Rezultate din textul definițiilor
asia micA, pen. in V Asiei, scaldata de apele Marii Negre (la N), M. Marmara (la NV), M. Egee (la V) si M. Nediterana (la S), despartita de Europa prin str. Bosfor si Dardanele; c. 506 mii km2; lungime: 1.000 km; latime 400-600 km. Clima subtropicala. Se suprapune unei mari parti din Turcia asiatica. In centrul ei se afla Pod. Anatoliei.
AFUZALI subst. Soi de vita de vie originar din asia micA, cu ciorchini grei pana la 2 kg si boabe mari, de culoare galbena-verzuie si miez carnos. – Din n. pr. tc. Afuz-Ali.
HITIT, -A, hititi, -te, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte dintr-o populatie de limba indo-europeana care a patruns in mileniul al II-lea a. Cr. in asia micA. 2. Adj. Care apartine hititilor (1), privitor la hititi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de hititi. – Din fr. hittite.
PELASG, -A, pelasgi, -ge, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din unele triburi ce au populat in timpurile stravechi partea sudica a Peninsulei Balcanice, litoralul vestic al Asiei mici si cateva insule din aceasta regiune; (la m. pl.) populatia triburilor care locuiau in aceste regiuni. 2. Adj. Care apartine pelasgilor (1), privitor la pelasgi, de la pelasgi; pelasgic. – Din fr. Pelasges.
CIMERIENI s. m. pl. Populatie de origine traca, migrata in antichitate din nordul Marii Negre in asia micA. [Pr.: -ri-eni] – Din fr. Cimmeriens.
DORIAN, -A, dorieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) Populatie stabilita in antichitate in Pelopones, in Grecia insulara si pe coastele Asiei mici; (si la sg.) persoana care apartine acestei populatii. 2. Adj. Care apartine dorienilor (1), privitor la dorieni; doric. [Pr.: -ri-an] – Din fr. dorien.
SCAMONEE, scamonee, s. f. 1. Planta din asia micA, cu frunze triunghiulare si cu flori galbene (Convulvulus scammonea). 2. Suc rasinos extras din radacina acestei plante si folosit in medicina. [Pr.: -ne-e] – Din fr. scammonee, lat. scammonea.
BEZOAR s.m. Specie de capra salbatica, care traieste in muntii stancosi din Creta, din asia micA si din Caucaz. [Cf. germ. Bezoar].
HILARII s.f.pl. (Ant.) Sarbatori in cinstea Cibelei, mama zeilor si a lui Attis, zeu al vegetatiei si al agriculturii din asia micA. [Et. incerta].
MILEZIAN, -A, milezieni, -e, s.m. si f., adj. (Persoana) care facea parte din populatia de baza a coloniei elene Milet din asia micA sau era originara de acolo. (cf. engl. milesian < lat. mīlēsius < gr. mīlēsios < gr. Mīlētos = Milet) [et. AHDEL]
NESTORIAN, -A, nestorieni, -e, adj., s.m. 1. Adj. Care apartine nestorienilor (2). 2. S.m. Membru al unei secte religioase care sustinea ca trebuie sa se distinga in Isus Christos doua persoane, asa cum se disting doua naturi (umana si divina); doctrina condamnata de biserica crestina bizantina in 431, fapt care a dus imediat la separarea nestorienilor de aceasta din urma, concentrandu-se in Persia si supravietuind pana in prezent indeosebi in asia micA. (cf. fr. nestorien, engl. nestorian < Nestorius (n.pr.) = patriarh al Constantinopolului din 428 pana in 431, cand a fost acuzat de erezie la sinodul din Efes, a propovaduit doctrina dupa care natura umana si cea divina a lui Isus sunt una si aceeasi ca actiune, dar diferite ca persoana, doctrina care s-a raspandit ulterior in asia) [si MW]
MAGNET s.m. Corp care are insusirea de a atrage fierul. [Pl. -eti, (rar, s.n.) -turi. / < germ. Magnet, cf. lat., gr. magnes < Magnesia – oras din asia micA, unde au fost descoperite in antichitate minereuri magnetice].
