogat; p. ext. (despre barbati; adesea substantivat; peior.) cu parul lasat sa creasca excesiv de lung. ♦ (Despre unele animale) Cu coama lunga si bogata. 2. (Despre plante) Cu tulpinile, ramurile sau frunzele lungi, stufoase, aplecate in jos. – Pleata + suf. -os.

POCIT, -A, pociti, -te, adj. 1. (Despre fiinte; adesea substantivat) Diform, slut, desfigurat; (despre lucruri) deformat, stalcit, caraghios; bizar. 2. (In credintele populare) Nefast, funest; p. ext. suparator, rau, cu ghinion. ♦ Expr. A avea gura pocita sau a fi pocit la gura = a prevesti lucruri neplacute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi. – V. poci.

POZNAS, -A, poznasi, -e, adj. 1. (Pop. si fam.; despre oameni; adesea substantivat) Care face pozne; care spune glume; (despre manifestari ale oamenilor) care provoaca hazul; glumet, mucalit, sugubat, hazos, amuzant. ♦ (Adverbial) in mod interesant, amuzant, nostim. 2. (Rar) Curios, ciudat, straniu. ♦ Care produce neplaceri; buclucas. – Pozna + suf. -as.

PREACUVIOS, -OASA, preacuviosi, -oase, adj. (In titulatura data unor clerici; adesea substantivat) Foarte cuvios, extrem de cucernic. [Pr.: -vi-os] – Prea + cuvios.

PREAFERICIT, -A, preafericiti, -te, adj. (In titulatura data ierarhilor care detin grade inalte; adesea substantivat) Foarte fericit; p. ext. sfant. – Prea + fericit.

PREAIUBIT, -A, preaiubiti, -te, adj. (Inv. si pop.; adesea substantivat) Foarte iubit, deosebit de drag; scump. – Prea + iubit.

PREAINTELEPT, -EAPTA, preaintelepti, -te, adj. (Inv.; adesea substantivat) Foarte intelept; invatat. ♦ (Despre cuvinte, actiuni etc.) Plin de intelepciune; care denota multa intelepciune. – Prea + intelept.

PREAINVATAT, -A, preainvatati, -te, adj. (Inv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + invatat.

PRECOMPRIMAT, -A, precomprimati, -te, adj. (Despre betonul armat; adesea substantivat) Care a fost supus operatiei de precomprimare. – Pre¹- + comprimat.

VIVIPAR, -A, vivipari, -e, adj. (Despre animale; adesea substantivat) Care da nastere la pui vii (complet dezvoltati in organismul matern). ♦ (Despre plante) Care se imulteste prin muguri desprinsi de pe planta-mama. – Din fr. vivipare, lat. viviparus.

VIZIONAR, -A, vizionari, -e, adj. 1. (Despre oameni sau despre firea, ideile lor; adesea substantivat) Care se lasa stapanit de vise, de idealuri (nelegate de realitatea imediata); care prevede, prevesteste evenimentele viitoare. 2. Cu caracter de viziune; fantastic; extravagant, neobisnuit. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. visionnaire.

VIRTUOS, -OASA, virtuosi, -oase, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care respecta si realizeaza in mod consecvent deziderate etice; inzestrat cu multe virtuti; (despre manifestarile oamenilor) care denota virtute. ♦ Corect, cast. [Pr.: -tu-os] – Din lat. virtuosus, fr. vertueux.

PROSTOLAN, -A, prostolani, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Prostanac. – Prost + suf. -olan.

PROSTOVAN, -A, prostovani, -e, adj. (Pop. si fam.; adesea substantivat) Prostanac. – Prost + suf. -ovan.

PUCHINOS, -OASA, puchinosi, -oase, adj. (Reg.; adesea substantivat) Plin de puchini; urduros, puchios; p. ext. murdar. – Puchina + suf. -os.

PURSANGE adj. invar. (Despre animale, mai ales despre cai; adesea substantivat) De rasa pura, aleasa. – Pur + sange (dupa fr. pur-sang).

OBIJDUIT, -A, obijduiti, -te, adj. (Inv.; adesea substantivat) Nedreptatit, asuprit, impilat; exploatat, napastuit. – V. obijdui.

