ALA, AIA, aia, alea, pron. dem., adj. dem. (Pop. si fam.) acela, aceea. A venit ala. Lucrul ala. ◊ Expr. Alta aia = ciudatenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: aluia, aleia; gen.-dat. pl.: alora] – Lat. illum, illa.

ALA, AIA, aia, alea, pron. dem. (In vorbirea putin ingrijita) acela, aceea. ◊ Expr. De ce..., de aia... = cu cat..., cu atat... Alta aia = ciudatenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. Cate alea toate = fel de fel de lucruri. ◊ (Substantivat, peior.) Un ala = un om oarecare, fara importanta. ◊ (Adjectival) Lucrul ala. [Gen.-dat. sg.: aluia, aleia, gen.-dat. pl.: alora] – Lat. illum, illa.

ACEL², ACEA, pron. dem. v. acela¹.

acela, aceea, aceia, acelea, pron. dem., adj. dem. (postpus) 1. Pron. dem. (Indica pe cineva sau ceva relativ departat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ◊ Loc. adj. (Reg.) Ca acela sau ca aceea = puternic, insemnat; extraordinar. ◊ Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din aceasta cauza. Drept aceea = prin urmare; deci. (In) afara de (sau pe langa) aceea = in plus. 2. Adj. dem. (postpus) Acel, acea. Omul acela. Casa aceea. [Gen.-dat. sg.: aceluia, aceleia, gen.-dat. pl.: acelora. – Var.: (Inv.) acel, acea pron. dem.] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa.

ACESTA, ACEASTA, acestia, acestea, pron. dem., adj. dem. (postpus) 1. Pron. dem. (Indica pe cineva sau ceva relativ apropiat de subiectul vorbitor) Ce e aceasta? ◊ Loc. adv. Pentru aceasta = din aceasta cauza, de aceea. (In) afara de (sau pe langa) aceasta = in plus. Cu toate acestea = totusi. 2. Adj. dem. (postpus) (Arata ca fiinta, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care il determina se afla aproape, in spatiu sau timp, de vorbitor) Dealul acesta. Casa aceasta. [Gen.-dat. sg.: acestuia, acesteia, gen.-dat. pl.: acestora] – Lat. *ecce-istu, ecce-ista.

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ◊ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. De (sau dintr-) acolo = din partea aceea, din locul acela. Intr-acolo = spre acel loc, spre directia aceea. De (pe) acolo = cam din acel loc. Pana acolo... = pana la situatia..., la imprejurarea (care depasete limita ingaduita)... ◊ Expr. (Reg.) (Pan') pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai la tine (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (chiar in momentul de fata)? Fugi de acolo! = da' de unde! nici gand! imposibil! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

AGENTIE, agentii, s. f. 1. Reprezentanta, filiala sau sucursala a unei intreprinderi sau institutii situate in alt punct decat acela in care se afla sediul principal. 2. (In sintagma) Agentie telegrafica (sau de presa) = institutie care culege informatii din toate domeniile de activitate, furnizandu-le presei sau televiziunii. 3. Reprezentanta diplomatica; misiune condusa de un agent diplomatic. ◊ Agentie economica = reprezentanta a unei tari intr-o tara straina, care efectueaza operatii economice internationale. 4. (In sintagma) Agentie de bilete = birou unde se vand cu anticipatie bilete pentru spectacole, concerte etc. Agentie de voiaj = birou unde se vand cu anticipatie bilete de calatorie (pentru distante mai lungi). [Var.: (inv.) aghentie s. f.] – Din it. agenzia.

AVIZ, avize, s. n. 1. Instiintare scrisa cu caracter oficial. ◊ Expr. (Glumet) Aviz amatorilor, se spune pentru a atrage atentia aceluia care pare sa aiba un interes in problema in discutie. 2. Parere, apreciere competenta emisa de cineva (din afara) asupra unei probleme aflate in dezbatere; rezolutie a unei autoritati competente. – Din fr. avis.

ASTA, ASTA, astia, astea, pron. dem., adj. dem. (postpus) (Pop. si fam.) Acesta, aceasta. ◊ Loc. adv. Pentru asta = de aceea. ◊ Loc. adv. Cu toate astea = totusi. [Gen.-dat. sg.: astuia, asteia si asteia; gen.-dat. pl.: astora]. – Lat. istum, ista.

BARITON, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. sg. Registru al vocii barbatesti, intermediar intre tenor si bas. 2. S. m. Cantaret a carui voce se plaseaza in acest registru. 3. S. n. Instrument de alama care are, intr-o orchestra, un rol analog cu acela al baritonului (2) intr-un cor. [Acc. si: bariton] – Din it. baritono, fr. baryton.

BARON, baroni, s. m. (In prima faza a oranduirii feudale din apusul si centrul Europei) Mare senior; (mai tarziu) titlu de noblete intermediar intre titlul de cavaler si acela de viconte; persoana care are acest titlu. – Din fr. baron.

BAS, (1) s. n., (2) basi, s. m., (3) basuri, s. n. 1. S. n. sg. Registrul cel mai jos al vocii barbatesti; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cantaret a carui voce se plaseaza in acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care detine in orchestra un rol analog cu acela al basului (2) intr-un cor. – Din it. basso, fr. basse.

CAM adv. 1. Aproximativ, aproape. Cam pe vremea aceea traia bunicul. ♦ Oarecum, intrucatva. Casatoria s-a facut cam pe ascuns. 2. Destul de...; prea. Vremea e cam rece. Haina e cam lunga. – Din camai (inv. „si mai” < lat.).

CAPORAL, caporali, s. m. Grad militar imediat inferior aceluia de sergent; militar care are acest grad; caprar². – Din fr. caporal.

CELA, CEEA, ceia, celea. pron. dem., adj. dem. (postpus). 1. Pron. dem. (Pop.) (Indica o fiinta sau un lucru mai departat, in spatiu sau in timp, de subiectul vorbitor) acela. ◊ Expr. Toate cele(a) = totul, toate. Multe cele(a) = multe si diverse. Alte cele(a) = alteeva; alte lucruri. Ba ceea..., ba ceea... = ba una..., ba alta... ♦ (Intra in formarea unui pronume relativ compus) Ceea ce = ce. 2. Adj. dem. (postpus) (Pop.) acela. Omul cela. Femeia ceea. [Gen.-dat. sg. celuia, celeia, gen.-dat. pl. celora) Din acela, aceea (cu afereza lui a).

CESTALALT, CEASTALALTA, cestilalti, cestelalte, pron. dem. (Rar) acela care (din doi sau din doua grupuri) este mai in apropierea noastra; astalalt. – Cest + alalt (inv. „celalalt”).

GARANTAT, -A, garantati, -te, adj. (Despre marfuri) A carui valoare, calitate, functionare etc. sunt asigurate de acela care a vandut marfa. ♦ (Adverbial; fam.) Sigur, neindoielnic. – V. garanta.

GAZIFICA, gazific, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid intr-un combustibil gazos cu o compozitie chimica diferita de aceea a substantei din care provine. 2. A dispersa un lichid in masa unui gaz² (pentru a extrage titeiul prin eruptie). [Var.: gazeifica vb. I.] – Gaz² + suf. -ifica (dupa fr. gazeifier).

HAVAN, -A, havani, -e, adj., s. f. 1. Adj. De culoare maro deschis (ca aceea a tutunului). 2. S. f. Tigara de foi fabricata din tutun de calitate superioara, provenit din Cuba; p. gener. tigara de foi. 3. S. f. Pluta de mare alcatuita din trunchiuri de brad dispuse in forma unei tigari de foi si legate cu cabluri. – Din fr. havane.

HOMEOPATIE, homeopatii, s. f. Sistem terapeutic care consta in administrarea in doze foarte mici a substantelor care, in cantitati mari, ar putea provoca unui om sanatos o afectiune analoaga cu aceea care este combatuta. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homeopathie.

HORA, hore (hori), s. f. 1. Dans popular romanesc cu ritm domol, in care jucatorii se prind de mana, formand un cerc inchis; cerc format de aceia care executa acest dans; melodie dupa care se executa acest dans. 2. (Pop.) Petrecere taraneasca unde se danseaza jocuri populare. ◊ Expr. A iesi la hora = a intra (la varsta cuvenita) in randul fetelor si al flacailor care joaca la hora. A se gati ca de hora = a se imbraca foarte frumos, cu hainele de sarbatoare. 3. (Astron.; reg.; art.) Coroana boreala. – Din bg. horo.

HORA¹, hore, s. f. 1. Dans popular romanesc cu ritm domol in care jucatorii se prind de mana formand un cerc inchis; cerc format de aceia care executa acest dans; melodia dupa care se executa acest dans. Daca ai intrat in hora, trebuie sa joci (= daca te-ai apucat de un lucru, trebuie sa te tii de el). ♦ (Pop.) Petrecere taraneasca unde se danseaza jocuri populare. ◊ Expr. A iesi la hora = a intra (ajungand la varsta cuvenita) in randul fetelor si al flacailor care joaca la hora. A se gati ca la hora = a se imbraca cu hainele de sarbatoare. 2. Fig. Scandal, taraboi. 3. (Astron.) Coroana boreala. [Pl. si: hori] – Bg. horo (ngr. horos).

HURUI, pers. 3 huruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela care se aude cand umbla o caruta, cand se rostogoleste un butoi sau cand cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. Refl. (Reg.) A se darama, a se surpa, a se narui. [Var.: hului, urui vb. IV] – Formatie onomatopeica.

INCOLO adv. 1. In alt loc decat aici; in partea aceea, in directia aceea, intr-acolo. ◊ Expr. Mai incolo = mai departe. Pana (mai) incolo = pana nu departe, destul de aproape. (Fam.) Lasa-l (sau da-l) incolo! = nu te mai ocupa de el, nu-i da atentie, nu-l lua in considerare. Fugi incolo! = taci din gura! nu mai spune fleacuri. 2. Pe urma, mai tarziu. ◊ Loc. adv. De aici sau de-acu(m) incolo = incepand din acest moment, de acum inainte. De astazi (sau de maine etc.) incolo = incepand de azi (sau de maine etc.). De atunci incolo = dupa aceea. 3. In afara de cele aratate inainte. [Var.: incolea adv.] – In + colo.

VODER, vodere, s. n. Aparat electronic de producere a vocii artificiale, care utilizeaza chei similare acelora ale instrumentelor muzicale. – Din fr. voder.

XILOID, -A, xiloizi, -de, adj. (Despre materiale) Care este de natura lemnoasa sau prezinta o structura asemana toare cu aceea a lemnului. – Din fr. xyloide.

ZOOFIT, zoofite, s. n. (La pl.) Increngatura care cuprinde animale inferioare a caror forma aminteste pe aceea a plantelor; (si la sg.) animal care face parte din aceasta increngatura. – Din fr. zoophyte.

MALEABIL, -A, maleabili, -e, adj. 1. (Despre metale) Care poate fi intins in foi subtiri la temperatura inferioara aceleia de topire; (despre alte materiale) care poate fi usor modelat. 2. Fig. (despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adapteaza usor; adaptabil, mladios, docil. [Pr.: -le-a-] – Din fr. malleable.

MARCHIZ, marchizi, 1. Titlu purtat, in societatea medievala apuseana, de catre conducatorul unui comitat de frontiera; conducatorul militar al unei marci³. 2. Titlu de noblete in unele tari din Europa apuseana, superior aceluia de conte si inferior aceluia de duce. 3. Persoana care poarta unul dintre aceste titluri. – Din fr. marquis.

MATRICID, -A, (1) matricizi, -de, (2) matriciduri, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care isi ucide mama. 2. s. n. Crima aceluia care isi ucide mama. – Din fr. matricide.

FILTRU², filtre, s. n. (Livr.) Bautura careia i se atribuie puteri miraculoase, printre care si aceea de a inspira iubire. – Din fr. philtre.

PENDULA, pendulez, vb. I. Intranz. (Despre pendule) A face miscari oscilatorii (lente) de o parte si de alta a pozitiei de echilibru; a oscila; p. gener. (despre alte obiecte) a face miscari (lente) asemanatoare cu acelea ale pendulului; (despre fiinte sau parti ale corpului lor) a se legana, a se misca alternativ intr-o parte si alta. ♦ Fig. (Despre oameni) A trece usor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotarat; a oscila. – Din pendul.

SE pron. refl. 1. (Arata ca persoana care face lucrarea este si aceea care o sufera) Se ascunde sub pod. 2. (Intra in alcatuirea verbelor reflexive eventive) ◊ Se imbolnavi de ochi. 3. (Intra in alcatuirea verbelor reflexive reciproce) Se ghiontesc. 4. (Intra in alcatuirea verbelor reflexive dinamice) S-a luptat cu zmeul. 5. (Intra in alcatuirea verbelor reflexive pasive si impersonale) Sa se dea dispozitii. – Din lat. se.

SFEROID, sferoide, s. n. Corp cu o forma apropiata de aceea a unei sfere (format prin rotirea unei elipse in jurul uneia dintre axele sale). – Din fr. spheroide.

FOLIU, folii, s. n. Curba geometrica a carei forma este asemanatoare cu aceea a unei frunze. – Din fr. folium.

FOSFORISM s. n. Intoxicatie cronica cu fosfor, caracterizata prin aceea ca oasele devin faramicioase si se fractureaza usor. – Din fr. phosphorisme.