MEANDRU s.n. 1. Cotitura intortocheata a cursului unei ape (mai ales) in regiunile de ses. ♦ Sinuozitate; (p. ext.; la pl.) drumuri, strazi intortocheate. 2. Motiv ornamental compus dintr-o imbinare de linii curbe sau frante. [Pron. me-an-. / < fr. meandre, cf. Meandru – fluviu sinuos in asia micA].
anadol (-li), s. m. – Pisica din Angora. Tc. Anadol „asia micA”, din gr. ἀνατολή „orient” (Lokotsch 76; DAR). – Der. anadol, s. n. (blana de angora); nadoleanca, s. f. (gaina de rasa orientala).
pontean, -a, adj. (inv.) care apartine Pontului, privitor la Pont (stat antic in nordul Asiei mici).
PERGAMENT s.n. 1. Piele preparata special pentru a se putea scrie pe ea. 2. Document vechi scris pe o piele de acest fel. 3. Hartie translucida rezistenta si impermeabila, folosita mai ales la impachetare. [Pl. -te, -turi. / < germ. Pergament, cf. lat. pergamenta < Pergam – vechi oras in asia micA].
BEZOAR1 s. m. specie de capre salbatice din muntii stancosi din Creta, din asia micA si din Caucaz. (< engl. bezoar)
GREC, GREACA I. adj., s. m. f. (locuitor) din Grecia. II. adj. care apartine Greciei sau populatiei ei. ♦ arta ~ = arta dezvoltata in Grecia continentala si insulara, pe coastele Asiei mici, pe baza artei egeene si a asimilarii unor elemente din arta Orientului si a Egiptului. ◊ (s. f.) limba indo-europeana vorbita in Grecia. (< fr. grec, grecque, lat. graecus)
HITIT, -A adj., s. m. f. (locuitor) al unei populatii indo-europene din asia micA (al II-lea mileniu a. Chr.). ◊ (s. f.) limba vorbita de hititi, cu scriere folosind caractere cuneiforme babiloniene. (< fr., engl. hittite)
MITHRAISM s. n. religie antica bazata pe cultul zeului Mithra, care s-a extins din asia micA in intreg Imperiul Roman, influentand crestinismul primitiv. (< engl. mithraism)
MUFLON s. m. oaie salbatica cu coarnele rasucite, in muntii din Europa mediteraneana, America de Nord si asia micA. (< fr. mouflon, it. muflone)
PELTA s. f. mic scut rotund, cu o dubla decupare concava la partea superioara, caracteristic amazoanelor, in Tracia si in asia micA. (< fr., lat. pelta)
AGESILAU II, rege al Spartei (c. 399 – c. 360 i. Hr.). A purtat un razboi in asia micA impotriva persilor (396 i. Hr.). Reintors in Grecia (394 i. Hr.) a reusit sa infringa o coalitie a oraselor grecesti, restabilind pentru scurt timp hegemonia spartana.
ALCIBIADE (c. 450-404 i. Hr.), general si om politic atenian. Discipol al lui Socrate. Renumit prin inteligenta, ambitia si nestatornicia sa, a fost pe rind in slujba patriei sale si a Spartei. Refugiat in asia micA, a fost asasinat din ordinul satrapului persan Pharnabaze.
ANATOLIA, 1. Denumire in antic. a Asiei mici, iar azi a partii asiatice a Turciei. 2. Podisul Anatoliei, pod. in mare parte vulcanic, situat in centrul Turciei asiatice, limitat de M-tii Pontici la N si Taurus si Antitaurus la S. Alt. medie: 1.200 m. Lacuri sarate (Tuz, Burdur).
ANAXAGORA (ANAXAGORAS) (C. 500-428 i. Hr.), filozof grec presocratic. Originar din Clazomene (asia micA). A profesat la Atena. Dupa el, lucrurile sint alcatuite din „homeomerii” (parti asemanatoare) prin actiunea unui principiu miscator si ordonator, Nous.