OBLADUITOR, -OARE, obladuitori, -oare, adj. (Inv. si pop.; adesea substantivat) Care obladuieste, guverneaza, conduce, carmuieste; protector. [Pr.: -du-i-] – Obladui + suf. -tor.

SONT, SOANTA, sonti, soante, adj. (Reg.; adesea substantivat) Schiop, schilod. – Cf. ciont, magh. santa.

VERZAL, -A, verzale, adj. (Despre caractere tipografice, litere; adesea substantivat, f.) Majuscul; capital. – Din germ. Versal.

ONOMASTIC, -A, onomastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la nume proprii, in special la nume de persoane. ◊ Zi onomastica (adesea substantivat, f.) = zi in care cineva isi serbeaza numele; ziua numelui. 2. S. f. Disciplina lingvistica al carei obiect de studiu este originea, formarea si evolutia numelor proprii. 3. S. f. Totalitatea numelor proprii dintr-o limba, dintr-o regiune, dintr-o epoca etc. – Din fr. onomastique.

FATARNIC, -A, fatarnici, -ce, adj. (Despre oameni si manifestarile lor; adesea substantivat) Lipsit de sinceritate; prefacut, ipocrit, fals. – Fatare (inv. „fatarnicie” < fata) + suf. -nic.

OPARITOR, -OARE, oparitori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care opareste. – Opari + suf. -tor.

FERMECATOR, -OARE, fermecatori, -oare, adj. 1. Care place, farmeca, incanta; incantator, desfatator. 2. (In basme si in superstitii; adesea substantivat) Care face farmece, care vrajeste. [Var.: (pop.) farmacator, -oare adj.] – Fermeca + suf. -ator.

SOLITAR, -A, solitari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se gaseste singur; izolat, singuratic. ◊ Floare (sau frunza etc.) solitara = floare (sau frunza etc.) care creste singura pe tulpina. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre fiinte; adesea substantivat) Care traieste sau caruia ii place sa traiasca singur, izolat, departe de societate. 2. S. n. Piatra pretioasa (in special diamant de mare valoare) montata singura la o bijuterie (sau iesind in evidenta intr-o montura dintr-un grup de pietre mai mici). – Din fr. solitaire, lat. solitarius.

STAGIAR, -A, stagiari, -e, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care isi face stagiul (intr-un domeniu de activitate). 2. Care tine de stagiu, privitor la stagiu. [Pr.: -gi-ar] – Din fr. stagiaire.

LUNATIC, -A, lunatici, -ce, adj. 1. (Despre oameni, adesea substantivat) Somnambul. ♦ (Despre somn, privire, mers etc.) De somnambul. ♦ (Rar) Care are vedenii; sperios, fricos. 2. (Rar) Fantastic, halucinant, ireal. ♦ Cu idei ciudate; cu manifestari bizare. 3. (Pop.) Nascut in aceeasi luna cu altul (si considerat in raport cu acesta). [Var.: lunatec, -a adj.] – Din lat. lunaticus, fr. lunatique.

OSANDIT, -A, osanditi, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) 1. Condamnat, pedepsit. 2. Blestemat; nenorocit, napastuit, urgisit. – V. osandi.

LATURAS, -A, laturasi, -e, adj. 1. (Despre cai; adesea substantivat) Inhamat in afara hulubelor, la dreapta sau la stanga cailor dintre hulube. 2. (Rar) Laturalnic, d****c. – Latura + suf. -as.

LEPSIT, -A, lepsiti, -te, adj. (Reg.: despre lucruri) Turtit (printr-o lovitura), pleostit; fig. (despre oameni; adesea substantivat) smintit, ticnit. – V. lepsi.

LIRIC, -A, lirici, -ce, adj. 1. (Mai ales despre poezii) Care exprima direct stari afective personale, sentimente intime. ♦ (substantivat, f.) Poezia lirica (1), genul poetic liric. ♦ (substantivat, f.) Totalitatea operelor lirice (1) ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci etc. 2. Care apartine poeziei (sau literaturii) lirice (1), care este caracteristic poeziei lirice, privitor la poezia lirica. ♦ (Despre scriitori; adesea substantivat) Care scrie poezii lirice (1) sau literatura lirica. ♦ Fig. Sentimental, emotiv, sensibil; plin de entuziasm, exaltat. 3. Care apartine muzicii de opera, referitor la muzica de opera. ♦ (Despre voce) Care se caracterizeaza prin sonoritate dulce, lipsita de incordare, prin mobilitate; (despre cantareti) care are o astfel de voce. – Din fr. lyrique.

