A DESTINA ~ez tranz. l) A stabili dinainte prin destin. 2) (desfasurarea unor evenimente) A fixa din timp; a meni. 3) A prepara din timp si temeinic. 4) (viata, tinerete etc.) A oferi in intregime; a dedica; a consacra. 5) v. A PREDESTINA. /<fr. destiner, lat. destinare

A PRESTABILI ~esc tranz. A stabili dinainte. /pre- + a stabili

A REZERVA rezerv tranz. 1) (locuri, bilete etc.) A lasa in rezerva; a pastra; a retine. ◊ A-si ~ dreptul a pastra pentru sine dreptul de a ... 2) fig. (despre soarta, providenta etc.) A stabili dinainte; a harazi; a meni; a sorti; a ursi; a soroci; a predestina. /<fr. reserver

BAR², baruri, s. n. (La unele jocuri de copii) Spatiu, loc de odihna si de refugiu dinainte stabilit de jucatori (la „ulii si porumbeii”, „leapsa” etc.) – et. nec.

MANEVRA, manevre, s. f. 1. (De obicei la pl.) Deplasare organizata si rapida a unor unitati militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; p. ext. lupta. ♦ Pregatire tactica a unei armate sau a unei flote, in conditii asemanatoare cu cele de razboi. 2. Ansamblu de operatii executate pentru a alcatui sau a desface o garnitura de tren, pentru a deplasa vagoanele in directia voita etc. ♦ Ansamblu de operatii executate pentru deplasarea unei nave in directia voita, in special la acostare sau la iesirea din port. ♦ (Concr.) Parama folosita la legarea si la manuirea panzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ♦ (Med.) Totalitatea miscarilor executate, dupa un plan dinainte stabilit, in cursul unei interventii. Manevra obstetricala. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Uneltire intreprinsa de cineva pentru a-si atinge scopurile; tertip. – Din fr. manœuvre.

TURNEU, turnee, s. n. Deplasare pe care o face un artist sau un ansamblu artistic in mai multe localitati (sau tari), spre a da o serie de reprezentantii; deplasare pe care o face un sportiv sau o echipa sportiva in diverse localitati (sau tari), pentru a sustine o serie de meciuri, de intalniri. ♦ Calatorie oficiala pe care o face o personalitate (politica) in diverse localitati (sau tari), dupa un program dinainte stabilit. – Din fr. tournee.

FORFETAR, -A, forfetari, -e, adj. (Despre tarife, taxe, impozite etc.) Care este dinainte stabilit la o suma globala si invariabila. – Din fr. forfaitaire.

PLANIC, -A, planici, -ce, adj. Conform unui plan dinainte stabilit; privitor la un plan. – Plan + suf. -ic (dupa rus. planomernai).

PRESTABILI, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, A stabili dinainte, cu anticipatie. – Pre¹- + stabili (dupa fr. preetablir).

FINALISM s. n. Conceptie filozofica conform careia orice fenomen reprezinta realizarea unui scop dinainte stabilit. – Din fr. finalisme.

EXCEDENTAR, -A, excedentari, -e, adj. Care este in plus, care intrece un anumit nivel sau un anumit plafon dinainte stabilit. ♦ (Fin.; despre buget, balanta etc.) Care are un excedent. – Din fr. excedentaire.

CROS, crosuri, s. n. Cursa sportiva de alergare pe teren variat si cu obstacole (naturale si artificiale), in care participantii trebuie sa parcurga o anumita distanta, pe un traseu dinainte stabilit, cu respectarea anumitor norme tehnice. – Din fr. cross[-country].

CURSA¹, curse, s. f. 1. Distanta parcursa regulat de un vehicul pe acelasi itinerar si conform unui orar stabilit. ♦ (Concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanta. 2. Distanta parcursa de o piesa intre punctele extreme intr-o miscare rectilinie alternativa. 3. (Fam.) Drum, alergatura. 4. (Sport) Intrecere care consta in parcurgerea rapida a unei anumite distante, pe un traseu dinainte stabilit, alergand pe jos, calare, cu bicicleta, cu automobilul etc. ♦ Intrecere in cadrul careia sunt programate mai multe alergari de cai. 5. (In sintagma) Cursa inarmarilor = efort intens de militarizare a industriei unui stat in vederea unui razboi. – Din fr. course.

TERMEN s.n. 1. Data dinainte fixata pentru executarea unei plati, a unei obligatii etc.; scadenta. 2. Interval de timp (dinainte stabilit) in limita caruia trebuie sa se infaptuiasca, sa se intample ceva. [< fr. terme, cf. lat. terminus].

prehotari, prehotarasc, vb. IV (inv.) a hotari, A stabili dinainte.

PLANIC, -A adj. Conform cu un plan dinainte stabilit, referitor la un plan. [Dupa rus. planomernai].

PRESTABILI vb. IV. tr. A fixa, A stabili dinainte. [Cf. it. prestabilire].