ANTIGONOS, numele a trei regi elenistici: A. I Monophthalmos (c. 382-c. 301 i. Hr.), general al lui Alexandru Macedon, diadoh. In 311 i. Hr. si-a extins stapinirea asupra intregii Asii mici, Asiriei si N Mesopotamiei, iar in 306 i. Hr. s-a proclamat rege; infrint si ucis in batalia de la Ipsos (301 i. Hr.) de o coalitie a diadohilor. A. II Gonatas, rege al Macedoniei (277-239 i. Hr.), fiul lui Demetrios Poliorcetes. In timpul sau, Macedonia elenestica a cunoscut maxima inflorire. A. III Doson, rege al Macedoniei (229-221 i. Hr.). L-a infrint la Sellasia (222 i. Hr.) pe Cleomene III, regele reformator al Spartei.
ANTIOH, numele a 13 regi elenistici ai Siriei, din dinastia Seleucizilor. Mai importanti: 1. A. I Soter (281-261 i. Hr.), fiul lui Seleucos Nicator. A respins o invazie celtica in asia micA. 2. A. II Theos (261-246 i. Hr.) A purtat razboaie victorioase impotriva Egiptului elenistic. 3. A. III cel Mare (223-187 i. Hr.) A initiat o campanie victorioasa in asia Centrala pina la Indus (212-205 i. Hr.; infrint la Magnesia (190 i. Hr.) de romani, care au cucerit o mare parte din regat.
ARAMEI (ARAMEENI) (‹ fr. {i}), s. m. pl. Populatiile semitice nomade care au patruns in a doua jumatate a milen. 2 i. Hr. din SE Asiei mici in Mesopotamia, Palestina si Siria.
BABA (BABA BURNU), cap pe coasta de NE a Asiei mici (Turcia asiatica), la M. Egee, la 39º29’ lat. N si 26º04’ long. E. Extremitatea vestica a Asiei.
BITINIA (BITHYNIA), reg. in NV Asiei mici. Satrapie persana si apoi regat elenistic (sec. 3-1 i. Hr.). B. a devenit in 74 i. Hr. prov. romana. La Niceea, in B. a avut loc in 325 d. Hr. primul conciliu al bisericii crestine care si-a fixat dogmele, ramase valabile pina astazi.
BURADA, Teodor T. (1839-1923, n. Iasi), folclorist, teatrolog si muzicolog roman. M. coresp. al Acad. (1887). Studii despre dezvoltarea teatrului in Moldova, despre scrierile muzicale ale lui Dimitrie Cantemir si despre folclorul romanilor din Pen. Balcanica, asia micA si Europa Centrala; cercetari etnografice; memorialistica de calatorie.
CABIRII, divinitati benefice, de origine probabil feniciana, adorate in asia micA, Grecia etc. Considerate protectoare ale navigatiei si subalterne lui Hefaistos.
CAPADOCIA (CAPPADOCIA), reg. in E Asiei mici. Regat elenistic independent (sec. 3-2 i. Hr.), transformat (anul 17 d. Hr.) in prov. romana. Azi, pe terit. Turciei.
CARIA, reg. istorica in SE Asiei mici, locuita de carieni (populatie pre-indoeuropeana), apoi de greci, care au ridicat aici orase infloritoare ca Halicarnas, Milet, Cnidos, Magnesia, Tralles s.a. inclusa de romani in prov. asia (129 i. Hr.).
CEDRU (‹ fr., lat.) s. m. Numele mai multor specii de arbori din familia pinaceelor, raspinditi in Maroc (Cedrus atlantica), Cipru (Cedrus brevifolia), asia micA (Cedrus libani) si asia Centrala (Cedrus deodara). Are ramuri orizontale, in planuri suprapuse. Atinge 40 m inaltime si traieste c. 1.000 de ani. ♦ Lemnul acestui arbore, brun-galbui, rezistent, uleios, cu miros puternic, este folosit in constructii navale, la fabricarea mobilelor, in sculptura.