MEHENGHI, -GHE, (I) mehenghiuri, s. n., (II) mehenghi, -ghe, adj. I, S. n. Piatra cu care se incercau metalele pretioase. II. Adj. (Pop.; adesea substantivat) Priceput, istet, abil; p. ext. smecher, siret: glumet, poznas. – Din tc. mehenk.

MEZOCEFAL, -A, mezocefali, -e, adj. (Med.; despre oameni; adesea substantivat) Care are craniul de forma intermediara intre brahicefal si dolihocefal; (despre eraniu) care are forma intermediara intre brahicefal si dolihocefal. – Din fr. mesocephale.

MIGNON, -A, mignoni, -e, adj. (Frantuzism; adesea substantivat) Micut; dragut, delicat. [Pr.: -nion] – Din fr. mignon.

MONOCORD, -A, monocorde, adj., s. n. 1. Adj. (Despre instrumente muzicale; adesea substantivat) Care are o singura coarda; care vibreaza intr-un singur ton. ♦ Fig. (Despre opere literare, artistice) Monoton, inexpresiv. 2. S. n. Stravechi instrument muzical cu o singura coarda. [Pl. si: (2) monocorduri] – Din fr. monocorde, lat. monochordum, germ. Monochord.

NATANTOL, -OALA, natantoli, -oale, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prostanac, natang, neghiob, neindemanatic. [Var.: natantol, -oala adj.] – Et. nec.

NAUFRAGIAT, -A, naufragiati, -te, adj. (Despre nave; p. ext. despre oameni; adesea substantivat) Care a suferit un naufragiu. [Pr.: na-u-fra-gi-at] – V. naufragia.

MONOPLOID, -A, monoploizi, -de, adj. (Biol.; despre celule sau organisme vii, adesea substantivat) Al carui nucleu are un singur set de cromozomi. – Din engl. monoploid.

NAZDRAVAN, -A, nazdravani, -e, adj. 1. (In mitologia populara; adesea substantivat) Inzestrat cu puteri supranaturale; spec. care are darul de a sti si prevesti ce se va intampla. 2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de destept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant etc.). 3. Care se tine de pozne, care provoaca haz prin ceea ce spune sau face; glumet, poznas, ghidus. [Var.: nazdravan, -a, nazdravan, -a, nezdravan, -a adj.] – Ne- + zdravan.

EGOCENTRIC, -A, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care priveste totul prin prisma intereselor si a sentimentelor personale, care se considera centrul universului; (despre manifestarile oamenilor) care tradeaza o asemenea atitudine. – Din fr. egocentrique.

NEPRICOPSIT, -A, nepricopsiti, -te, adj. 1. (Pop. si fam.; adesea substantivat) Sarac, nevoias; p. ext. care nu este bun de nimic; neispravit. 2. (Inv.) Lipsit de invatatura, de instructie, de cultura. [Var.: (reg.) neprocopsit, -a adj.] – Ne- + pricopsit.

EMETROP, -A, emetropi, -e, adj. (Despre ochi; adesea substantivat) Care are vederea normala. – Din fr. emmetrope.

DISPARUT, -A, disparuti, -te, adj. 1. De a carui soarta nu se mai stie nimic. ◊ Expr. A fi dat disparut = (in timp de razboi) a fi considerat ca pierdut fara urma. 2. Care a incetat sa mai existe, care a pierit, care s-a stins. ♦ (Despre fiinte; adesea substantivat) Mort. – V. disparea. Cf. fr. disparu.

DOLIHOCEFAL, -A, dolihocefali, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are craniul alungit din fata catre spate; (despre craniu) alungit din fata catre spate. [Var.: dolicocefal, -a adj.] – Din fr. dolichocephale.