ATUNCI adv. 1. (Temporal) In momentul acela (despre care este vorba), pe vremea aceea; intr-un moment concomitent cu o actiune sau urmand imediat dupa aceasta. 2. (Concesiv) (Numai) in acest caz. Daca te intreaba, ce te faci atunci ? ◊ (Cu rol de conjunctie) Daca mergi in oras, atunci treci pe la mine. [Var.: atunce, atuncea adv.] – Din lat. *ad-tuncce.

PECARIZARE, pecarizari, s. f. Metoda de determinare a culorii fainurilor de grau si de secara prin compararea culorii fainurilor uscate cu aceea a unor fainuri-etalon. – Cf. germ. Pekarisierung.

ANALFABETISM s. n. Situatia aceluia sau a acelora care nu stiu sa scrie si sa citeasca; nestiinta de carte. – Din fr. analphabetisme.

COEFICIENT, coeficienti, s. m. 1. Element constant intr-o expresie matematica, care multiplica o marime variabila. 2. Marime care indica sau caracterizeaza o anumita proprietate a unui corp sau a unei substante si care este constanta pentru acel corp sau pentru aceea substanta in conditii determinate. 3. Marime relativa care exprima raportul dintre doi indicatori, aratand cate unitati din indicatorul raportat revin la o unitate din indicatorul luat ca baza de raportare. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. coefficient.

REVOCA, revoc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispozitie. 2. A scoate dintr-o functie publica, in baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit in aceea functie printr-un act de guvernamant. – Din fr. revoquer, lat. revocare.

APOI adv. 1. Dupa aceea, pe urma. A venit apoi la mine. ♦ (Cu valoare de conjunctie) Atunci, in cazul acesta, daca e asa, asa fiind. Daca e adevarat, apoi ai dreptate. 2. (De obicei precedat de conjunctii; adesea cu valoare de conjunctie) Pe langa asta, si inca, unde mai pui ca; dar; altminteri. Si-apoi era razboi pe vremea aceea. [Var.: (pop.) pai, poi adv.] – Lat. ad-post.

AREOLA, areole, s. f. (Anat.) Suprafata de piele diferit colorata de aceea a tegumentelor din jur. [Pr.: -re-o-] – Din fr. areole.

ARIE³, arii, s. f. Compozitie muzicala vocala (cu acompaniament de orchestra, de pian etc.) care face parte dintr-o opera, opereta etc. ♦ Compozitie muzicala instrumentala asemanatoare cu aceea definita mai sus. – Din it. aria.

PITAREL, pitarei, s. m. Titlu in ierarhia boiereasca a tarilor romane, mai mic decat acela al pitarului; boier care avea acest titlu. – Pitar + suf. -el.

PRISMATOID, prismatoide, s. n. Corp cu o forma apropiata de aceea a unei prisme (1) [Pr.: -to-id] – Din fr. prismatoide.

PUSCHEA, puschele, s. f. (Pop.) Vezicula dureroasa localizata pe mucoasa cavitatii bucale, mai ales pe limba; puschineata. ◊ Expr. (Fam.) Puschea pe limba(-ti), se spune aceluia care anunta sau prevesteste ceva neplacut, pentru ca prevestirea sa nu se implineasca. – Probabil lat. *pustulella (< pustula).

SOMAJ s. n. Fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice, care consta in aceea ca o parte dintre salariati raman fara lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea si oferta de forta de munca; situatia aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilitatii de a gasi un loc de munca. – Din fr. chomage.

OPTIUNE, optiuni, s. f. 1. Faptul sau dreptul de a alege din doua sau mai multe lucruri, posibilitati etc. pe acela sau pe aceea care iti convine; alegere. ♦ Spec. Alegere, in temeiul unui drept, intre doua sau mai multe situatii juridice. ◊ Drept de optiune = a) drept acordat cuiva de a-si alege cetatenia (de obicei in cazuri de stabilire in alt stat); b) drept acordat cuiva de a accepta o mostenire sau de a renunta la ea. 2. Conditie stipulata uneori in tranzactiile comerciale, potrivit careia o parte contractanta, care isi asuma obligatii ferme, acorda celeilalte parti, pentru un anumit termen, dreptul de a alege intre diferitele conditii ale contractului sau chiar dreptul de a renunta la tranzactie. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. option, lat. optio, -onis.

DUMPING, dumpinguri, s. n. Vanzare a marfurilor pe piata externa la preturi mai scazute decat acelea de pe piata interna si mondiala, practicata de unele tari in scopul inlaturarii concurentilor si al acapararii pietelor externe. – Din fr., engl. dumping.

CINE pron. 1. (Interogativ; tine locul unui substantiv care denumeste o persoana sau un animal ori al unui pronume, asteptat ca raspuns la intrebare) Cine a venit? ◊ Expr. Cine (mai) stie? = nu stiu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om). Tu nu stii cine-i mama. 2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis... ◊ Expr. Are (sau n-are) cine ori este (sau nu este) cine = (nu) exista om care, (nu) se gaseste persoana care... 3. (Nehotarat) Fiecare, oricine, oricare. Zica cine ce va vrea. [Gen.-dat.: cui] – Lat. *quene (= quem).

CUTARE¹ pron. nehot. (Inlocuieste numele unei persoane sau al unui lucru atunci cand nu vrem, nu putem sau nu e necesar sa le numim) Sunt cutare, ii raspund eu. ♦ (Adjectival) Cutare persoana. ♦ (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. – Lat. eccu-talis.

XEROGRAFIA, xerografiez, vb. I. Tranz. A supune procesului de copiere un material tiparit, scris sau ilustrat de pe hartie sau film, in care regiunile de pe suprafata unei coli albe corespunzatoare acelora ale originalului care se doresc a fi reproduse sunt sensibilizate prin incarcare electrostatica, asa incat, in momentul in care li se aplica un strat de rasina colorata incarcat cu sarcina opusa, doar regiunile incarcate initial retin depunerea de rasina care ulterior este integrata in mod permanent in coala alba. [ind. prez. 3 sg. si pl. xerografiaza] (cf. engl. xerography) [def. MW]

EXARH, exarhi, s. m. 1. Comandant al unei unitati de cavalerie in armata romana. ♦ Guvernator bizantin din Italia si din Africa de nord. 2. (In biserica ortodoxa, in trecut) Demnitate bisericeasca, superioara aceleia de mitropolit si inferioara aceleia de patriarh, care se conferea, prin delegatie, de catre patriarhia din Constantinopol; persoana care detinea aceasta demnitate. 3. Organ de inspectie si de control al manastirilor dintr-o eparhie; arhiereu din acest organ. [Pr.: eg-zarh] – Din ngr. ixarhos.

CLIPA, clipe, s. f. Interval de timp foarte scurt; clipita. ◊ Loc. adv. Intr-o (sau, rar, in) clipa = numaidecat, indata, imediat. In cateva clipe = foarte repede. In clipa aceea = chiar atunci, chiar in momentul de care este vorba. Din clipa in clipa sau dintr-o clipa in alta = dintr-un moment intr-altul; indata; foarte curand. (Cu valoare de interjectie) O clipa! exclamatie prin care se cere cuiva sa aiba putina ingaduinta, astepte, sa se opreasca putin. – Din clipi (derivat regresiv).

CONTRE-JOUR s. n. Efect optic datorat luminarii unui obiect din partea opusa aceleia din care privim. [Pr.: contrjur] – Cuv. fr.

NEINCEPUT, -A, neinceputi, -te, adj. Care nu este (inca) inceput, folosit. ◊ Apa neinceputa = apa luata din fantana sau de la izvor dimineata, inainte de a mai fi luat si altii in ziua aceea, careia in descantece i se atribuie puteri miraculoase. – Ne- + inceput.

NOMINATIV, -A, nominativi, -e, s. n., adj. 1. S. n. Caz al flexiunii nominale a carui functie specifica este aceea de subiect si care este considerat forma de baza a substantivului. 2. Adj. (Fin.; in sintagma) Obligatie nominativa = obligatie care poarta inscris numele creditorului. – Din lat. nominativus, fr. nominatif.

ECHIVALENTA, echivalente, s. f. 1. Egalitate de valoare, de semnificatie, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent. ◊ Examen de echivalenta = examen pe care trebuie sa-l treaca acela care cere recunoasterea, cu drepturi egale, a unei diplome (nerecunoscute de stat) sau care vrea sa treaca de la un tip de scoala la altul. ♦ (Log.) Raport existent intre doua enunturi care sunt adevarate sau false impreuna. 2. (Med.) Denumire data unei crize de natura epileptica, care se manifesta sub alta forma decat cea convulsiva. 3. (Mat.) Relatie simetrica, reflexiva si tranzitiva intre elementele unei multimi. – Din fr. equivalence.

ENERGETISM s. n. Curent filozofic idealist initiat la sfarsitul sec. XIX, care a incercat sa inlature notiunea de materie, inlocuind-o cu aceea de energie, considerata ca substanta unica a lumii, rupand astfel miscarea de materie. – Din fr. energetisme, rus. energhetizm.

EUTEXIE, eutexii, s. f. Fenomen prezentat de un amestec a carui temperatura de fuziune constanta este mai joasa decat aceea a altui amestec facut in alte proportii. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutexie.

EVENTIV, eventive, adj. (Gram.; in sintagma) Verb reflexiv eventiv (si substantivat, n.) = verb reflexiv care arata ca in starea subiectului se produce o schimbare, ca subiectul se transpune in alta stare decat aceea in care se gasea. – Din fr. eventif.

DISIDENTA, disidente, s. f. Atitudine, manifestare de disident. ♦ (Concr.) Grup de persoane cu opinii diferite de acelea ale majoritatii; sciziune formata prin actiunea unui astfel de grup. [Var.: dizidenta s. f.] – Din fr. dissidence, lat. dissidentia.

DOCENT, docenti, s. m. 1. (In alte tari) Grad didactic onorific in invatamantul superior, corespunzand de obicei aceluia de conferentiar; persoana care are acest grad. 2. (In tara noastra; de obicei in sintagma doctor docent) Titlu stiintific acordat doctorilor in stiinte care s-au distins printr-o activitate valoroasa; persoana care are acest titlu. – Din germ. Dozent.

DOMENIU, domenii, s. n. 1. Proprietate funciara feudala intinsa, care a stat la baza societatii medievale in Europa Apuseana. 2. Sector al unei stiinte, al unei arte; sfera de activitate. 3. (Mat.) Multime de puncte situate pe o dreapta, pe o suprafata, in spatiu, caracterizata prin aceea ca pentru fiecare punct exista o vecinatate a lui cuprinsa in multime si prin faptul ca oricare pereche de puncte din multime se pot uni printr-o linie poligonala cuprinsa in acea multime. 4. (Fiz.) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de masura. – Din fr. domaine. Cf. lat. dominium.

SPRE prep. 1. (Cu sens local) In directia..., inspre, catre, la. Pornesc spre scoala. ♦ (In numeralele de la 11 la 19, formate prin compunere) Adaugat la..., peste. Unsprezece. 2. (Cu sens temporal) In apropierea..., aproape de..., cam la vremea..., pe la... Spre iarna. ♦ Catre ziua de...; dintre ziua de...; si ziua de... Luni spre marti. ♦ (Arata o actiune ulterioara celei exprimate de verbul precedent, avand valoare copulativa) Dupa aceea, si apoi. 3. (Introduce un complement circumstantial de scop) In vederea..., pentru a..., ca sa... Se duce spre a cerceta personal. ◊ Expr. Spre pilda = de pilda, de exemplu. 4. (Introduce un complement circumstantial de mod) (In asa fel) incat (sa produca, sa cauzeze cuiva ceva). I-a daruit o carte spre marea lui bucurie. 5. (Inv. si reg.; introduce un complement indirect) Echivaland cu..., drept, ca. Spre rasplata, cer doua lucruri. – Lat. super.

SUPRASATURAT, -A, suprasaturati, -te, adj. 1. (Despre solutii) Care contine mai multa substanta dizolvata decat cantitatea corespunzatoare coeficientului de solubilitate la temperatura ordinara; care se afla intr-o concentratie superioara aceleia corespunzatoare tensiunii maxime a vaporilor pentru temperatura respectiva. 2. Fig. (Fam.) Satul peste masura de ceva. – Supra- + saturat (dupa fr. sursature).

TAIETURA, taieturi, s. f. 1. Actiunea de a taia; (concr.) locul unde s-a taiat ceva; spec. rana provocata de un instrument taios. ♦ Suprafata rezultata dintr-un corp dupa ce a fost taiat. ♦ Fel, mod de a taia. 2. Drum (adancit) sapat de o apa in curgerea ei. ♦ Povarnis drept, prapastios; perete stancos. 3. Croiala unei haine. ♦ Fig. Linie, trasatura, contur. 4. Teren despadurit pe care se mai vad inca butucii. 5. Fig. (La pl.) Senzatie de durere asemanatoare cu aceea provocata de o taiere; junghiuri. 6. Stersatura; fragment, text sters sau anulat. 7. Portiune, articol decupat dintr-o tiparitura. [Pr.: ta-ie-] – Taia + suf. -atura.

COLOIDAL, -A, coloidali, -e, adj. (Chim.) Care are aspectul si proprietatile unui coloid (2). ◊ Stare coloidala = stare de diviziune a materiei, in care particulele constitutive au dimensiuni cuprinse intre aceea a moleculelor si aceea a suspensiilor. [Pr.: -lo-i-] – Din fr. colloidal.