LEVANT (in it. „rasarit de soare”) 1. Denumire data in trecut litoralului rasaritean al M. Mediterane (asia micA, Siria, Liban, Egipt), ocupat de musulmani si frecventat din sec. 11 de negustori crestini. Comertul cu L. a fost dominat de negustorii italieni (din Venetia si Genova in special) pana la sfarsitul sec. 15, cand suprematia a trecut de partea turcilor otomani. Din initiativa lui Colbert a fost creata Compania Levantului (1670), companie franceza de comert avand scopul de a controla comertul din bazinul oriental al M. Mediterane. Si-a incetat activitatea dupa 1678. 2. Regiune geografica in E Spaniei, cuprinzand provinciile Castelon de la Plana, Valencia, Alicante si Murcia. Climat semiarid: culturi de maslini, vita de vie. Picturi rupestre din Epipaleolitic.
CHIOS, ins. greceasca in M. Egee, linga tarmul occidental al Asiei mici; 830 km2; 49,9 mii loc. (1981). Oras pr.: Chios. Viticultura (vinuri celebre). Unul dintre centrele culturii egeene.
CHOSROES, nume a doi regi persani din dinastia Sasanizilor: C. I (531-579), reformator al statului. In timpul sau, statul sasanid cunoaste maxima stralucire si expansiune teritoriala; a purtat un razboi indelungat impotriva Bizantului (540-562, reluat in 572). C. II (590-628). A cucerit asia micA, Siria, Palestina si Egiptul de la bizantini si a asediat Constantinopolul (626); infrint de imparatul bizantin Heraclius.
CIBELE (KYBELE), divinitate de origine frigiana, zeita Pamintului, supranumita Marea Mama a zeilor. Sotia lui Saturn. In sec. 6 i. Hr., cultul ei a trecut dn asia micA in Grecia, unde a fost identificata cu Rhea. Este reprezentata conducind o biga trasa de lei.
CILICIA (CILYCIA), reg. istorica in antic., pe coasta de SE a Asiei mici, vestita prin piratii ce-si aveau adapost in zonele muntoase si impadurite de aici. Transformata in 101 i. Hr. in prov. romana.
ISSOS sau ISSUS, oras antic in SE Asiei mici (Cilicia), pe tarmul G. Iskenderun. Aici Alexandru Macedon l-a infrant, in 333 i. Hr., pe regele Persiei, Darius III.
IDRISI (EDRISI) (Abu ’Abd Allāh Muhammad ibn Muhammad ibn Abd-Allah ibn Idris al-Hammūdi al Hasanῑ al-Idrῑsῑ) (c. 1100-c. 1165), geograf si cartograf arab. Originar din Maroc. A calatorit in Spania, Maghreb si in asia micA si s-a stabilit apoi la curtea regelui Roger II al Siciliei (c. 1145). A intocmit un planiglob (planisfera) si o descriere geografica, cunoscuta si sub numele de „Cartea lui Roger”, insotita de 70 de harti, in care apar si unele stiri referitoare la Dobrogea si la orasul Vicina.
anadol n. (turc. Anadolu, d. ngr. Anatoli, Orientu. V. nadolean). Vechi. Anatolia (asia micA).
IMPERIU LATIN DE CONSTANTINOPOL, stat cruciat, constituit pe o parte a Imp. Bizantin dupa cucerirea, in urma unor indarjite lupte, a Constantinopolului (13 apr. 1204) de catre participantii la a patra cruciada. Conform intelegerii dintre cruciati si venetieni, conducatorului cruciat Baldovin de Flandra, desemnat imparat, ii reveneau mare parte din Constantinopol, regiunea traca invecinata, unele stapaniri bizantine din asia micA, precum si unele insule din Marile Egee si Ionica. S-a mentinut pana in 1261, cand Mihail VIII Paleologul, imparatul bizantin de la Niceea, a restabilit Imp. Bizantin cu capitala la Constantinopol.
caraman, -a adj. (turc. karaman, din Caramania, vechea Licaonie, in asia micA; om prea brun). Cu paru negru, vorbind de boi.