STRICAT², -A, stricati, – te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat. 2. (Despre materii organice, indeosebi despre alimente) Alterat, descompus; (despre aer) greu respirabil, incarcat de substante sau mirosuri neplacute, nocive. 3. (Despre injghebari, constructii) Daramat, surpat, naruit. 4. (Pop.; despre oameni si parti ale corpului lor) Bolnav, vatamat; p. ext. becisnic. ◊ Stricat de varsat = cu urme de varsat pe obraz. 5. (Despre relatii de prietenie, de dragoste etc.) Desfacut, rupt. 6. (Despre oameni) Certat, maniat, suparat (cu cineva). 7. (Despre oameni; adesea substantivat) Decazut moraliceste; corupt, d*******t, depravat. – V. strica.

TETRAPOD², -A, tetrapozi, -de, adj. (Despre animale; adesea substantivat) Care are patru picioare; patruped. – Din fr. tetrapode.

TIMID, -A, timizi, -de, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Lipsit de indrazneala, de incredere in sine; sfios, rusinos; (despre insusirile sau actiunile oamenilor) care dovedeste, tradeaza o astfel de fire. – Din fr. timide, lat. timidus.

TANDALIC, -A, tandalici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Care umbla fara rost; zapacit. – Et. nec.

TAMP, -A, tampi, -e, adj. 1. (Inv. si pop.; adesea substantivat) Prost; tampit (1). 2. (Reg.; despre instrumente ascutite) Cu varful sau cu taisul tocit, stirbit; tampit (2). – Din sl. tonpu. Cf. magh. tompa.

TEHNICOLOR, -A, tehnicolori, -e, adj. (Despre filme; adesea substantivat, n.) Realizat printr-un procedeu tehnic special, care permite transpunerea pe pelicula a culorilor din natura. – Din fr. technicolor.

DECEDAT, -A, decedati, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Mort, raposat. – V. deceda.

TESMENIT, -A, tesmeniti, -te, adj. (Reg.; adesea substantivat) Buimacit, incurcat, zapacit. ♦ Dezmatat; netrebnic. – V. tesmeni.

TRUDIT, -A, truditi, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Foarte obosit; ostenit peste masura; extenuat. ♦ Care exprima, tradeaza o mare oboseala. – V. trudi.

TRUDITOR, -OARE, truditori, -oare, adj. (Pop. si livr.; adesea substantivat) Care munceste din greu, care desfasoara o activitate obositoare, extenuanta. – Trudi + suf. -tor.

REGENTA, regente, adj. (Despre propozitii; adesea substantivat) Careia ii este subordonata alta propozitie. – Din regent.

REALIST, -A, realisti, -ste, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artisti etc.) Care adera la realism, care reprezinta realismul in arta, in literatura. ♦ Care imita sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simtul realitatii. 2. S. m. si f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. realiste.

DERIVATIV, -A, derivativi, -e, adj. Care trage sau abate ceva in alta parte. ♦ (Med.; adesea substantivat, n.) Care se refera la evacuarea surplusului de sange dintr-un organ bolnav, in scopul favorizarii unei functionari normale a inimii, si la evacuarea substantelor toxice din organism. – Din fr. derivatif, lat. derivativus.

STURLUIBAT, -A, sturluibati, -te, adj. (Reg.; adesea substantivat) Nebunatic, neastamparat, zvapaiat. [Var.: struluibat, -a adj.] – V. sturluiba.

DESCREIERAT, -A, descreierati, -te, adj. (Despre oameni si manifestarile lor; adesea substantivat) Lipsit de ratiune, fara minte; smintit, nebun, nesabuit. – Des¹- + creier + suf. -at (dupa fr. ecervele).

DECEPTIONIST, -A, deceptionisti, -ste, adj. (Despre literatura) Care are caracterele deceptionismului; (despre oameni, in special despre scriitori; adesea substantivat) care se lasa stapanit de deceptionism, care a adoptat deceptionismul ca atitudine in viata, in literatura. [Pr.: -ti-o-] – Deceptiune + suf. -ist.

DESIRAT, -A, desirati, -te, adj. 1. (Despre obiecte insirate pe ata) Care a iesit de pe ata pe care au fost insirate. 2. (Despre ata infasurata pe ghem sau despre gheme) Care s-a desfasurat intr-un fir lung continuu. 3. (Despre impletituri, tesaturi) Destramat, desfacut. 4. Fig. (Despre manifestari ale gandirii) Fara sir; dezordonat, dezlanat. 5. Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Excesiv de inalt si de slab. ♦ (Despre parti ale corpului omenesc) Prea lung si slab. – V. desira.