TRANSPLANTA, transplantez, vb. I. Tranz. 1. A scoate din pamant o planta (adulta) si a o planta definitiv in alt loc; a rasadi. ♦ A aduce si a face sa se aclimatizeze o planta sau un animal in alta regiune decat aceea unde traieste de obicei. ♦ Fig. A adapta, a impamanteni o institutie, un obicei etc. 2. A inlocui printr-o interventie chirurgicala un tesut sau un organ bolnav cu alt tesut sau organ sanatos de acelasi fel. – Din fr. transplanter, lat. transplantare.

TRANSPUNE, transpun, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba ceva dintr-un loc in altul, dintr-o stare sau dintr-o situatie in alta. ♦ Fig. A da expresie in scris, pe scena, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hartie, in versuri, pe scena etc. ♦ A transcrie sau a executa o compozitie muzicala in alta tonalitate decat aceea in care a fost scrisa initial. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuatii in alta (schimbandu-i semnul). 2. Refl. Fig. A se situa cu mintea, cu imaginatia etc. in alta situatie sau in alt timp. – Trans- + pune (dupa fr. transposer, lat. transponere).

TRANSURANIC, -A, transuranici, -ce, adj. (Despre elemente chimice) Care are numarul atomic mai mare decat acela al uraniului si este obtinut prin bombardarea altor elemente; transuranian. – Din germ. transuranisch.

RECIPROCITATE, reciprocitati, s. f. 1. Insusirea de a fi reciproc. ♦ Asigurare facuta de catre un stat altui stat, cu care intretine relatii diplomatice, culturale, comerciale, de a avea un tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urma stat i-l asigura la randul sau. 2. (Mat.) Relatie intre doua numere, ecuatii sau teoreme prin care una dintre ele este reciproca celeilalte. 3. (Fiz.) Proprietate a razelor luminoase de a nu-si schimba forma si traiectoria atunci cand este inversat sensul de propagare a luminii. – Din fr. reciprocite, lat. reciprocitas,-atis.

TRIGONOMETRIC, -A, trigonometrici, -ce, adj. Care apartine trigonometriei, referitor la trigonometrie; de care se ocupa trigonometria. ♦ Cerc trigonometric = cerc cu raza egala cu unitatea si cu sensul de masurare al arcelor invers aceluia al acelor ceasornicului. Functie trigonometrica = fiecare dintre functiile sinus, cosinus, tangenta, cotangenta, secanta si cosecanta. – Din fr. trigonometrique.

TURBIDIMETRU, turbidimetre, s. n. (Fiz.) Aparat folosit pentru masurarea turbiditatii suspensiilor prin compararea subiectiva a transparentei mediului analizat cu aceea a unei probe etalonate; tolometru. – Din fr. turbidimetre.

RAZA, raze, s. f. 1. Linie dreapta dupa care se propaga lumina; traiectorie luminoasa. ♦ Zona luminoasa; lumina, stralucire. 2. Fig. Licarire, palpaire, semn slab, indiciu vag de... 3. (Fiz.) Radiatie. ◊ Raze X (sau rontgen) = unde electromagnetice cu lungimi de unda mult mai mici decat acelea ale luminii. 4. Distanta de la centrul unui cerc pana la orice punct de pe circumferinta sau de la centrul unei sfere pana la orice punct de pe suprafata ei. 5. Distanta pana la care se exercita o actiune in jurul centrului de unde porneste. ◊ Raza de actiune (sau de activitate) = loc pana unde se intinde puterea sau influenta cuiva sau a ceva. 6. (Reg.) Ramificatie a coarnelor cerbului. – Lat. radia (= radius).

REFLECTORIZANT, -A, reflectorizanti, -te, adj. Reflectant. ♦ Placa reflectorizanta = strat alcatuit din numeroase bile mici de sticla, inglobate intr-un material plastic transparent si colorat, care reflecta bine lumina incidenta, indeosebi aceea care vine normal, si care se utilizeaza in semnalizarea rutiera. – Reflector + suf. -izant.

DIPLOID, -A adj. (Biol.; despre celule organice sau organisme) Cu numar dublu de cromozomi. ◊ Faza diploida = perioada in dezvoltarea unor organisme in care numarul de cromozomi ai celulelor obisnuite este dublu in raport cu acela al celulelor s*****e. – Din fr. diploide.

SEMICONDUCTOR, -OARE, semiconductori, -oare, s. n., adj. 1. S. n. Material a carui conductibilitate electrica este mai slaba decat cea a conductoarelor (metalelor) si mai buna decat cea a izolatoarelor. ♦ P. ext. Component electronic activ. 2. Adj. (Despre materiale) Care are o rezistenta electrica relativ mare in raport cu aceea a metalelor, dar mai mica in raport cu aceea a materialelor izolante; cu insusiri de semiconductor (1); (despre dispozitive) bazat pe utilizarea semiconductoarelor. – Din fr. semi-conducteur.

SEPARATIE, separatii, s. f. Despartire, separare. ◊ Separatia puterilor = principiu care sustine ca puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca dintr-un stat pot si trebuie sa actioneze independent una de alta, avand o anumita interdependenta si dreptul de control reciproc. Separatie de domiciliu = dispensa premergatoare divortului prin care se acorda sotilor dreptul de a avea domicilii legale diferite. Separatie de bunuri = (in unele state) regim matrimonial caracterizat prin aceea ca femeia isi pastreaza libera dispunere a bunurilor sale aduse in casatorie pentru sustinerea sarcinilor acesteia. Separatie de patrimoniu = masura luata la cererea creditorilor unei succesiuni ori a legatarilor cu titlu particular de sume de bani, pentru a impiedica confundarea patrimoniului succesoral cu cel al mostenitorului si a evita astfel eventuala concurenta a creditorilor acestuia din urma. – Din fr. separation, lat. separatio.

SEPTOLET, septolete, s. n. Grup de sapte note de durata egala cu aceea a patru note obisnuite. – Din fr. septolet.

SUPIN, supine, s. n. Mod nepersonal al unui verb, precedat in mod obligatoriu de una dintre prepozitiile „de”, „la” etc., avand aceeasi forma ca participiul trecut, de care se deosebeste prin aceea ca nu este variabil. – Din lat. supinum, fr. supin.

CULCA, culc, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) intinde, a (se) aseza in pozitie orizontala (spre a dormi, a se odihni sau a face sa adoarma sau sa se odihneasca). ◊ Expr. (Refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepasator. Culca-te sau poti sa te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ti nadejdea; e in zadar sa mai pastrezi vreo speranta. ♦ Refl. recipr. (Fam.) A avea raporturi s*****e cu cineva. ♦ Tranz. A adaposti peste noapte; a gazdui. ♦ A pune pe cineva sa se intinda sau a se intinde la pamant cu fata in jos (in cadrul unor exercitii militare). 2. Tranz. A pune, a aseza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. 3. Tranz. (In expr.) A culca la pamant = a dobori; a ucide. ♦ Refl. (Despre plante) A se pleca, a se indoi spre pamant. – Lat. collocare.

acela pron. cela, (pop.) ala. (Cine este ~ de colo?)

APUCA vb. 1. v. lua. 2. v. inhata. 3. v. cuprinde. 4. v. agata. 5. v. prinde. 6. v. surprinde. 7. a se indrepta, a o lua, a merge, a se orienta, a pasi, a pleca, a porni, (rar) a se indruma, (pop.) a purcede, a se purta, (inv. si reg.) a nazui, (Transilv.) a aradui. (A ~t-o pe drumul acela.) 8. v. incepe. 9. a prinde, a trai, a vedea. (Simtea ca nu va mai ~ ziua de maine.) 10. a cuprinde, a-i veni. (L-a ~ ameteala.) 11. v. mosteni. 12. v. nimeri. 13. v. nazari.

ALA pron. v. acela.

CELA pron. acela.

CHESTIUNE s. 1. v. problema. 2. problema. (~ care se pune este urmatoarea ...) 3. afacere, interese (pl.), problema, treaba, (pop. si fam.) daravera, (reg.) tamja, (inv.) negot. (Si-a rezolvat toate ~ile.) 4. lucru, poveste, pricina, problema, socoteala, treaba, (inv.) madea, (rusism inv.) predmet. (S-a lamurit ~ aceea?) 5. v. intamplare. 6. v. intrebare.

CONSTA vb. 1. a consista, a rezida, a sta, (inv.) a starui. (In ce ~ importanta problemei?) 2. a se afla, a exista, a rezida. (Tot secretul ~ in aceea ca ...) 3. v. compune.

FIICA s. copila, fata, (inv. si pop.) fie, (inv. si reg.) prunca. (aceea e ~ mea.)

MOGALDEATA s. 1. v. musuroi. 2. momaie, (reg.) momaiata. (Ce o fi cu ~ aceea in drum?)

NOROC s., interj. 1. s. sansa, (inv. si pop.) norocire, striste, (inv.) selamet, (fam.) bafta, (rar fig.) vena. (Lipsit de ~; ~ul lui a fost acela ca....) 2. s. v. fericire. 3. interj. ferice!, halal! (~ de voi!) 4. s. v. soarta.

PIETON s. trecator, (inv.) pedestru. (Erau putini ~ pe strada la ora aceea.)

PROBLEMA s. 1. chestiune, lucru, subiect, tema, (inv. si reg.) prochimen, (inv.) materie. (Multimea si diversitatea ~lor discutate; sa trecem la ~ care intereseaza.) 2. v. chestiune. 3. v. afacere. 4. chestiune, lucru, poveste, pricina, socoteala, treaba, (inv.) madea, (rusism) predmet. (S-a lamurit ~ aceea?) 5. dificultate, greutate. (Sunt inca multe ~ de rezolvat.)

REZIDA vb. 1. v. consta. 2. a se afla, a consta, a exista. (Tot secretul ~ in aceea ca ...)

SCOP s. 1. v. cauza. 2. menire, obiectiv, rol, rost, sens, tel, tinta, (pop.) noima. (~ul acestor masuri a fost acela de a ...) 3. obiect, obiectiv, tel, tinta, (inv.) pravat. (~ul unei cercetari.) 4. finalitate, tel, tinta. (Care este ~ul acestei actiuni?) 5. v. destinatie.

SOCOTEALA s. 1. calcul, (inv. si reg.) socoata, socotinta, (Transilv. si Maram.) samadas, (inv.) schepsis, seama, (inv., in Transilv.) comput. (Face o ~ elementara.) 2. calcul, calculare, socotire. (~ anilor calendaristici.) 3. (MAT.) calcul, operatie. (Cele patru ~eli.) 4. cont, seama. (Cate nu i se puneau in ~!) 5. seama. (Vei da ~ de cele facute.) 6. chibzuiala, cumintenie, cumpat, intelepciune, judecata, masura, minte, moderatie, ratiune, tact. (Demonstreaza multa ~.) 7. ratiune, rost. (Are si aceasta o ~.) 8. rost. (Toate au ~ lor.) 9. ordine, regula, randuiala. (Stie ~ lucrurilor.) 10. rost, seama. (Nu mai stia ~ averii lui.) 11. chestiune, lucru, poveste, pricina, problema, treaba. (S-a lamurit ~ aceea?) 12. calcul, gand, idee, intentie, plan, proiect. (Nu si-a putut realiza ~.)

STINGHER adj. 1. descompletat, desperecheat, disparat. (Un pantof ~.) 2. pustiu, singur. (A ramas ~ pe lume.) 3. izolat, singur, strain. (Se simtea ~ in locul acela.) 4. stingherit, stanjenit. (Se simtea ~ in casa directorului.)

TINEREL adj., s.. (reg.) tinerior, tanaruc, tanarut. (Cine e ~ul acela ?)

TEL s. 1. v. cauza. 2. v. scop. 3. v. tinta. 4. menire, obiectiv, rol, rost, scop, sens, tinta, (pop.) noima. (~ul acestor masuri a fost acela de a ...)

TINTA s. 1. colt, (reg.) cui. (~ pe talpa incaltamintei.) 2. stea. (Cal cu ~ in frunte.) 3. semn, (prin Transilv. si Ban.) saiba, (inv.) tel. (Trage cu pusca la ~.) 4. v. but. 5. v. potou. 6. v. cauza. 7. obiect, obiectiv, scop, tel, (inv.) pravat. (~ unei cercetari.) 8. menire, obiectiv, rol, rost, scop, sens, tel, (pop.) noima. (~ acestor masuri a fost aceea de a ...) 9. finalitate, scop, tel. (Care este ~ acestei actiuni?)

acela pr. m., adj. m. (postpus:), g.-d. aceluia, pl. aceia; f. sg. aceea, g.-d. aceleia, pl. acelea, g.-d. m. si f. acelora

de aceea loc. adv. (tempo lent)

de-aceea loc. adv. (tempo rapid)

dintr-acela prep. + pr.

intr-aceea loc. adv.