HERACLEEA PONTICA, oras pe tarmul de N al Asiei mici, fundat in sec. 6 i. Hr., de colonistii din Megara. Azi Eregli.
HERACLIU I (HERAKLIOS), imparat bizantin (610-641). A obtinut domnia in urma unei rascoale prin care a fost inlaturat Focas. In luptele cu persanii a pierdut Siria, Palestina si Egiptul (613-622), pe care le-a recucerit in razboiul din 622-628. A luptat cu avarii; in luptele cu arabii a pierdut Siria, Palestina, Mesopotamia si Egiptul (936-641). Creator al themelor din asia micA.
HALICARNAS (HALICARNASSUS), oras antic pe tarmul de SV al Asiei mici, intemeiat de colonistii dorieni in sec. 12 i. Hr. Aici, Artemisa a construit (mijlocul sec. 4 i. Hr.) in memoria sotului ei Mausol, satrapul Cariei, un monument funerar (Mausoleul din H.), considerat una dintre cele „sapte minuni” ale lumii. Azi Bodrum, Turcia.
IRINEU DIN LYON (Sfantul) (c. 135-c. 200), teolog crestin originar din asia micA. Discipol al lui Policarp. Episcop de Lugdunum (Lyon) din 177. Autor al tratatului Adversus haereses, pastrat fragmentar in greceste si integral in traducere latina, care descrie si respinge „falsa cunoastere” a gnosticilor Valentin, Marcion si Basilide; sunt prezentate atat doctrinele vehiculate in sec. 2, cat si pozitia Bisericii.
colofoniu n. (germ. kolophonium, d. lat. kolophonia [subint. resina, rasina]; vgr. kolophonia, d. Colofon, un oras in asia micA, de unde se aducea rasina; it. colofonia, fr. colophane). Un fel de rasina galbena, solida si translucida, numita ob. saciz. (E ramasita de la destilarea terebentinei; serveste la frecat arcusurile viorilor ca sa nu alunece pe coarde). V. pin 1, chihlimbar.
Cilix, unul dintre fiii lui Agenor. A fost trimis si el impreuna cu fratii lui in cautarea Europei. Nereusind s-o gaseasca, Cilix s-a stabilit pe coasta Asiei mici, intemeind acolo o tara care, de la el, a capatat numele de Cilicia.
Dardanus, fiul lui Zeus si al Electrei, stramosul mitic al troienilor si intemeietorul dinastiei acestora. Conform traditiei, Dardanus a plecat din Samothrace de unde era originar si s-a stabilit pe coasta Asiei mici. Acolo s-a casatorit cu fiica regelui Teucer si a intemeiat cetatea Dardaniei.
SARDES (SARDIS), oras antic in V Asiei mici. Cap. Regatului Lidiei (650-550 i. Hr.), apoi resedinta unei satrapii persane (din 546 i. Hr.). Ocupat de Alexandru cel Mare (334 i. Hr.). In epoca elenistica a apartinut Seleucizilor, apoi Pergamului si Romei (din 133 i. Hr.). Cucerit de Timur Lenk (1402). Distrus in urma unui puternic cutremur (17 d. Hr.), a fost refacut, devenind unul dintre marile orase din asia micA si in timpul Imperiului Bizantin. Azi Sert (Turcia).
PAFLAGONIA (PAPHLAGONIA), regiune istorica in N Asiei mici, in zona de litoral a Marii Negre. Locuita de paflagoni, a fost sediul coloniei grecesti Sinope, fiind inclusa in Regatul Lidiei (sec. 6 i. Hr.) si apoi in Persia (sec. 6-4 i. Hr.). Dupa cucerirea macedoneana (333 i. Hr.) a lui Alexandru cel Mare, a fost condusa de diadohi locali. Pompei a incorporat zona costiera in provincia romana Pont si Bitinia (65 i. Hr.). Anexata de Augustus si inclusa in provincia Galatia (6 d. Hr.). Sub Diocletian formeaza o provincie independenta. A facut parte din Imperiul Bizantin pana in 1071, cand dupa batalia de la Manzikert, toate tinuturile de coasta au fost pierdute in favoarea turcilor selgiucizi, iar in sec. 14 a fost ocupata de turcii otomani.