DESUCHEAT, -A, desucheati, -te, adj. (Pop. si fam.; despre oameni, despre sentimentele si actiunile lor; adesea substantivat) 1. Nebun, smintit. 2. Dezmatat, destrabalat, imoral. – Des¹- + sucheat (reg. „smintit” < magh.).

DETERMINANT, -A, determinanti, -te, adj., s. m. I. Adj. 1. Care determina sau este de natura sa determine ceva; hotarator. 2. (Despre cuvinte sau propozitii; adesea substantivat) Care precizeaza sensul altui cuvant sau al altei propozitii cu care este in legatura, fiind subordonat acestora. II. S. m. Expresie matematica ale carei elemente sunt asezate sub forma unui tabel si care serveste la rezolvarea sistemelor de ecuatii. – Din fr. determinant.

DETRACAT, -A, detracati, -te, adj. (Livr.; adesea substantivat) Smintit, ticnit, dezechilibrat; decazut din punct de vedere moral. – V. detraca. Cf. fr. detraque.

DEZAXAT, -A, dezaxati, -te, adj. 1. (Despre axe) Care s-a deplasat din pozitia normala. 2. Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Dezechilibrat moral (si mintal). – V. dezaxa.

DEZMETIC, -A, dezmetici, -ce, adj. (Rar; adesea substantivat) Bezmetic. – Cf. bezmetic.

SADIC, -A, sadici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care chinuieste sau tortureaza pe cineva din placerea bolnavicioasa de a-l vedea suferind; (despre actiunile, caracterul etc. oamenilor) plin de sadism; crud. – Din fr. sadique.

SARMANEL, -ICA, sarmanei, -ele, adj. (Pop.; adesea substantivat) Diminutiv al lui sarman; sarmanut. – Sarman + suf. -el.

SCLIFOSIT, -A, sclifositi, -te, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care se sclifoseste, care face nazuri; fandosit, izmenit. – V. sclifosi.

SCLIVISIT, -A, sclivisiti, -te, adj. 1. (Pop. si fam.; despre oameni; adesea substantivat) Dichisit, gatit, aranjat. 2. Netezit, lustruit; slefuit; lucios. – V. sclivisi.

SCALAMB, -A, scalambi, -e, adj. (Pop. si fam.; despre fiinte; adesea substantivat) Cu membrele strambe, sucite; schimonosit. ♦ (Despre incaltaminte) Deformat, scalciat. – Et. nec.

SENTIMENTAL, -A, sentimentali, -e, adj. 1. Care exprima (sau trezeste) sentimente duioase, nostalgice; (peior.) plin de sentimentalism; dulceag. ♦ Care se refera la sentimente. 2. (Despre oameni si manifestarile lor; adesea substantivat) Care arata o sensibilitate accentuata, care se lasa usor impresionat de sentimente duioase. – Din fr. sentimental.

SENZUAL, -A, senzuali, -e, adj. Care tine de simturi, care desfata simturile. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Inclinat spre placerile trupesti, spre senzualitate. ♦ (adesea adverbial) Care tradeaza, exprima senzualitate. [Pr.: -zu-al] – Din fr. sensuel, lat. sensualis.

S*******C, -A, s********i, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Atins de s*****s; (despre leziuni, eruptii) cauzate de s*****s. ♦ (Arg.) Nereusit; nepotrivit; neplacut. – Din fr. syphilitique.

SCIZIPAR, -A, scizipari, -e, adj. (Despre unele organisme unicelulare; adesea substantivat) Care se inmulteste prin sciziparitate. – Din fr. scissipare.

SOLVENT², -A, solventi, -te, adj. 1. (Despre elevi, studenti; adesea substantivat) Care plateste taxe de frecventa sau de internat, care nu este bursier. 2. Solvabil. – Din germ. Solvent.

SFADNIC, -A, sfadnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Certaret, artagos. – Din sl. suvadĩniku.

SPAN, -A, spani, -e, adj. (Despre barbati sau despre fata lor; adesea substantivat) Care este (biologic) lipsit de barba si de mustati. – Lat. *spanus.

SPULBERAT, -A, spulberati, -te, adj. (Despre zapada, praf, frunze etc.) Risipit, imprastiat de vant; (despre locuri) de pe care zapada a fost luata de vant. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Zapacit, neserios, distrat. ♦ Fig. (Despre oameni) Furios, manios. – V. spulbera.