ABIA adv. (uneori repetat) 1) Cu greu; anevoie. ~ merge. 2) Foarte putin; mai de loc. ~ se vede. 3) De foarte putin timp. ~ a intrat. 4) Doar; numai. ~ dupa aceea. 5) Cel putin; macar; barem. ~ se va astampara. [Sil. a-bia] /

ACEL aceea (acei, acele) dem. (se foloseste pentru a indica pe cineva sau ceva care este relativ departat de subiectul vorbitor). ~ baiat. /<lat. ecce-illu, ecce-illa

acelaSI acela aceea (aceia, acelea) pron. dem. (indica pe cineva sau pe ceva mai departat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ◊ De aceea din aceasta cauza. Drept aceea prin urmare; deci; asadar. /<lat. ecce-illu, ecce-illa

acelaSI aceeasi (aceiasi, aceleasi) adj. dem. Tot acela; chiar acela. /acela + si

APOI adv. 1) Dupa aceea; pe urma. 2) In cazul acesta; daca e asa; atunci. 3): Si-~? si pe urma? C-apoi in caz contrar. D-apoi doar; parca. ~ de! ~ da! ce sa-i faci! /<lat. ad post

ATUNCI adv. 1) (temporal) In momentul acela; pe vremea aceea. 2) (concesiv) Numai in acest caz. 3) (cu rol de conjunctie) In cazul acesta. Daca pleci, atunci treci pe la mine. [Sil. a-tunci; Var. atuncea] /<lat. ad-tuncce

CEL¹ cea (cei, cele) pron. dem. pop. v. ACEL. ◊ Cel ce persoana sau obiectul care. Toate cele (sau celea) tot ce e necesar. Cel de sus Dumnezeu. Cel cu coarne d****l. /Din acel, aceea

CEL² cea (cei, cele) art. 1) (leaga un substantiv de determinativul lui ) Baiatul cel frumos. Stefan cel Mare. 2) (realizeaza substantivarea adjectivelor) Cel harnic este apreciat. Cei trei au plecat. 3) (serveste la formarea superlativului relativ) Cel mai istet. ◊ Cel putin minimum; macar; barem. Cel mult a) maximum; b) in cel mai bun caz. Cel din urma ultimul. In cele din urma in sfarsit; in fine. (Toate) cele bune formula de salut, rostita la despartire. /Din acel, aceea

CELA ceea (cei, celea) pron. dem. pop. v. ACEL. ◊ Vorba ceea dupa cum se spune (in asemenea cazuri). Pe ceea lume in lumea, care se crede ca ar exista dupa moarte. /Din acel, aceea

COLO adv. In locul acela; acolo. ◊ Din ~ din partea aceea; dintr-acolo. Pe ~ prin partea aceea; pe acolo. Ici (si) ~ din loc in loc; pe alocuri. De ~ pana ~ dintr-un loc in altul; incoace si incolo. Cat ~ la o departare considerabila. Cand ~ in realitate; in loc de aceasta. /Din acolo

DEJA adv. 1) In acest moment; de acum. E ~ mare. 2) In momentul acela; de pe atunci. /<fr. deja

INCOLO adv. 1) In alta parte; in directia aceea; intr-acolo. ◊ Mai ~ a) mai departe; mai la o parte; b) mai tarziu; peste un timp oarecare. ~ si incoace dintr-o parte in alta; de colo pana colo. Nici ~, nici incoace a) nici inainte, nici inapoi; b) nici da, nici ba; c) nici la o cale. Lasa-l (sau da-l) ~ nu-i acorda atentie; lasa-l in pace. De aici ~ din acest loc si mai departe. De acum (sau de azi, de maine) ~ in viitor. 2) In alta privinta; de altminteri; in afara de aceasta; in rest. E cam suparacios, ~ e om de treaba. /in + colo

MALAI ~ie n. 1) Planta din familia gramineelor cu spicul ramificat, avand semintele in forma de boabe mici, care servesc pentru hrana pasarilor si animalelor. ◊ Vrabia ~ viseaza se spune (in gluma) despre acela care se gandeste mereu la ceea ce doreste. 2) Faina de porumb. 3) Produs alimentar din faina de porumb, dospit si copt in cuptor. ◊ Si-a trait traiul, si-a mancat ~iul se spune despre un om in varsta, care nu mai e bun de nimic. /Orig. nec.

NACLAIALA ~ieli f. 1) Substanta cleioa-sa, vascoasa, care naclaieste ceva. 2) aceea ce este naclait. /a (se) naclai + suf. ~iala

SI¹ conj. 1. (cu functie coordonatoare) 1) (exprima un raport copulativ) Eu si tu. E si frumos si destept. ◊ Ei si? ce-mi pasa mie? Ce importanta are? 2) (exprima un raport aditiv sau asociativ, formand numerale c*******e, numerale zecimale etc.) Treizeci si patru. Cinci intregi si doua zecimi. ◊ Si cu plus. 3) (exprima un raport adversativ) Dar; iar; insa. Il aude si nu-l vede. 4) (exprima un raport concluziv) Deci; prin urmare; de aceea. Am spus ca fac si voi face. 5) (stabileste legatura cu cele spuse anterior, mai ales, la inceputul unei propozitii interogative) Si unde ai mai auzit aceasta? 2. (cu functie subordonatoare) pop. (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca; macar ca. Si a stiut dar n-a spus. /<lat. sic

TAMAN adv. pop. 1) In momentul acela; chiar atunci; tocmai. 2) Abia; tocmai. /<turc. tamam

TOCMAI¹ adv. 1) In momentul acela; chiar atunci. 2) Abia. /<sl. tokma

ABSTRACTIONISM s.n. 1. Folosirea excesiva a abstractiilor. 2. Curent in artele plastice care se foloseste de pete colorate sau de constructii geometrice complicate pentru redarea imaginilor sau a figurilor concrete. ♦ Directie generala in arta contemporana, caracterizata prin intelectualizarea, reductia abstracta si incifrarea imaginii. 3. (Fil.) Tendinta de a da abstractiilor o valoare egala aceleia a realitatilor concrete. [ Pron. -ti-o-. / < fr. abstractionnisme].

ADJUDECA vb. I tr. A da, a atribui (un bun, o lucrare etc.) aceluia care ofera mai mult in cadrul unei licitatii sau al unei concurente. ♦ Refl. (rar) A-si atribui, a apuca, a-si lua ceva. [< lat. adiudicare, cf. fr. adjuger, dupa judeca].

ALOTRIOMORF, -A (Geol.; despre minerale) Care nu are forma proprie, ci o ia pe aceea a cavitatii unde se afla. [Pron. -tri-o-. / < germ. allotriomorph, cf. gr. allotrios – strain, morphe – forma].

ANDROMASTIE s.f. Prezenta la femei a unei m****e atrofiate, asemanatoare cu aceea a unui barbat. [< fr. andromastie].

AUTONOMIE s.f. 1. Drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei nationalitati conlocuitoare etc.) de a se administra singur in cadrul unui stat condus de o putere centrala; situatie a celui care nu depinde de nimeni, care are deplina libertate in actiunile sale. 2. Distanta maxima pe care o poate parcurge un vehicul cu motor (nava, avion etc.) fara alimentare. ◊ Autonomie financiara = situatia unui serviciu cu gestiune financiara independenta de aceea a organului care l-a creat si care il controleaza. Autonomia artei = diferentierea artei si a valorilor ei de celelalte forme ale constiintei sociale si de valorile corespunzatoare acestora. [Pron. a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. autonomie, it. autonomia, cf. gr. autos – insusi, nomos – lege].

AUTOSCOPIE s.f. Simptom al unor boli care consta in aceea ca bolnavul crede ca se vede pe sine insusi in fata lui. [< fr. autoscopie, cf. gr. autos – insusi, skopein – a privi].

CONJUNCTIE s.f. 1. Parte de vorbire neflexibila care leaga doua propozitii sau doua cuvinte cu aceeasi functie sintactica. ♦ (Log.) Conectiv caracterizat prin aceea ca expresia alcatuita cu ajutorul sau este adevarata numai daca toate propozitiile componente sunt adevarate si este falsa cand cel putin una dintre componente este falsa. ♦ Figura de stil care enunta o observatie rezultata din asocierea unor aspecte de viata contradictorii; sinichioza. 2. (Astr.) Pozitie in care se gasesc doi astri care au aceeasi longitudine cereasca la un moment dat. [Gen. -iei, var. conjunctiune s.f. / < lat. coniunctio, cf. fr. conjonction].

CVARTOLET s.n. (Muz.) Grup de patru note de durata egala cu aceea a trei note obisnuite. [Var. cuartolet s.n. / < it. quartoletto, cf. fr. quartolet].

CVINTOLET s.n. (Muz.) Grup de cinci note de durata egala cu aceea a patru note obisnuite. [Var. cuintolet s.n. / < fr. quintolet].

DECIMOLET s.n. (Muz.) Figura ritmica alcatuita din zece note de durata egala cu aceea a opt note obisnuite. [< it. decimoletto].

DECINORMAL, -A adj. Solutie decinormala = solutie cu o concentratie de zece ori mai mica decat aceea a unei solutii normale. [< fr. decinormal].

DETURNARE s.f. Actiunea de a deturna si rezultatul ei; (spec.) folosire ilegala a unor fonduri in alte scopuri decat acelea pentru care au fost destinate. [< deturna].

DEVITRIFICARE s.f. Cristalizare partiala a sticlei prin care aspectul acesteia devine asemanator cu acela al portelanului; devitrifiere. [< devitrifica].

DIOGENISM s.n. (Liv.) Cinism comparabil cu acela al filozofului antic Diogene. [< fr. diogenisme].

DIURN, -A adj. Care se petrece in timp de o zi. ◊ Miscare diurna = miscare aparenta de la est la vest a astrilor pe sfera cereasca, care are loc in 24 de ore; maree diurna = tip de maree caracterizat prin aceea ca in 24 de ore are loc o maree inalta si una joasa. ♦ Care se face in timpul zilei, de zi. ♦ (Despre flori) Care se deschide numai la lumina. [Pron. di-urn. / < fr. diurne, it. diurno, lat. diurnus].

DUOLET s.n. (Muz.) Figura ritmica alcatuita din doua note de durata egala cu aceea a trei note obisnuite. [< fr. duolet].

BADIAN s.m. Arbust originar din Asia (Illicium verum / Illicium anisatum); fructul acestuia in forma de capsula stelata (stelute) cu 8 seminte, cu puternica aroma de anason, numit de aceea si „anason stelat”, utilizat ca mirodenie; traditional, in tarile asiatice se mesteca dupa masa seminte de badian, considerate a fi digestive. – Fr. badiane, engl. badian, star anise, germ. Sternanis.

SABIE s.f. (Iht.) In general, peste marin din fam. xiphiidae (pesti-sabie), caracterizat prin maxilarul superior mai mult sau mai putin alungit. Pestii-sabie propriu-zisi (istiophoridae) populeaza Oceanul Pacific si pe cel Indian, precum si pe cel Atlantic, pe tarmurile de est ale SUA, caracteristic fiind maxilarul superior alungit, curbat, mai scurt ca la pestele-spada, prevazut cu dinti, cel inferior ceva mai lung, corpul fusiform, cu o inotatoare dorsala lunga, inalta (subspeciile Tetrapturus, Makaira; engl. spear-fish, spike-fish, marlin), in variate culori, de la argintiu (white marlin), la albastrui (blue marlin) la negru (black marlin) sau cu dungi (striped marlin); unele istiophoridae au inotatoarea dorsala foarte inalta, ca o panza de corabie sau evantai, numiti de aceea si pesti-evantai (engl. sail-fish; Istiophorus gladius si americanus).

MIGDALA, migdale, s.f. Fructul a doua varietati de migdal (Prunus amygdalus, var. dulcis si var. amara), asemanator cu o caisa verde, dar necomestibil; (prin restr., la pl.) samburii mari si lemnosi ai migdalelor, respectiv miezul acestora, utilizat ca aromatizant; a) migdale dulci = miezul varietatii dulcis, de culoare alb-galbuie, comestibil, utilizat pe scara larga in cofetarie, intreg, prajit, caramelizat sau efilat, iar sub forma de pudra pentru realizarea de diverse paste (martipan) si creme; b) migdale amare = miezul varietatii amara, acoperit cu o pielita groasa, maronie, foarte amara, cu bogat continut de amigdalina, toxica in cantitate mare – fiind de aceea interzis in consum, dar utilizat pentru fabricarea de esenta, extract, ulei si lichior de migdale.

FEZANDA vb. I. tr. A da vanatului, pastrandu-l in anumite conditii un timp, o aroma (asemanatoare cu aceea a carnii de fazan). ♦ refl. A capata un anumit gust. [P.i. -dez. / < fr. faisander].

FRANCISCANISM s.n. Miscare religioasa a lui Francesco d'Assisi, care imbina predica pocaintei si a ascetismului sever cu aceea a simplitatii evanghelice, a blandetii si a dragostei pentru toate vietuitoarele firii. [< it. francescanesimo, cf. Francesco d'Assisi – teolog si poet catolic italian din evul mediu].

M'USLI s.n. Preparat culinar cu mare valoare nutritiva, creat in sec. 19 de medicul elvetian Bircher-Benner, numit de aceea si Birchermuesli, constand din fulgi de ovaz inmuiati in lapte, cu adaos de suc de lamaie, mere rase sau alte bucatele de fructe proaspete si seminte uleioase (miez de nuca, migdale) macinate; p. restr. amestec de fulgi de ovaz, fructe deshidratate si seminte uleioase, comercializat sub aceasta denumire. din germ. Musli < germ. elv. Muesli, dim. al lui Mues pt. germ. Mus = piure (de fructe, de legume etc.). [et. DWdDS, 10 B.]

TANGERINA, tangerine, s.f. Fruct citric (Citrus reticulata), asemanator cu mandarina, dar de culoare rosie, a carui coaja se desprinde foarte usor; miezul se desface in felii ca la mandarina, dar are pulpa mai zemoasa si mai putine seminte, fiind de aceea preferat in gastronomie; din fr., engl. tangerine.