KIANG s.m. Hemion care traieste in cete mici prin asia Centrala si Tibet (Equus hemionus kiang). (cf. germ. Kiang)
KARACURT s.m. (Zool.) Paianjen mic din asia Centrala, a carui muscatura este mortala. [Et. incerta].
ONAGRU s.m. 1. Planta originara din Tasmania si America, cultivata pentru florile sale ornamentale. 2. Hemion salbatic, mic, care traieste in asia. [< fr. onagre, cf. gr. onagros].
MUNTIAC s. m. cerb mic din sud-estul Asiei, cu caninii iesiti in afara si coada scurta. (< fr. muntjac)
ONAGRU s. m. 1. planta erbacee originara din Tasmania si America, cultivata pentru florile sale mari, roz, purpurii sau galbene. 2. hemion salbatic, mic, in sud-vestul Asiei. (< fr. onagre, gr. onagros)
MACAC ~ci m. Maimuta de talie micA, care traieste in sud-estul Asiei. /<fr. macaque
varan s. m. Soparla mare carnivora, verzuie, cu placi osoase pe spate, ca un mic crocodil, care traieste in Africa, asia si Australia. (< fr. varan, lat. varanus)
IHNEUMON, ihneumoni, s. m. mic mamifer carnivor din Africa si din asia tropicala, cu coada lunga, amintind de nevastuica, usor de domesticit, utilizat la distrugerea serpilor si a soarecilor si considerat animal sfant de vechii egipteni; mangusta (Herpestes ichneumon). [Pr.: -ne-u-] – Din fr. ichneumon.
GHEPARD, gheparzi, s. m. Mamifer carnivor salbatic cu capul mic si rotund, coada lunga, picioare inalte, cu blana de culoare galbuie cu pete mici, intunecate, specific stepelor din Africa si din sudul Asiei (Acinonyx jubatus). – Din fr. guepard.
SACAL, sacali, s. m. 1. Mamifer carnivor salbatic asemanator cu lupul, dar mai mic decat acesta, cu coada mai scurta si cu botul ascutit, care traieste in nordul Africii, in sudul Asiei si in sudul Europei si se hraneste cu animale mici si cu hoituri (Canis aureus). 2. Epitet pentru o persoana rapace, hrapareata, josnica. – Din fr. chacal.
GHEPARD ~zi m. Animal salbatic carnivor, avand cap mic, picioare inalte si blana de culoare galbuie, cu pete intunecate, raspandit in asia si Africa. /<fr. guepard
NEPENTES s.n. 1. (Ant.) Bautura magica, luata ca remediu impotriva tristetii. 2. Planta din asia tropicala si din Madagascar, ale carei frunze, rasucite, se termina printr-o micA punga membranoasa, unde pot cadea insecte si mici reptile, care apoi sunt digerate de planta. [< fr. nepenthes, gr. nepenthes].
SALCIOARA (‹ salcie) s. f. 1. Diminutiv al lui salcie. 2. Arbore spinos din familia eleagnaceelor, inalt pana la c. 7 m, cu frunze acoperite de mici solzi stelati, care le dau un aspect argintiu („Elaeagnus angustifolia”). Originar din asia temperata, la noi cultivat in scopuri decorative si in perdele de protectie sau pentru ameliorarea terenurilor degradate (inclusiv pe alunecari de teren).