STANGACI, -CE, stangaci, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care lucreaza, scrie etc. mai bine cu mana stanga decat cu cea dreapta. 2. Fig. Lipsit de indemanare, de abilitate; lipsit de siguranta, de suplete in miscari, in exprimare, in gandire. ♦ (Despre manifestari ale oamenilor) Care arata, tradeaza stangacie. – Stang + suf. -aci.

STROPSIT, -A, stropsiti, -te, adj. 1. (Pop.) Zdrobit, sfaramat, strivit in picioare. ♦ Stricat, deformat. 2. Fig. (Reg.; despre oameni; adesea substantivat) Zapacit, smintit; nabadaios, indracit. 3. Fig. (Pop. si fam.; despre cuvinte) Pocit, deformat, schimonosit, stalcit. – V. stropsi.

sont, soanta, sonti, soante, adj. (reg.; adesea substantivat) 1. schiop; schilod. 2. pocit, caraghios.

NADOL, -OALA, nadoli, -oale, adj. (Reg., adesea substantivat) Rau, crud, fara suflet. – Din Anadolia (= Anatolia).

PATRAR², -A, patrari, -e, adj. (Inv.; despre cai; adesea substantivat) In varsta de patru ani. – Din patru + suf. -ar.

SPRAHUIAT, -A, sprahuiati, -te, adj. (Reg., adesea substantivat) Nebunatic, usuratic. – V. sprahui.

SUMAN, -A, sumeni, -e, adj. (Reg., adesea substantivat) Ametit de bautura, cherchelit. – Slav (v. sl. suminu).

TRECLET, -A, trecleti, -te, adj. (Inv. si arh.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. – Bg. triklet.

ADORMIT, -A, adormiti, -te, adj. Care doarme, cuprins de somn. ♦ Fig. Somnoros. ♦ Fig. Lipsit de voiciune, greoi in miscari; lenes. ♦ Fig. (In limbaj bisericesc; adesea substantivat) Mort. – V. adormi.

AFURISIT, -A, afurisiti, -te, adj. Rau, ticalos, blestemat. ♦ (Fam.; adesea substantivat) Strengar, poznas. – V. afurisi.

AGEAMIU, -IE, ageamii, adj. (Fam.; adesea substantivat) Incepator, nepriceput, nestiutor. – Tc. acami, acemi.

AHOTNIC, -A, ahotnici, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom; indragostit, pasionat. – Rus. ohotnik.

AIURIT, -A, aiuriti, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Cu mintea tulbure; uluit, zapacit; p. ext. (despre manifestarile oamenilor; adesea adverbial) care arata o minte confuza. – V. aiuri.

APUCAT², -A, apucati, -te, adj. (In superstitii, adesea substantivat) Muncit de diavol; p. ext. nabadaios, nebun. ♦ (Pop.; despre copii) Bolnav de colici. – V. apuca.

ASPIRAT, -A, aspirati, -te, adj. (Fon., despre sunete; adesea substantivat, f.) A carui pronuntare este insotita de o emisiune puternica de aer. – V. aspira.

ASTENIC, -A, astenici, -e, adj. De astenie; (despre oameni, adesea substantivat) lipsit de puteri; slab. – Fr. asthenique.

AUGMENTATIV, -A, augmentativi, -e, adj. (Despre sufixe sau cuvinte; adesea substantivat) Care arata (cu nuanta depreciativa) o crestere a dimensiunilor unui obiect, a gradului insusirilor lui etc. [Pr.: aug-] – Fr. augmentatif.

AUTOGRAF, -A, autografi, -e, adj. (Despre un text, o semnatura etc.; adesea substantivat, n.) Scris de propria mana a autorului. [Pr.: a-u-] – Dupa fr. autographe (< gr.).

AUTOHTON, -A, autohtoni, -e, adj. (Despre populatii sau indivizi; adesea substantivat) Care apartine unei regiuni unde stramosii sai s-au stabilit din vechime, inaintea altora; bastinas. ♦ (Despre animale si plante) Originar dintr-o anumita regiune, specific unei anumite regiuni. [Pr.: a-u-] – Dupa fr. autochtone (< gr.).