GENERATIE s.f. 1. Functiune prin care fiintele vii se reproduc; reproducere. ◊ (Biol.) Teoria generatiei spontanee = teorie conform careia din materia anorganica poate lua nastere in mod spontan un organism viu evoluat. 2. Totalitatea oamenilor care au cam aceeasi varsta sau traiesc in acelasi timp. ♦ (Biol.) Grupare de indivizi avand aceeasi filiatie. ♦ Perioada de timp care desparte varsta tatalui de aceea a fiului. [Gen. -iei, var. generatiune s.f. / cf. fr. generation, it. generazione, lat. generatio].

HEDONISM s.n. Conceptie etica potrivit careia scopul vietii este placerea, eliberarea de suferinta. ♦ (Estet.) Teorie care considera ca principala functie a artei este aceea de a delecta. ♦ Tendinta exagerata in cautarea placerii, frecventa in starile maniacale. [< fr. hedonisme, cf. gr. hedone – placere].

HOMEOTERM, -A adj., s.n. 1. (op. poichiloterm) (Animal) cu temperatura constanta. 2. (Despre ape termale) Care izvoraste la o temperatura apropiata de aceea a organismului omului. [Pron. -me-o-. / < fr. homeotherme, cf. gr. h*****s – asemanator, thermos – caldura].

H********E s.f. Potrivire intre culoarea animalelor si aceea a mediului exterior. [Gen. -iei. / < fr. h*********e, cf. gr. h***s – asemanator, chroma – culoare].

INCORPORATIE s.f. 1. Incorporare. 2. Constructie gramaticala specifica unor limbi, constand in aceea ca se include complementul in verb, sudandu-se cu el si dand nastere unui nou cuvant compus. [Gen. -iei, var. incorporatie, incorporatiune. / < fr. incorporation].

INDEPENDENTA s.f. 1. Stare in care se gaseste un stat, un popor care se bucura de suveranitate nationala; neatarnare. ♦ Stare de neatarnare economica si sociala (a unei persoane sau a unei clase sociale). 2. Libertate sau inclinare de a face sau de a privi ceva in mod independent. 3. Proprietate a unui sistem axiomatic constand in aceea ca nici una din axiomele sale nu este deductibila din celelalte. [< fr. independance].

LAGOFTALMIE s.f. Afectiune care se manifesta prin aceea ca pleoapa superioara nu mai acopera ochiul, acesta ramanand deschis si in timpul somnului. [Gen. -iei. / < fr. lagophtalmie, cf. gr. lagophtalmon – ochi de iepure].

LEVIT s.m. (Ist.) Preot la vechii evrei. [Cf. fr. levite, lat.t. levita. < ebr. Lewi – nume propriu, insemnand „acela care uneste”].

MENSAR s.m. Nume dat unor magistrati romani, care, in timpuri de mare lipsa de bani pe piata, erau insarcinati sa imprumute bani acelora care puteau oferi un gaj. [< lat. mensarius].

MULTILATERALISM s.n. Politica comerciala constand in aceea ca fiecare tara trebuie sa-si asigure o echilibrare globala a balantei dintre ea si tarile cu care intretine relatii comerciale. [Cf. fr. multilateralisme].

NEOANARHISM s.n. Curent politic si doctrinar care reia si actualizeaza unele dintre tezele vechiului anarhism, pretinzand ca lupta politica organizata si partidul revolutionar ar fi inutile si ca tactica „revolutionara” ar fi aceea a actiunilor extremiste si teroriste. [Pron. ne-o-a-. / et. incerta].

NEOPITAGORISM s.n. Sistem filozofic de origine alexandrina, care imita pe acela al lui Pitagora. [Cf. fr. neo-pythagorisme].

NEOPLATONISM s.n. Curent filozofic mistic reactionar, aparut in epoca elenistica si ajuns la apogeu in epoca de decadere a Imperiului roman, care proclama ideea crearii lumii prin „emanatia” din divinitate si pe aceea a cunoasterii prin extaz mistic. [Cf. fr. neo-platonisme].

NORMALITATE s.f. Stare normala. ♦ (Chim.) Concentratie a unei solutii in comparatie cu aceea a unei solutii normale. [Cf. fr. normalite].

OBUZIER s.n. Piesa de artilerie cu teava scurta si cu traiectorie mai curbata decat aceea a tunului. [Pron. -zi-er. / < fr. obusier].

ONDULATIE s.f. 1. Miscare lenta, asemanatoare cu aceea a valurilor; ondulare. 2. Bucla, cuta. ♦ Totalitatea undelor si a cutelor rezultate in urma ondularii parului. [Gen. -iei. / var. ondulatiune s.f. / cf. fr. ondulation, it. ondulazione].

OVERDRIVE s.n. Dispozitiv interpus in transmisia unui automobil pentru a multiplica turatia rotilor sau a micsora pe aceea a motorului in scopul diminuarii uzurii si consumului. [Pron. ova-draiv. / < engl. over-drive].

PETITIO PRINCIPII loc. s. (Log.) Rationament gresit care consta in aceea ca pentru demonstrarea unei teze se pleaca de la o asertiune intemeiata ea insasi pe acea teza. [Pron. -ti-o-. / < lat. petitio principii].

PRENUME s.n. Numele (particular) dat cuiva la nastere, deosebit de acela de familie; nume mic. [Var. (prin confuzie) pronume s.n. / cf. fr. prenom, lat. praenomen].

SINCRONIZATOR s.n. 1. Aparat cu care se pune in concordanta pelicula cinematografica care contine imaginea cu aceea care contine partea sonora. 2. (Mec.) Dispozitiv care are rolul de a egaliza vitezele periferice ale pinioanelor cutiei de viteze, usurand astfel schimbarea lina a vitezelor. [< sincroniza + -tor, dupa fr. synchroniseur].

SUBORBITAL, -A adj. A carui traiectorie este inferioara aceleia necesare de a intra pe orbita. [Cf. it. suborbitale].

TRIPLARE s.f. Actiunea de a tripla si rezultatul ei. ♦ Depasire a unui vehicul, de orice fel, de catre un autovehicul, atunci cand acela este angajat in depasirea unui alt vehicul, oprit sau in mers, daca prin aceasta manevra se trece peste axa care desparte cele doua sensuri de circulatie ale drumului. [< tripla].

ULTRAISM s.n. 1. Politica a acelora care pledeaza pentru masuri extreme; parere extremista. 2. Orientare suprarealista in literatura spaniola interbelica. [< germ. Ultraismus].

VAGOMIMETIC, -A adj. (Despre substante) A carei actiune imita pe aceea a nervului vag. [< fr. vagomimetique].

ZOOFIT s.n. Denumire data unor animale inferioare a caror forma aminteste pe aceea a plantelor; fitozoar; (la pl.) increngatura cuprinzand aceste animale. [< fr. zoophyte, cf. gr. zoon – animal, phyton – planta].

XILOID, -A adj. (Despre un material) Care este de natura lemnoasa sau prezinta o structura asemanatoare cu aceea a lemnului. [Pron. -lo-id. / < fr. xyloide].

VOCALIZA vb. I. 1. tr. A face exercitii de canto fara cuvinte, cantand numai anumite vocale. 2. refl. (Gram.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoana la aceea de vocala; a deveni vocala. [Cf. fr. vocaliser, it. vocalizzare].

COLOIDAL, -A adj. coloid. ♦ stare ~a = stare de diviziune a materiei in care particulele constitutive au dimensiuni intre aceea a moleculelor lor si aceea a suspensiilor. (<fr. colloidal)

COMPARATOR s. n. 1. instrument de masurat pentru compararea a doua marimi sau a dimensiunilor unor piese fata de aceea a unui etalon. 2. aparat pentru masurarea defazajului si a raportului dintre amplitudinile a doua tensiuni sinusoidale. 3. circuit care permite compararea a doua informatii intrate in calculatorul electronic. 4. segment al sistemului nervos central care compara efectul obtinut cu forma optima a actiunii. (<fr. comparateur)

flaimuc s. m. Om prost, neghiob, nerod. – Origine necunoscuta. Cuvantul a fost popularizat de Alecsandri, prin intermediul unui personaj numit Flaimuc (Seineanu, Semasiol., 172). Numele poate veni de la vreo comedie germana din vremea aceea; in compunerea lui s-ar putea recunoaste germ. frei mucken „a barfi neingradit”. Nu este posibila interpretarea lui Scriban, care pleaca de la germ. verflucher „blestemat” (cf. Iordan, BF, VII, 261). – [3418]

ALONJA s.f. 1. Piesa (demontabila) care serveste la prelungirea unor obiecte. 2. (Box) Miscare rapida de intindere a bratului; lungime a bratului (in raport cu aceea a adversarului). 3. Text care completeaza continutul unui document comercial, anexandu-se la acesta; act aditional. [< fr. allonge].

ACEL², ACEA, acei, acele, adj. dem. (Arata ca fiinta sau lucrul al carui nume il determina este (mai) departat de subiectul vorbitor; cand urmeaza dupa substantiv are forma acela, aceea) Acel om. Vremea aceea. [Gen.-dat. sg. acelui, acelei, gen.-dat. pl. acelor; (cand are forma acela, aceea) gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora – Var.: acela, aceea adj. dem.] – Lat. ecce-illu, ecce-illa.

acela¹, aceea, adj. dem. v. acel².

BRACONAJ s.n. Vanatoare sau pescuit ilegal, fara permis; fapta de braconier. ♦ Delict faptuit de acela care braconeaza. [< fr. braconnage].

aci, adv. – 1. Aici, in locul acesta 2. Atunci, in momentul acela. – Var. acia, acile(a), acice(a). Mr. atia, istr. ti(a). < Lat. *eccum hῐc (Puscariu 12; Candrea-Dens., 8; REW 4129; DAR); cf. it. qui, engad. (a)qui(a), v. prov., cat., sp., port. aqui, fr. ici. Pentru varianta acice, Puscariu 13 propune *eccum hicce; insa poate fi unul din multele rezultate ale intilnirii lui aci cu aici. – Der. aciasi, adv. (inv., in acelasi loc; in acelasi timp), cu -si, cf. acelasi.

CLIENT, -A s.m. si f. 1. Plebeu roman care recunostea patronajul unui patrician. 2. Cel care cumpara frecvent dintr-un magazin, consumator obisnuit al unui local public; musteriu, consumator. ♦ Cel care apeleaza la serviciile unui avocat, ale unui medic, ale unui croitor etc., considerat in raport cu acela care ii ofera serviciile sale. [Pron. cli-ent. / < lat. cliens , cf. fr. client, it. cliente].

COLOIDAL, -A adj. Cu aspect si proprietati de coloid. ◊ Stare coloidala = stare de diviziune a materiei, in care particulele constitutive au dimensiuni cuprinse intre aceea a moleculelor lor si aceea a suspensiilor. [Cf. fr. colloidal].

CONTRABAS s.n. 1. Instrument muzical cu registru grav, cu coarde si arcus, al carui sunet este cu o octava mai jos decat acela al violoncelului. 2. (Rar) Instrument metalic de suflat, al carui sunet este cu o octava mai jos decat acela al basului. [Pl. -asuri, (s.m.) -asi. / < it. contrabasso, cf. fr. contrebasse].

CRAUL s.n. Stil de inot in care miscarea picioarelor se face in alt ritm decat aceea a bratelor, capul ramanand cat mai mult sub apa. [< engl., fr. crawl].

amelita (-tez, -at), vb. – (Inv.) A mentiona, a indica, a aminti. Este cuvint care apare numai la vechii cronicari din sec. XVII si XVIII, si care nu pare sa fi avut circulatie pop. De aceea, credem ca este o reproduce fidela artificiala a ngr. μελετῶ „a studia, a medita, a mentiona”. Pare putin probabila ipoteza din DAR, care presupune o identitate intre amelita si ameninta si, pentru a explica semantismul primului vb., se gindeste la o posibila confuzie intre lat. *amminaciare „a ameninta” si lat. *amminiciare, de la minari „a intrece, a depasi”.

DISIDENTA s.f. Deosebire de opinii (fata de o majoritate); sciziune, schisma; dezacord. ♦ Grup de persoane care sustin o parere diferita de aceea a majoritatii; sciziune care ia nastere in urma unei asemenea situatii. [Var. dizidenta s.f. / cf. fr. dissidence, lat. dissidentia].

DISTILA vb. I. tr. A transforma in vapori un lichid si a-l condensa dupa aceea pentru a separa astfel din el corpurile nevolatile pe care le contine. [P.i. -lez, 3,6 -leaza. / < fr. distiller, it. distillare].

EMIR s.m. 1. Titlu dat guvernatorilor unor tari musulmane. 2. Titlu dat de turci acelora care pretind ca se trag din neamul lui Mahomed. [Cf. fr. emir, ar. amir – print].

FILTRU² s.n. (Rar) Bautura socotita de superstitiosi ca avand puteri magice, printre care si aceea de a insufla iubire sau alte pasiuni. [Cf. fr. philtre, gr. philtron – bautura].

FOCOMELIE s.f. (Med.) Anomalie congenitala constand in aceea ca picioarele sau mainile sunt atasate direct la trunchi. [< fr. phocomelie, cf. gr. phoke – foca, melos – extremitate].

FUNCTIONARISM s.n. Tendinta birocratica a unei persoane de a considera toate problemele numai din punctul sau individual de vedere si nu din acela al interesului general; atitudine indiferenta, lipsita de interes si devotament fata de munca indeplinita; birocratism. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. fonctionnarisme].

