AGNOSTIC, -A, agnostici, -ce, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S. m. si f. adept al agnosticismului. – Din fr. agnostique.

AGNOSTIC² ~ca (~ci, ~ce) m. si f. adept al agnosticismului. /<fr. agnostique

AGNOSTIC, -A adj. Referitor la agnosticism. // s.m. si f. adept al agnosticismului. [Cf. fr. agnostique, it. agnostico].

AGNOSTIC, -A, agnostici, -ce, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S. m. si f. adept al agnosticismului. – Fr. agnostique (< gr.).

AGNOSTIC, -A adj., s. m. f. (adept) al agnosticismului. (< fr. agnostique)

agnosticism (‹ fr., engl.) s. n. 1. Doctrina care declara absolutul inaccesibil spiritului uman sau care considera orice metafizica drept inutila (D. Hume, I. Kant, adeptii pozitivismului s.a.). Termenul a fost creat de Th. Huxley in 1869. 2. A. religios = atitudine moderna, cu radacini in filozofia greaca in special, negind capacitatea umana de a descrie divinitatea (de ex. Einstein, religios in felul sau, a fost considerat de unii teologi drept un agnostic).