BETEAG, -A, betegi, -e, adj. 1. Schilod, infirm. 2. (Reg., adesea substantivat) Bolnav. – Magh. beteg.

BARSAN, -A, barsani, -e, adj. (Despre oi, adesea substantivat) Cu lana lunga si aspra. ♦ (Despre lana acestor oi) Lunga si aspra, de calitate mijlocie. – Din Barsa + suf. -an.

BLEOT, BLEOATA, bleoti, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, natang. – Germ. blod.

BOBLET, -EATA, bobleti, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, natarau.

BRUNET, -A, bruneti, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Brun. – Fr. brunet.

BURDUHANOS, -OASA, burduhanosi, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Burtos. – Din burduhan + suf. -os.

VATRAS, -A, vatrasi, -e, adj. (Despre tigani; adesea substantivat) De vatra; stabil, statornic. – Din vatra + suf. -as.

DOSADIT, -A, dosaditi, -te, adj. (Inv. si arh.; adesea substantivat) Mahnit, intristat. – V. dosadi.

TANAU, -AIE, tanai, adj. (Reg., adesea substantivat) Prost, tont.

SLAVITOR, -OARE, slavitori, -oare, adj. (Rar) Care slaveste. ♦ (Inv.; adesea substantivat) Adorator. – Din slavi + suf. -(i)tor.

CANDRIU, -IE, candrii, adj. (Fam.; adesea substantivat). 1. Ticnit, intr-o ureche. 2. Beat, afumat. – Comp. tig. kand „ureche”.

CAPITAL², -A, capitali, -e, adj. 1. De prima importanta, de frunte; fundamental, esential. ◊ Reparatie capitala = refacere a partilor importante ale unei cladiri, ale unei masini etc. 2. (Despre caractere tipografice; adesea substantivat, f.) De dimensiuni mai mari decat litera obisnuita si cu o forma de obicei diferita; (despre litere) majuscul. 3. (In expr.) Pedeapsa capitala = pedeapsa cu moartea. – Fr. capital.

PATENTAR, patentari, adj. m. (Inv.; adesea substantivat) Care platea patenta (2). – Din patenta + suf. -ar.

CAPUCIN, -A, capucini, -e, adj. (Despre calugari, adesea substantivat) Care face parte dintr-o ramura a Ordinului franciscan. – It. cappuccino.

OBIDNIC, -A, obidnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Slab, neajutorat; invalid. – Slav (v. sl. obidĩnu).

CEREBRAL, -A, cerebrali, -e adj. 1. Care tine de creier, privitor la creier si la functiile lui. 2. Intelectual, mintal. Activitate cerebrala. 3. (Despre oameni, adesea substantivat) Care se conduce (uneori exagerand) numai dupa criteriile ratiunii. – Fr. cerebral.

CHEL, CHEALA, chei, chele, adj. (Despre oameni, adesea substantivat) Care are chelie, caruia i-a cazut (tot) parul de pe cap; (despre cap) care nu are par; plesuv. – Tc. kel.

CHELBOS, -OASA, chelbosi, -oase, adj. (Reg.; adesea substantivat) Care are chelbe; p. ext. chel. – Din chelbe + suf. -os.

ZDRENTAROS, -OASA, zdrentarosi, -oase, adj. (Despre imbracaminte) Prefacut in zdrente, rupt, zdrentuit. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) Imbracat in zdrente. [Var.: zdrenturos, -oasa, stremturos, -oasa, strenturos, -oasa, trentaros, -oasa adj.] – Din zdreanta + suf. -ar-os.

CHIOMP, CHIOAMPA, chiompi, chioampe, adj. (Reg., adesea substantivat) 1. Prost, nesocotit. 2. Care nu vede bine. [Var.: chiomb, chioamba, adj.]

OBISNUIT, -A, obisnuiti, -te, adj. 1. Care a devenit obicei, care a intrat in obisnuinta cuiva, caracteristic cuiva. 2. Care se face, se intampla, sau se intalneste in mod regulat; care se foloseste adesea; curent. ♦ (substantivat) Persoana intalnita in mod frecvent intr-o casa, intr-un loc etc. ♦ (Adverbial) In mod regulat, de obicei. 3. Care nu se distinge prin nimic in mod deosebit; comun, simplu, banal, de rand. [Var.: (inv.) obicinuit, -a adj.] – V. obisnui.