HAVAN adj.invar. (Rar) Culoare maro-deschis (ca aceea a tutunului). [< fr. havane].

atunci adv. – 1. In momentul acela (uz temporal). – 2. In acest caz (uz consecutiv). – Var. atunce(a). Mr. atumtea, megl. tuntea, istr. (a)tunt. Lat. *ad tunc ce (Philippide, Principii, 92; Cretu, 377; Puscariu 164; Densusianu, Hlr., 171; Candrea-Dens., 112; DAR). In lat. tirzie apare compusul ad tunc, de unde v. ven. toncha, cat. adonchs, sp. (en)tonces, v. port. entom (› port. então). – Compara atuncesi, adv. (inv., in momentul acela).

HIPERON s.m. (Fiz.) Particula elementara cu o masa mai mare decat aceea a protonului. [< fr. hyperon].

SPAN s.m. (Ban., Trans. SV) Nobil care stapinea sau administra un tinut. Cine va tine vraji, aceia sa sa de spanilor, sa nu sa vor lasa. SAVA, ASEZAMINTURILE. Din mila... spanului sacuilor. SA, 2r. Ishpan. Castellanus. Comes. AC, 344; cf. PP, 3. ♦ (Mold.) Nobil. Izvoriia den toata lumea la Italiia, pentru sa fie in volniciia Italiei span, adeca nemis, cum dzic lesii slehtici. NCL I, 47; cf. M. COSTIN; N. COSTIN. Variante: ispan (AC, 344; PP, 3). Etimologie: magh. span, ispan. Cf. sleahtic.

INDIGO s.n. 1. Culoare a spectrului solar situata intre albastru si violet. 2. (Chim.) Materie colorata de un albastru-violet, care se extrage dintr-o planta tropicala sau din anilina. ♦ (Impr.) Hartie-carbon. // adj. Care are culoarea intre albastru si violet, ca aceea corespunzatoare din spectrul solar. [< fr., sp. indigo].

valorifica vb.tr. a pune in valoare ceva; a scoate in relief valoarea unui inscris, a unui obiect etc. ♦ a selecta din valorile anterioare ale culturii pe acelea care raspund noilor cerinte ale epocii. ♦ a utiliza in productie materii prime, materiale de o anumita valoare. ♦ a schimba un obiect, o hartie de valoare in bani. (< valoare + -ifica)

parciuiala, parciuieli, s.f. (reg.) tunsoare proasta (ca aceea a caprelor); parciuire.

parciuire, parciuiri, s.f. (reg.) tunsoare proasta (ca aceea a caprelor); parciuiala, parciuitura.

KEYNESISM s.n. Doctrina economica care incearca sa apere si sa justifice statul imperialist prin aceea ca atribuie rolului economic al acestuia capacitatea miraculoasa de a salva capitalismul de la pieire. [Pron. chei-ne-zism. / < J. M. Keynes – economist englez + -ism].

bodarlau, (bodarlai), s. m. – Cufundar, Colymbus glacialis. – Var. bodarlan. Origine incerta, probabil expresiva. Din mag. bujdorlo, dupa Draganu, Dacor., 334; forma care ar justifica fonetismul rom., din mag. bukdar „cufundar”, der. de la bukdolni „a se cufunda” (cf., Cihac, II, 483 si DAR). Der. bodarlau, s. n. (inchisoare), al carui semantism se explica prin imaginea, proprie limbajului argotic, care confunda faptul de „a merge la inchisoare” cu acela de „a se cufunda”; modarlan, s. m. (badaran, marlan).

LIMBA vb. I. tr. A descarca o nava pentru a-i inlesni trecerea printr-un loc putin adanc, reincarcand-o dupa aceea. [< limb³].

LOCOTENENT s.m. 1. Loctiitor. ♦ Comandant ajutor al unei mari unitati din armata Romei antice. 2. Grad militar imediat superior gradului de sublocotenent; ofiter care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofiter imediat superior locotenentului; locotenent-colonel = grad de ofiter imediat superior maiorului; (in trecut) locotenent-comandor = grad de ofiter din aviatie sau marina, echivalent cu acela de maior din armata de uscat; cel care purta acest grad. [Cf. it. luogotenente, fr. lieutenant, lat. locum tenens].

MATRICID, -A adj., s.m. si f. (Cel) care-si ucide mama. // s.n. Omor, ucidere de mama; crima aceluia care isi ucide mama. [Pl. -izi, -ide. / < fr. matricide, cf. lat. matricida < mater – mama, caedere – a ucide].

prismoid, prismoide, s.n. (inv.) corp solid care are o forma asemanatoare cu aceea a prismei.

caporal (caporali), s. m. – Grad militar inferior aceluia de sergent. Fr. caporal. Din fr., germ. Kapral › bg. kaprar, si din ultimul rom. caprar, s. m. (caporal), der. caprarie, s. f. (sectie, divizie); cf. Borcea 180, care deriva caprar direct din germ. Dupa Capidan, Raporturile, 231, din rom. provine bg. kaprar.

PARAMNEZIE s.f. Boala manifestata prin slabirea memoriei, caracterizandu-se prin aceea ca bolnavul uita sau confunda cuvintele. [Gen. -iei. / < fr. paramnesie, cf. gr. para – alaturi, mnesis – memorie].

PRECIROZA s.f. (Med.) Stare morbida a ficatului constand dintr-un ansamblu de semne care preceda pe acelea ale cirozei. [< fr. precirrhose].

RAGLAN s.n. 1. Croiala speciala pentru paltoane si pardesie, caracterizata prin aceea ca maneca porneste chiar de sub guler. 2. Pardesiu sau palton cu asemenea croiala. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. raglan, cf. Lord Raglan – general englez].

chimir (chimire), s. n. – 1. (Inv.) Bolta, arc. – 2. Briu tipic, de piele, foarte lat, prevazut cu buzunare. – Var. chimer. Mr. chimere, megl. chimer. Tc. kemer „bolta” si „briu” (Roesler 596; Seineanu, II, 112; Berneker 556; Lokotsch 1040; Ronzevalle 148), din ngr. ϰαμάρα; cf. ngr. ϰεμέρι, bg. kemer. Este dublet al lui camara. Probabil din acelasi cuvint tc. (tc. kemerli „boltit”) provine ghimirlie, s. f. (ferastrau), daca primul sau sens a fost acela de „ferastrau rotund” (cf. var. chimilioara, chimirlic); ca si ghimirlie (var. ghemerlie, ghimerlie, dimerlie), s. f. (coliba).

RETROCEDA vb. I. tr. A ceda, a da inapoi (un drept, un teritoriu etc.) aceluia de la care a fost luat. [Cf. fr. retroceder, cf. lat., it. retrocedere].

SEMICONDUCTOR s.n. Material solid care are o rezistenta electrica relativ mare in raport cu aceea a metalelor si mai mica in raport cu aceea a substantelor izolante. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. semi-conducteur].

SEPTOLET s.n. (Muz.) Grup de sapte note de durata egala cu aceea a patru note obisnuite. [< fr. septolet, cf. lat. septem – sapte].

SERIE s.f. 1. Insirare de termeni care se succeda potrivit unei anumite legi; insiruire, succesiune de fiinte, de lucruri sau de fapte de acelasi fel sau asemanatoare. ♦ Repetare a aceluiasi tip, a aceleiasi actiuni etc. ♦ In serie = (produs, fabricat) in numar mare, dupa acelasi tip. 2. Grup de compusi organici care se caracterizeaza prin aceea ca fiecare are in molecula lui cate un atom de carbon si doi atomi de hidrogen mai mult decat compusul precedent al grupului. 3. Expresie matematica formata dintr-o infinitate de termeni dedusi unul din altul dupa anumite reguli si legati prin semnele plus sau minus. 4. (Geol.) Succesiune de terenuri care corespunde in timp unei epoci. 5. Totalitatea fiintelor, lucrurilor sau faptelor care urmeaza deodata la rand. ♦ Totalitatea marcilor postale emise cu o anumita ocazie sau care au o anumita tema. ♦ Parte dintr-o colectie sau publicatie periodica, avand uneori un titlu aparte, in afara de cel general. 6. Numar de ordine aplicat pe marfurile fabricate intr-un numar mare de exemplare de acelasi tip; numar de fabricatie. 7. (Fon.) Grup de sunete sau de foneme caracterizate printr-o trasatura comuna. [Gen. -iei. / < fr. serie, it. serie, lat. series].

SUBCONTRARIETATE s.f. (Log.) Raport de subcontrarietate = raport intre o judecata particular-afirmativa si una particular-negativa, caracterizat prin aceea ca nu pot fi ambele judecati false, dar pot fi ambele adevarate. [Pron. -ri-e-. / < sub- + contrarietate].

colea adv. – 1. Aici, in locul acesta, intr-un loc foarte apropiat. – 2. Redundanta proprie adj. si adv., in limbajul pop. – 3. In momentul acela, pe atunci. – Var. acolea, incolea. Lat. eccum illāc, cu afereza lui a, cf. acolo. Nu pare probabila influenta sugerata de Scriban.

TALIE s.f. 1. Partea de mijloc, mai subtire a corpului omenesc, situata deasupra soldurilor; mijloc. ♦ Parte a unui obiect de imbracaminte care imbraca mijlocul; (p. ext.) corsaj. 2. Statura, inaltime. ♦ (Fig.) Marime, importanta, valoare. ♦ A fi de talia cuiva = a avea aceeasi valoare, talent etc. ca si acela. [< rus. taliia, cf. it. taglia, fr. taille].

TRANSPUNE vb. III. 1. tr. A schimba, a pune, a muta ceva dintr-un loc in alt loc, dintr-o stare in alta. ♦ (Fig.) A reda, a arata ceva (in scris, pe scena, pe ecran etc.) ♦ A transcrie sau a executa o bucata muzicala in alta tonalitate decat aceea in care a fost compusa. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuatii in alta parte, schimbandu-i semnul. 2. refl. (Fig.) A se situa cu mintea in alta imprejurare, in alt timp. [P.i. transpun, conj. -na. / < trans- + pune, dupa fr. transposer, lat. transponere].

TRIGONOMETRIC, -A adj. Care tine de trigonometrie, referitor la trigonometrie. ♦ Cerc trigonometric = cerc cu raza egala cu unitatea si cu sensul de masurare a arcelor invers aceluia al acelor unui ceasornic; functie trigonometrica = fiecare dintre functiile sinus, cosinus, tangenta, cotangenta, secanta si cosecanta. [< fr. trigonometrique].

ADJUDECA vb. I. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care ofera mai mult in cadrul unei licitatii publice. II. refl. a-si atribui, a-si lua ceva. (< lat. adiudicare dupa fr. adjuger)

ALONJA s. f. 1. piesa pentru prelungirea unor obiecte. 2. lungime a bratului unui sportiv (la box, lupte, scrima) in raport cu aceea a adversarului. 3. text care completeaza continutul unui document, al unui manuscris, anexandu-se la acesta; act aditional. (< fr. allonge)

ALOTRIOMORF, -A adj. (despre minerale) care nu are forma proprie, ci o ia pe aceea a cavitatii unde se afla. (< germ. allotriomorph)

AMBREIOR s. m. element gramatical (acolo, aici, asta, aceea) care permite legatura anumitor parti ale discursului. (< fr. embrayeur)

ARANJAMENT s. n. 1. acord, intelegere. 2. mod de alcatuire, de dispunere. ♦ ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formatii decat acelea pentru care a fost compusa. 3. (mat.; pl.) totalitatea posibilitatilor de asezare a unui numar dat de obiecte, astfel incat doua grupe oarecare sa difere intre ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor. (< fr. arrangement)

AXOPLASMA s. f. protoplasma axonului, format din elemente identice cu acelea din corpul neuronal. (< fr. axoplasma)

CONJUNCTIE s. f. 1. parte de vorbire neflexibila care leaga doua propozitii sau cuvinte cu aceeasi functie sintactica. 2. (log.) conectiv („si”) caracterizat prin aceea ca expresia alcatuita cu ajutorul sau este adevarata numai daca toate propozitiile componente sunt adevarate si falsa, cand cel putin una dintre componente este falsa. 3. figura de stil care enunta o observatie din asocierea unor aspecte de viata contradictorii. 4. pozitie a doi astri care, la un moment dat, au aceeasi longitudine cereasca. (dupa fr. conjonction, lat. coniunctio)

CONTRABAS I. s. n. 1. instrument muzical cu coarde si arcus, cu registrul cel mai grav. 2. instrument metalic de suflat al carui sunet este cu o octava mai jos decat acela al basului. II. s. m. contrabasist. (< fr. contrebasse, it. contrabasso)

COSMOTRON s. n. accelerator care poate imprima particulelor elementare o energie comparabila cu aceea a razelor cosmice. (< fr. cosmotron)

CRAUL s. n. stil de inot in care miscarea picioarelor se face in alt ritm decat aceea a bratelor, capul iesind ritmic din apa. (< engl., fr. crawl)

CVARTOLET/CUARTOLET s. n. (muz.) diviziune ritmica speciala alcatuita din patru note de durata egala cu aceea a trei note obisnuite. (< it. quartoletto, fr. quartolet)

CVINTOLET s. n. (muz.) diviziune ritmica speciala alcatuita din cinci note de durata egala cu aceea a patru note obisnuite. (< fr. quintolet)