TURNEU s.n. 1. Deplasare a unui artist, a unei trupe teatrale, muzicale sau a unei echipe sportive, in diferite localitati, in vederea reprezentarii de spectacole sau a unor intalniri sportive. 2. (Uneori ironic) Calatorie pe care o face o personalitate (politica) in diferite localitati, dupa un program dinainte stabilit. [Pl. -ee, -euri. / < fr. tournee].

PRESTABILI vb. tr. a fixa, A stabili dinainte. (< it. prestabilire, dupa fr. preetablir)

TERMEN I. s. n. 1. data dinainte fixata pentru executarea unei plati, obligatii etc.; scadenta. 2. interval de timp (dinainte stabilit) in limita caruia trebuie sa se infaptuiasca, sa se intample ceva. 3. eveniment viitor si sigur in ce priveste producerea lui, dar incert in ceea ce priveste data la care se va produce. 4. (despre ostasi) in termen = in curs de satisfacere a serviciului militar. II. s. m. 1. cuvant, vorba, expresie. 2. fiecare dintre elementele unei comparatii. 3. (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele ce alcatuiesc o progresie sau un raport. 4. element primar al unui enunt sau sistem logic. ♦ fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. 5. (fiz.) termen spectral = marime proportionala cu energia oricareia dintre starile in care se poate afla un atom. 6. (fig.; pl.) relatie (buna sau rea) cu cineva. (< lat. termen, dupa fr. terme)

TURNEU s. n. 1. deplasare pe un itinerar determinat a unui artist sau a unei trupe de teatru, a unui sportiv ori a unei echipe sportive, in vederea reprezentarii de spectacole sau a unor competitii. 2. calatorie pe care o face o personalitate (politica) in diferite localitati sau tari, dupa un program dinainte stabilit. (< fr. tournee)

AFLUIRE (dupa fr.) s. f. (MILIT.) Actiune de deplasare a trupelor catre un punct (raion, aliniament) dinainte stabilit. Se executa in scopul crearii unor grupari de forte cu diferite destinatii sau apropierii trupelor de raionul principal al actiunilor de lupta, ori al scoaterii lor din acest raion.

HARAZIT, -A, haraziti, -te, adj. 1. stabilit, hotarat dinainte; destinat (1). 2. (Inv.) Devotat, credincios, fidel. – V. harazi.

DESTINAT, -A, destinati, -te, adj. 1. stabilit, hotarat dinainte; harazit. 2. Ursit, menit, sortit, predestinat. – V. destina.

PREstabiliT, -A, prestabiliti, -te, adj. stabilit, fixat dinainte, cu anticipatie. – V. prestabili.

OFICINAL, -A adj. utilizat in farmacie; medicinal. ♦ medicament ~ = medicament cu compozitie stabila, nealterabil, preparat dinainte de farmacie. (< fr. officinal)

HARAZI, harazesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili, a hotari (ceva) dinainte, in vederea unui scop; a destina (1). ♦ (Inv.) A dedica, a inchina. 2. (Inv.) A face cuiva un dar, o cinste, o donatie; a acorda un drept, un privilegiu, un titlu, o distinctie. – Din sl. harizati.

DESTINA, destinez, vb. I. Tranz. 1. A stabili, a hotari (ceva) dinainte, in vederea unui scop; a harazi. 2. A hotari dinainte soarta unei fiinte sau a unui lucru; a ursi, a meni, a sorti, a predestina. – Din fr. destiner, lat. destinare.

ANTREPRIZA s. f. 1. sistem de executare a lucrarilor de constructii-montaj, in care preturile unitare pe care beneficiarul urmeaza sa le plateasca constructorului se stabilesc prin deviz intocmit dinainte. 2. intreprindere care executa lucrari de antrepriza (1). (< fr. entreprise)

PREVEDEA vb. tr. 1. a deduce evolutia evenimentelor viitoare plecand de la cele prezente; a anticipa ceea ce s-ar putea intampla; a previziona. ◊ a intrezari. 2. a organiza dinainte. 3. (despre legi) a stabili, a specifica. 4. a echipa, a inzestra cu... (< fr. prevoir, dupa lat. praevidere)

A MENI ~esc tranz. 1) (desfasurarea unor evenimente) A stabili din timp; a hotari dinainte; a destina. 2) (mai ales ceva rau) A dori sa se intample (cuiva) in viitor. 3) (in superstitii si in creatia folclorica) A hotari dinainte, prestabilind desfasurarea lor; a predestina; a harazi; a sorti; a ursi; a soroci. /<sl. meniti

OFICINAL, -A adj. Farmaceutic. ◊ Plante oficinale = plante din care se prepara medicamentele oficinale; medicament oficinal = medicament cu compozitie stabila, in general nealterabil, preparat dinainte in farmacie. [Cf. fr. officinal].