IMPRUDENT, -A, imprudenti, -te, adj. (adesea adverbial si substantivat) Care actioneaza fara prudenta; care demonstreaza lipsa de prudenta; nesocotit. – Din fr. imprudent, lat. imprudens, -ntis.

NAIV, -A, naivi, -e, adj. (Despre oameni; adesea adverbial si substantivat) 1. Lipsit de experienta si de prefacatorie, simplu, natural, credul si sincer. ♦ Care arata, denota naivitate (1). 2. (Peior.) Lipsit de judecata matura. ♦ Care arata, denota naivitate (2), lipsa de judecata matura. ♦ Adj., s. m. (Pictor) care face parte dintr-o grupare ce ignora intentionat perspectiva, anatomia artistica, legile proportiilor si ale compozitiei, inspirandu-se adesea din pictura populara. – Din fr. naif.

NEMULTUMIT, -A, nemultumiti, -te, adj. (adesea adverbial si substantivat) Care nu este multumit; care are o nemultumire; suparat, mahnit; contrariat. ♦ Care exprima nemultumire. [Var.: (reg.) nemultamit, -a adj.] – Ne- + multumit.

BURLESC, -A, burlesti, adj. De un comic excesiv si adesea trivial. V. grotesc, buf. ♦ (substantivat, f.) Compozitie muzicala de mici proportii, cu un caracter vesel, comic (excesiv). – Fr. burlesque (< it.).

AGLOMERAT, -A, aglomerati, -te, adj. Ingramadit, inghesuit. ♦ (Despre spatii) Suprapopulat, ticsit. ♦ (Geol.; substantivat, n.) Ingramadire de materiale vulcanice, adesea slab cimentate. – V. aglomera.

SISTEMATIC, -A, sistematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se bazeaza pe un anumit sistem sau are in vedere constituirea unui sistem, care se refera la un sistem sau este alcatuit dupa un anumit sistem. ♦ (substantivat, f.) Mod de impartire, de sistematizare. ♦ (adesea adverbial) Care se efectueaza dupa un plan, dupa o metoda dinainte gandita; metodic, organizat; p. ext. care se exercita cu staruinta si cu perseverenta. 2. S. f. (Biol.) Stiinta care studiaza diversitatea organismelor vegetale si animale, diferentele si inrudirile dintre ele; taxonomie. – Din fr. systematique.

MIAU interj. (adesea repetat) Cuvant care imita strigatul pisicii; miorlau. ◊ Expr. (substantivat; fam.) A-i lua cuiva miaul = a) a face pe cineva sa taca; b) a omori pe cineva. – Onomatopee.

SUIERATOR, -OARE, suieratori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascutit; suierat². ◊ Consoana suieratoare (si substantivat f.) = consoana sibilanta. 2. Adj. (Despre unele animale, pasari) Care scoate un tipat, un sunet (ascutit) specific. 3. Adj. (Despre vant) Care produce un zgomot puternic si vibrant. 4. S. f. (Reg.) Fluier [Pr.: su-ie-] – Suiera + suf. -ator.

IMPERFECT, -A, imperfecti, -te, adj. (adesea adverbial) Lipsit de perfectiune; cu defecte, cu lipsuri. ◊ Timp imperfect (si substantivat, n.) = timp verbal care apartine modului indicativ si care exprima o actiune din trecut, neterminata in momentul la care se refera vorbirea. – Din lat. imperfectus. Cf. fr. imparfait.

AUTOMAT, -A, automati, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre aparate, masini etc.) Care este actionat printr-un dispozitiv mecanic; (despre anumite operatii; adesea adverbial) care se efectueaza prin actiunea unui dispozitiv mecanic. ◊ Arma automata (si substantivat, n.) = arma de foc la care armarea se face fara interventia omului; p. restr. pistol-mitraliera. ♦ (adesea adverbial) Care se face, se executa de la sine, fara participarea ratiunii sau vointei. Gest automat. 2. S. n. Dispozitiv, aparat, masina care efectueaza o anumita operatie fara interventia omului. Automat de scara = dispozitiv care asigura iluminarea temporizata a holurilor si scarilor interioare din blocuri. ♦ Fig. Persoana fara vointa, fara initiativa, care face totul mecanic. [Pr.: a-u-] – Din fr. automate.