DECIMOLET s. n. (muz.) diviziune ritmica speciala din zece note de durata egala cu aceea a opt note obisnuite. (< it. decimoletto)

DECINORMAL, -A adj. (despre solutii) cu concentratie de zece ori mai mica decat aceea a unei solutii normale. (< fr. decinormal)

DETURNA vb. tr. 1. a intrebuinta ilegal (fonduri) in alt scop decat acela pentru care au fost destinate. ◊ a delapida. 2. a abate, a devia, a schimba directia. ◊ a fura un vehicul aerian in scop de santaj sau ca act de piraterie aeriana. (< fr. detourner)

DIOGENISM s. n. cinism comparabil cu acela al filozofului antic Diogene. (< fr. diogenisme)

DISIDENTA s. f. deosebire de opinii (fata de o majoritate); dezacord. ◊ grup de persoane care sustin o parte diferita de aceea a majoritatii; sciziune care ia nastere in urma unei asemenea situatii. (< fr. dissidence, lat. dissidentia)

DIURN, -A adj. de zi, din timpul zilei. ♦ miscare ~a = miscare aparenta, de la est la vest, a astrilor pe bolta cereasca, care are loc in 2⁴ de ore; maree ~a = tip de maree caracterizat prin aceea ca in 2⁴ de ore are loc o maree inalta si una joasa. ◊ (despre flori) care isi duce viata activa in timpul zilei. (< fr. diurne, lat. diurnus)

DOMENIU s. n. 1. bunuri imobiliare (pamant, constructii etc.) apartinand unui stat, unui suveran sau unui mosier. 2. sector al unei arte, stiinte, activitati. 3. (mat.) multime de puncte situate pe o dreapta, pe o suprafata sau un spatiu, caracterizata prin aceea ca pentru fiecare punct exista o vecinatate a lui cuprinsa in multime, iar oricare pereche de puncte din multime se poate uni intr-o curba cuprinsa in acea multime. 4. interval de valori pentru un instrument de masura. (< fr. domaine, lat. dominium)

DUOLET s. n. (muz.) diviziune ritmica speciala formata din doua note de durata egala cu aceea a trei note obisnuite. (< it. duolet)

EMPIRE AMPIR/ adj. inv. stil ~ = stil din timpul lui Napoleon I, caracterizat in arhitectura prin monumentalitate si somptuozitate, iar in artele decorative printr-o imbinare a motivelor mitologice cu acelea ale emblemelor militare. (< fr. /style/ Empire)

EOLIC, -A adj. mod ~ = mod melodic a carui scara muzicala corespunde cu aceea a modului minor natural. (< fr. eolique, it. eolico)

FASCIATIE s. f. anomalie la plante constand in aceea ca unele organe se latesc sau poarta numeroase apendice. (< fr. fasciation)

FILTRU² s. n. bautura socotita a avea puteri magice, printre care si aceea de a insufla iubire. (< fr. philtre, gr. philtron)

FOCOMELIE s. f. malformatie congenitala constand in aceea ca mainile si picioarele, ca niste bonturi, sunt inserate direct pe trunchi. (< fr. phocomelie)

FRANCISCANISM s. n. 1. miscare religioasa care imbina predica pocaintei si a ascetismului sever cu aceea a simplitatii evanghelice, a blandetii si a dragostei pentru toate vietuitoarele firii. 2. caracter franciscan (al artei). (dupa it. francescanesimo)

FURSETA s. f. (la jocul de carti) carte a unui adversar intre doua carti, una imediat inferioara si alta imediat superioara aceleia pe care o joaca acesta. (< fr. fourchette)

GENERATIE s. f. 1. functiune prin care fiintele vii se reproduc; reproducere. ♦ (biol.) ~ spontanee = ipoteza potrivit careia organismele vii ar lua nastere in mod spontan din materia anorganica. 2. totalitatea oamenilor care sunt de aceeasi varsta. ◊ (biol.) grupare de indivizi avand aceeasi filiatie. ◊ perioada de timp care desparte varsta tatalui de aceea a fiului. 3. grup de familii tehnologice contemporane sau coerente corespunzand perioadelor in care tehnica se afla relativ stabilizata. (< fr. generation, lat. generatio)

HOMEOTERM, -A I. adj., s. m. f. (mamifer, pasare) cu temperatura constanta, independenta de cea a mediului extern. II. adj. (despre ape termale) care izvoraste la o temperatura apropiata de aceea a organismului omului. (< fr. homeotherme)

IMPUBERTATE s. f. stare a acelora care nu au atins varsta ce presupune aptitudinea fiziologica pentru casatorie. (< fr. impuberte)

INDEPENDENTA s. f. 1. drept al unui stat la existenta si dezvoltare libera, fara amestec din afara, de a-si hotari singur soarta, de a-si alege, potrivit vointei si intereselor sale, calea de dezvoltare sociala si politica. ◊ stare de neatarnare economica si sociala (a unei persoane, a unei clase sociale). 2. libertate sau inclinare de a face, sau de a privi ceva in mod independent. 3. proprietate a unui sistem axiomatic constand in aceea ca nici una din axiomele sale nu este deductibila din celelalte. (< fr. independance)

INTEGRISM s. n. 1. atitudine a unor catolici care, pretinzand ca mentin integritatea doctrinei romane, refuza sa se adapteze la conditiile societatii moderne. 2. atitudine a acelora care refuza sa adapteze o doctrina noilor conditii. (< fr. integrisme)

IONIC¹, -A I. adj. 1. ordin ~ = ordin arhitectonic cu coloane zvelte si capitelul cu doua volute laterale. ◊ (despre elemente arhitectonice, cladiri) in stil ionic. 2. (muz.) mod ~ = mod melodic a carui scara muzicala coincide cu aceea a modului major natural. II. s. m. picior de vers antic format din doua silabe lungi si doua scurte. ◊ (adj.) ritmul corespunzator. (< fr. ionique, lat. ionicus)

INCORPORATIE s. f. 1. incorporare. 2. constructie gramaticala specifica unor limbi, constand in aceea ca in verb se include complementul, sudandu-se cu el si dand nastere unui nou cuvant compus. (< fr. incorporation, lat. incorporatio)

JUNGLE-STYLE GENGL-STAIL/ s. n. stil de jaz orchestral care utilizeaza sonoritatile stridente sau acelea obtinute cu ajutorul unor surdine speciale. (< engl. jungle-style)

LAGOFTALMIE s. f. afectiune care se manifesta prin aceea ca pleoapa superioara nu mai acopera ochiul, datorita paraliziei muschiului orbicular. (< fr. logophtalmie)

LECTORAT s. n. 1. functia de lector¹ (1). 2. catedra universitara a unei tari in alta tara, in cadrul careia profesori ai celei dintai predau studentilor din tara gazda, o anume materie de invatamant. 3. grup de profesori din invatamantul superior care predau o disciplina la o alta facultate decat aceea de care apartin. (< germ. Lektorat)

LEVADA s. f. (echit.) miscare de dresaj constand in aceea ca animalul ridica in sus bipedul anterior, sprijinindu-se pe cel posterior, cu jaretele apropiate de sol. (< germ. Levade)

LICITATIE s. f. modalitate de vanzare-cumparare publica a unui bun, a unei marfi etc., care se adjudeca celui ce ofera pretul cel mai ridicat; alegere, din mai multe oferte prezentate de unitati specializate, pentru o anumita lucrare, pe aceea care are pretul cel mai scazut. (< fr. licitation, lat. licitatio)

LIMBA¹ vb. tr. a descarca o nava partial sau total, in limburi (5), pentru a-i inlesni trecerea printr-un loc putin adanc, reincarcand-o dupa aceea; a limba. (< limb)

MARTIROLOGIU s. n. 1. scriere cuprinzand lista martirilor bisericii sau a acelora care au suferit pentru o idee etc.; martirologie. 2. (fig.) lunga enumeratie de suferinte indurate. (< lat. martyrologium, fr. martyrologe)

MATRICID, -A I. adj., m. f. (cel) care si-a ucis mama. II. s. n. crima aceluia care si-a ucis mama. (< fr. matricide)

MENSAR s. m. nume dat unor magistrati romani, care, in timpuri de mare lipsa de bani pe piata, erau insarcinati sa imprumute bani acelora care puteau oferi un gaj. (< lat. mensarius)

MENTALISM s. n. 1. conceptie metafizica potrivit careia realitatea este spirit. 2. atitudine a acelora care, intr-un sistem lingvistic, considera continutul ca un element determinant al expresiei. (< fr. mentalisme, germ. Mentalismus)

NEOPLATONISM s. n. doctrina filozofica care, reunind intr-o viziune originala idealismul platonician cu idei pitagoreice, stoice si cu misticismul oriental, proclama ideea crearii lumii prin „emanatia” din divinitate si pe aceea a cunoasterii prin extaz mistic. (< fr. neo-platonisme)

NONOLET s. n. (muz.) diviziune ritmica speciala din noua note de durata egala cu aceea a opt note obisnuite. (< germ. Nonolett)

NORMALITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este normal. 2. (chim.) concentratie a unei solutii in comparatie cu aceea a unei solutii normale. (< fr. normalite)

ONDULATIE s. f. 1. miscare lenta, asemanatoare cu aceea a valurilor. ◊ (geol.) deformare a unor straturi sedimentare, cu o raza mare de curbura. 2. bucla, cuta. ◊ totalitatea undelor si a cutelor rezultate in urma ondularii parului. (< fr. ondulation, it. ondulazione)

OVERDRIVE DRAIV/ s. n. 1. dispozitiv interpus in transmisia unui automobil pentru a multiplica turatia rotilor sau a micsora pe aceea a motorului, in scopul diminuarii uzurii si consumului; schimbator de viteza automat. 2. difuzor pentru frecvente. (< engl. overdrive)

PANMIXIE s. f. (biol.) particularitate a speciilor constand in aceea ca fiecare femela dintr-o populatie poate fi fecundata de oricare dintre masculii din mediul ambiant. (< fr. panmixie)

PARASIMPATOLITIC, -A adj., s. n. (substanta) care exer-cita in organism efecte corespunzatoare acelora pe care le produce paralizia sistemului parasimpatic. (< fr. parasympatholytique)

PETITIO PRINCIPII [Pron.: -i-o loc. s. (log.) rationament gresit care consta in aceea ca pentru demonstrarea unei teze se pleaca de la o asertiune intemeiata ea insasi pe acea teza. (< lat. petitio principii)

PIPE-LINE [PAIP-LAIN] s. n. 1. conducta pentru transportul gazelor, petrolului etc. la distanta; oleoduc. 2. (inform.) tehnologie care permite un tratament ultrarapid, constand in aceea ca iesirea unui program constituie intrarea unui alt program. (< engl. pipe-line)

PLAY-BACK PLEI-BEC/ s. n. redare a unei inregistrari pe banda electromagnetica sau pe disc. ◊ (cinem., tv.) tehnica, inversa dublajului, prin care inregistrarea sunetului precede pe aceea a imaginii. (< engl. play-back)

PRECIROZA s. f. stare morbida a ficatului constand dintr-un asamblu de semne care preceda pe acelea ale cirozei. (< fr. precirrhose)

PROBABILIORISM s. n. orientare etica potrivit careia din doua opinii morale trebuie urmata numai aceea care este mai probabila. (< it. probabiliorismo)

RETROCEDA vb. tr. a ceda, a da inapoi (un drept, un teritoriu) aceluia de la care a fost luat. (< fr. retroceder, lat., it. retrocedere)

REZULTANTA s. f. 1. forta care, aplicata unui sistem, produce acelasi efect ca acela produs de mai multe forte date care se aplica in acelasi timp asupra aceluiasi punct material. 2. (mat., mec.) suma vectoriala a tuturor fortelor unui sistem. 3. (fig.) efect combinat al mai multor cauze. (< fr. resultante, germ. Resultante)

SENZORIMETRIE s. f. ramura a psihofiziologiei care studiaza variatiile senzatiilor in functie de acelea ale stimulului. (< fr. sensorimetrie)

SEPTOLET s. n. (muz.) diviziune ritmica speciala din sapte note de durata egala cu aceea a patru note obisnuite. (< fr. septolet)

SEXTOLET s. n. (muz.) diviziune ritmica speciala din sase note de durata egala cu aceea a patru note obisnuite. (< fr. sextolet)

SIONISM s. n. miscare nationalista, politica si religioasa, in randurile burgheziei evreiesti din tarile europene, la sfarsitul sec. XIX, care urmarea intemeierea unui stat evreiesc autonom in Palestina. ◊ (p. ext.) conceptie a acelora care sunt pentru mentinerea si apararea statului Israel. (< fr. sionisme)

SIT-IN s. n. manifestatie nonviolenta constand in aceea ca demonstrantii se asaza pe pamant, ocupand locuri publice. (< engl. sit-in)

SUBCONTRARIETATE s. f. (log.) raport de ~ = raport intre o judecata particular-afirmativa si una particular-negativa, prin aceea ca nu pot fi ambele judecati false, dar pot fi ambele adevarate. (< sub- + contrarietate)

TALIE s. f. 1. partea de mijloc, mai subtire, a corpului omenesc, deasupra soldurilor; mijloc. ◊ parte a unui obiect de imbracaminte care imbraca mijlocul; (p. ext.) corsaj. 2. statura, inaltime. 3. (fig.) marime, importanta, valoare. ♦ a fi de a cuiva = a avea aceeasi valoare, talent etc. ca si acela. (< rus. taliia, dupa fr. taille)