SCARABEU (‹ fr., lat.) s. m. Denumire data insectelor coleoptere din genul Scarabaeus, coprofage, cu corpul negru, latit si turtit, raspandite in N Africii, Asiei Anterioare si Centrale si in E Europei. Pentru a asigura dezvoltarea larvelor, formeaza mici bulgari sferici de balegar pe acre ii rostogolesc apoi in adaposturi anume pregatite. In Egiptul antic s. din specia Scarabaeus sacer era considerat sacru.
MACAC, macaci, s. m. Numele mai multor specii de maimute mici, cu capul turtit si cu coada (de obicei) scurta, care traiesc in sud-estul Asiei (Macacus); animal care apartine uneia dintre aceste specii. – Din fr. macaque.
CAUCAZ, masiv muntos in Armenia, Azerbaidjan, Gruzia si Rusia, situat intre M. Neagra si M. Caspica, format in timpul orogenezei alpine. Lungime: 1.500 km. Constituie parte a limitei de S dintre Europa si asia. Este format din granite, sisturi cristaline si argiloase. Cuprinde culmile C. Mare si C. mic. Alt. max.: 5.642 m (vf. Albrus). In C. sint c. 2.000 de ghetari. Clima temperata in N, subtropicala in Transcaucazia, montana pe inaltimi. Riurile (Kura, Terek, Rioni, Kuban s.a.) au mari resurse hidroenergetice. Zacaminte de min. polimetalice, mangan, carbune, mat. de constr., petrol. Izv. minerale curative. Vegetatie specifica foarte bogata. Turism. Alpinism.
CALIN (‹ calina) s. m. Arbust originar din Europa, asia, America, Africa, de c. 3 m inaltime, cu frunze opuse, lobate, cu flori albe si fructe drupe mici (Viburnum opulus); unele varietati se cultiva ca arbusti ornamentali (ex. „boule de neige”).
COSAS (‹ coasa) s. m. 1. Persoana care coseste. 2. Nume dat unor insecte ortoptere cu antene lungi si cu organe stridulante care produc un tiriit caracteristic (ex. Tettigonia viridissima). 3. Peste teleostean, dulcicol, semimigrator, originar din apele Asiei de Est, de c. 60-115 cm si 7,4-32 kg, cu corpul fusiform, gros, solzi cenusii-verzui si albiciosi (Ctenopharyngodon idella). 4. Pasare micA (c. 18 cm), daunatoare, din ordinul paseriformelor, care traieste in Peru, Bolivia, Argentina, Chile, cu cioc puternic, ferestruit si penaj cafeniu-inchis-caramiziu (Phytotoma rara).
INARITA (‹ in) s. f. Pasare micA, migratoare, din familia fringilidelor. cu capul rosu, gusa neagra si pieptul roz (Acanthis flammea); i. rosie. Cuibareste in N Europei si al Asiei. I. polara traieste in tinuturile de tundra din N Europei si Asiei. Identificata si in Romania.
OBLET (OBLETE) (‹ oblu, pop., „neted, drept”) s. m. Peste ciprinid, dulcicol, cu corpul zvelt si solzi mici, argintii, lung de 10-20 cm, cu gura oblica, fara mustati (Arburnus alburnus). Traieste in apele dulci din nordul si centrul Europei si ale Asiei. In Romania este abundent in Dunare si in afluentii ei, in Delta si in balti. Din solzii lui se prepara „esenta de Orient”, folosita la fabricarea perlelor artificiale. Sin. sorean. ◊ O. mare = peste migrator asemanator cu obletul, lung de 10-25 cm, cu carnea grasa si gustoasa (Chalcalburnus chalcoides); tuscov.
MARABU I. s. m. 1. ascet musulman medieval din nordul Africii; murabit. ◊ micA moschee in care slujea un asemenea ascet. 2. pasare vorace din ordinul ciconiiformelor, mai mare decat barza, cu capul si gatul golas, cu pene foarte frumoase, in Africa si asia ecuatoriala. II. s. n. podoaba din pene ori alte fire ce imita fulgii, care se poarta la gat sau drept garnitura la rochii. (< fr. marabut, port. marabuto)