TECTOLOGIE s. f. ramura a morfologiei (1) care studiaza structura organismelor vii, in special aceea a „coloniilor animale” (brizoare, spongieri etc.). (< fr. tectologie)

TELEDIAFONIE s. f. diafonie (1) perceputa in receptorul telefonic de la capatul opus aceluia de la care provine semnalul perturbator. (< fr. telediaphonie)

TOLERANTISM s. n. sistem al acelora care preconizeaza toleranta religioasa. (< fr. tolerantisme)

TRANSPOZITOR, -OARE adj. (despre instrumente muzicale de suflat) care emite alte sunte decat acelea scrise in partitura, ceea ce face necesara transpozitia textului. (< fr. transpositeur)

TRIGONOMETRIC, -A adj. referitor la trigonometrie. ♦ cerc ~ = cerc cu raza egala cu unitatea si cu sensul de masurare a arcelor invers aceluia al acelor unui ceasornic; functie ~a = fiecare dintre functiile sinus, cosinus, tangenta, cotangenta, secanta si cosecanta. (< fr. trigonometrique)

TRIOLET s. n. 1. (muz.) diviziune ritmica speciala din trei note de durata egala cu aceea a doua note obisnuite; triola. 2. poezie cu forma fixa, asemanatoare rondelului, cu doua rime, din opt versuri octosilabice, dintre care primul, al patrulea si al saptelea fiind identice. (< fr. triolet)

TURBIDIMETRU s. n. aparat pentru masurarea turbiditatii suspensiilor prin compararea transparentei mediului analizat cu aceea a unei probe etalonate; tolometru. (< fr. turbidimetre)

ULTRAISM s. n. 1. politica a acelora care pledeaza pentru masuri extreme; parere extremista. 2. miscare literara de avangarda, de orientare suprarealista, in Spania interbelica si in literaturile hispano-americane. (< sp. ultraismo, engl. ultraism)

VAGOMIMETIC, -A adj. (dspre substante) a carei actiune imita pe aceea a nervului vag. (< fr. vagomimetique)

TROILISM s. n. deviatie a acelora carora le face placere sa fie priviti atunci cand au contact s****l.

incolo adv. – 1. In partea aceea, acolo. – 2. Deoparte. – 3. In afara de asta. – Var. incolea. Mr. (i)nclo. De la colo, cu pref. in-. – Der. dincolo, adv. (in partea cealalta; mai incolo; din punctul de vedere al Munt., in Transilvania), cu prep. de, ca dincoace.

lascaie (lascai), s. f. – Para, aspru, moneda divizionara de cupru, valoare, inv., paritate. – Var. lescaie, letcaie. Rut. ljackyj „polonez”, pol. lakci „polonez” (Tiktin; DAR). Se foloseste putin la pl., principalul sau inteles fiind acela de termen de comparatie, pentru a indica un obiect fara valoare ca sp. pito, pizca. – Lascaiata, s. f. (Olt., Banat, oala cu doua toarte) pare sa se explice prin ideea de „oala fara valoare, hirb” (Candrea).

o pron. – Acuzativul sing. al pron. pers. f., forma atona. Lat. illam, cf. ea. Probabil la origine se distinge de o, pron. neutru (ace(a)st(a), acela), cu care astazi se confunda complet (cf. prin mari furtuni trecut-ai, o stiu, Alecsandri; fara sa mi-o ceara nimeni, Camil Petrescu) si care pare sa provina din lat. hoc, cf. poitev. o (elle etait belle, elle o savait, cintec popular din Parthenay). Dupa Hasdeu, Col. lui Traian, 1877, 461, acest pron. ar fi de origine dacica. Der. din lat. ullam (Cretu, R. pentru Istorie, VI, 72-88), nu e probabila.

plamadi (plamadesc, plamadit), vb. – 1. A amesteca aluatul cu drojdia. – 2. A urzi, a unelti. – 3. A concepe. Sl. pomladiti (Tiktin). Acest verb apare numai cu sensul de „a intineri”, dar trebuie sa-l aiba si pe acela de „a inmuia”, cf. slov. mladina „maia, drojdie”. Der. din sb., cr. plamiti „a arde” (Cihac, II, 240) nu pare posibila. – Der. plamada, s. f. (maia); plamadeala, s. f. (maia; aluat).

se pron. refl. – Arata ca persoana care indeplineste o actiune este si aceea care o sufera. – Var. Munt. sa. Mr. se. Lat. se (REW 7761), conservat in toate limbile romanice. Ca si in sp. are si valoare de pron. nehotarit: se spune = fr. on dit; sade cum se sade = „sade ca toata lumea”.

ABBAGNANO [abbanḁno], Nicola (1901-1990), filozof existentialist italian. Prof. univ. la Torino. Considera ca, din multiplele posibilitati ce i se infatiseaza, individul o poate alege pe aceea care sa-i serveasca drept temelie pentru o existenta pozitiva („Structura existentei”, „Existentialismul pozitiv”).

ALDIN, -A. (‹ it.) adj., s. f. (Caracter sau litera tipografica) care are liniile mai groase, mai pline decit acelea ale caracterelor sau ale liniilor drepte obisnuite; gras (I 1). A. au fost folosite pentru prima oara in 1494 de tipograful italian Aldo Manuzio, de unde le vine si numele.

BASARABI, familie domnitoare din Tara Romaneasca, intemeiata de Basarab I: B. au condus tara pina in sec. 16, dintre ei remarcindu-se: Mircea cel Batrin, Dan al II-lea, Vlad D****l, Vlad Tepes, Vlad Calugarul, Radu cel Mare si Radu de la Afumati. Unii domni din sec. 16-17 (Neagoe Basarab, Matei Basarab, Constantin Serban, Serban Cantacuzino, Constantin Brincoveanu) si-au zis Basarab pentru a-si justifica pretentiile la domniei, desi nu faceau parte din familia domnitoare, ci din aceea a boierilor din Oltenia, Craiovestii.

ACEL¹, ACEA, pron. dem. v. acela².

acela², aceea, aceia, acelea, pron. dem. (Indica pe cineva sau ceva (mai) departat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ♢ Loc. adj. (Reg.) Ca acela sau ca aceea = puternic; insemnat; extraordinar. ♢ (Cu forma feminina si sens neutru) Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din aceasta cauza. Dupa aceea = apoi. Drept aceea = prin urmare; deci. (In) afara de (sau pe langa) aceea = in plus. [Gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora. – Var.: (inv.) acel, acea pron. dem.] – Lat. ecce-illu, ecce-illa.

acelaSI, aceeaSI, aceiasi, aceleasi, adj. dem. Tot acela, chiar acela; la fel ca mai inainte. [Gen.-dat. sg. aceluiasi, aceleiasi, gen.-dat. pl. acelorasi] – Din acela¹ + si.

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ♢ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. Dintr-acolo = din acel loc. Intr-acolo = spre acel loc. De acolo = din locul de unde porneste o actiune sau o miscare. De pe acolo = cam din acel loc. ♢ Expr. Pan' pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai in fata (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (in clipa de fata)? (Fam.) Fugi de-acolo! = da de unde! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si: acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

acelaSI, aceeaSI, aceiasi, aceleasi, pron. dem., adj. dem. (Care este) tot acela, chiar acela; (care este) tot la fel ca mai inainte. [Gen.-dat. sg.: aceluiasi, aceleiasi, gen.-dat. pl.: acelorasi] – acela¹ + si.

ADJUDECA, adjudec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotarare judecatoreasca) un bun aceluia care a oferit mai mult la licitatie. – Lat. lit. adjudicare.

ALIBI, alibiuri, s. n. Dovada prin care un inculpat isi sustine in fata justitiei nevinovatia, stabilind ca, la data savarsirii faptului imputat, el se afla in alt loc decat acela unde a fost comis faptul. ♦ Fig. Scuza, justificare. – Fr. alibi (lat. lit. alibi „in alta parte”).

ALONJA, alonje, s. f. 1. Piesa mobila sau demontabila servind la prelungirea unor obiecte. 2. (La box) Miscare de intindere rapida a bratului; lungimea bratului (in raport cu aceea a adversarului). – Fr. allonge.

AMANT, -A, amanti, -te, s. m. si f. Persoana care intretine relatii de dragoste cu cineva, fara a fi casatorit cu acela; ibovnic. – Fr. amant (lat. lit. amans, -ntis).

APOI adv. 1. Dupa aceea, pe urma. Isi lua ramas bun si apoi pleca. ♦ Pe langa asta. Si-apoi tot nu ma pot duce. ♦ Mai, in plus. Dupa ce ca e frig, apoi si ploua. 2. Totusi. Apoi tot am sa-ti mai vorbesc putin. 3. Atunci, in cazul acesta; daca e asa, asa fiind. Apoi dar ce vrei ?. ♦ Ei si! n-are importanta! S-apoi ce daca a plecat! 4. (De obicei precedat de conjunctii) a) Doar; b) (precedat de „si”) si inca; unde mai pui ca; c) vezi! ei!; d) dar; e) cu toate acestea; f) (precedat de „ca”) altminteri; g) (serveste la introducerea unui raspuns concesiv, evaziv, sau ca scuza) Apoi de, ce pot sa-ti spun?; h) (precedat de „si”, serveste ca introducere in poezie, proverbe etc.) S-apoi lin, dorule, lin. (JARNIK-BARSEANU). – Lat. ad-post.

ATUNCI adv. I. 1. In momentul acela (despre care este vorba), pe vremea aceea. ◊ Expr. Atunci si nici atunci = niciodata. 2. Intr-un moment concomitent cu o actiune sau urmand imediat dupa aceasta. Pun mana pe revolver, atunci auz tare un glas (CARAGIALE). ◊ (Precedat de adverbe sau prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Tot atunci. De atunci. Pe atunci. II. Numai asa, numai in acest caz. Sa te vedem cum lucrezi, si atunci te vom aprecia. ♦ (Cu rol de conjunctie) In cazul acesta. [Var.: atunce, atuncea adv.] – Lat. *ad-tuncce.

ASTA², ASTA, astia, astea, pron. dem. 1. Acesta, aceasta. ◊ (Cu forma feminina si sens neutru) Lasa astea acum! (ISPIRESCU). ◊ Loc. adv. Cu toate astea = totusi. Pentru asta = de aceea. Cu asta = in acest mod. ◊ Expr. Asta e! sau asta-i! = a) iata care e cauza! b) ce-are a face, nu se poate! c) asa e! Asta-i asta! = acesta este momentul hotarator! Ce-i asta (de...)? = ce inseamna lucrul acesta? cum se explica? Asta-i stiut (sau stiuta) = este lucru bine cunoscut. 2. Asa ceva, un astfel de lucru. [Gen.-dat. sg.: astuia, asteia si asteia, gen.-dat. pl.: astora] – Lat. istum, ista.

BARITON, (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. (La sg. n.) Registru al vocii barbatesti, intermediar intre tenor si bas. 2. Cantaret cu voce intermediara intre cea de tenor si cea de bas. 3. Instrument de alama care are intr-o orchestra un rol analog cu acela al baritonului (2) intr-un cor. [Acc. si: bariton] – It. baritono (fr. barytone).

BARON, baroni, s. m. (In oranduirea feudala din apusul si centrul Europei) Mare senior care avea drepturi absolute pe pamanturile sale; (mai tarziu) titlu de noblete intermediar intre titlul de cavaler si acela de viconte; persoana care are acest titlu. – Fr. baron.

BAS, (2) basi, s. m., (3) basuri, s. n. 1. (La sg. n.) Registrul cel mai jos al vocii barbatesti. 2. Cantaret a carui voce e apta sa cante partea cea mai profunda, ca registru, dintr-o bucata muzicala. 3. Instrument de alama care are in orchestra un rol analog cu acela al basului (2) intr-un cor. – It. basso (fr. basse).

BELCIUG, belciuge, s. n. Veriga de metal, fixata solid de ceva, prin care se trece un lacat, un lant etc. ◊ Expr. A pune (sau a atarna cuiva) belciugul in nas = a pune stapanire (pe cineva), a avea (pe cineva) in mana. (Fam., cu aluzie la un joc cu belciugele) Doar nu m-ai castigat la belciuge, se spune aceluia care iti pretinde sa faci un efort prea mare. – Slav (v. sl. belicugu).

CAMBIE (‹ it.) s. f. (FIN.) Efect de comert, reprezentand un titlu de credit pe termen scurt, prin care emitentul, in calitate de debitor (tras), se obliga sa plateasca neconditionat sau sa dispuna plata unei sume de bani creditorului (tragatorului), ca titular sau la ordinul acestuia, la o anumita data sau la prezentarea inscrisului. Obligativitatea platii ii confera calitatea de bilet la ordin, iar obligatia de a face sa se plateasca, pe aceea de trata sau polita.

CAMELEON (‹ fr., lat.) s. m. 1. Reptila arboricola si insectivora din Africa (Madagascar), Europa de Sud, Asia de Sud-Est, de 4-60 cm, care isi schimba culoarea corpului dupa aceea a mediului (Chamaeleon chamaeleon). Se cunosc c. 90 de specii. 2. Fig. Persoana care isi schimba convingerile si felul de a fi dupa imprejurari si interese.

ABSTRACTIONISM s. n. 1. Tendinta care acorda abstractiunilor aceeasi valoare cu aceea a realitatilor concrete. 2. Arta abstracta. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. abstractionnisme.