TEREN s.n. 1. Intindere de pamant. ♦ A sonda terenul = a examina cu atentie situatia sau imprejurarile inainte de a intreprinde ceva; a se informa. ♦ Sol. ♦ Loc, regiune. 2. (Geol.) Totalitatea formatiilor geologice dintr-o portiune a scoartei terestre. 3. (Fig.) Domeniu de activitate, de preocupari. ♦ Pe teren = la fata locului; la locul de munca. [< fr. terrain].

A INUNDA inund tranz. 1) (terenuri, sonde, mine, locuinte etc.) A acoperi cu apa; a potopi; a ineca. 2) fig. (incaperi, suprafete, piete) A umple peste masura; a supraaglomera; a invada. 3) fig. (despre sudoare, lacrimi, umbra, lumina etc.) A acoperi din abundenta. /<lat. inundare, fr. inonder

PULS s. n. 1. dilatatie fiziologica ritmica a arterelor, datorita pomparii sangelui de catre inima in intregul corp; pulsatie (1). 2. ritm, mers. ◊ (fig.) stare de spirit. ♦ a lua ul = a tatona, A sonda terenul. (< fr. pouls, lat. pulsus)

CIMENTOMETRU, cimentometre, s. n. Aparat pentru determinarea modului de distribuire a cimentului in spatiul dintre coloana unei sonde si teren. – Ciment + metru (dupa apometru, gazometru etc.).

CIMENTOMETRU s.n. (Tehn.) Aparat pentru determinarea modului de distribuire a cimentului in spatiul dintre coloana unei sonde si teren. [< ciment + metru].

sonda vb. I. tr. A cerceta, a explora cu o sonda un teren, fundul unei ape etc. ♦ A cerceta sau a evacua o cavitate a organismului cu o sonda. ♦ (Fig.) A cerceta, a cauta sa afle gandurile sau intentiile cuiva, a tatona. [< fr. sonder].

CIMENTOMETRU s. n. aparat pentru determinarea modului de distribuire a cimentului in spatiul dintre coloana unei sonde si teren. (< ciment + -metru²)

sonda vb. tr. 1. a cerceta, a explora cu o sonda un teren, fundul unei ape etc. ◊ a cerceta sau a evacua o cavitate a organismului cu o sonda. 2. (fig.) a cauta sa afle gandurile sau intentiile cuiva, a tatona. (< fr. sonder)

TATONA vb. tr. a incerca cu prudenta, cu precautie sa cunosti o situatie; a dibui, a sonda. ♦ a ~ terenul = a cerceta posibilitatile de reusita intr-o intreprindere, intr-o actiune. (< fr. tatonner)

A sonda ~ez tranz. 1) (terenuri, ape etc.) A supune unor cercetari cu ajutorul sondei. 2) fig. (persoane) A examina pe ascuns, cautand sa afle starea de spirit, intentiile. 3) fig. (ganduri, intentii etc.) A incerca sa afle pe cai ocolite. ◊ ~ terenuri a cauta sa afle din timp starea de lucruri sau de spirit (pentru a avea siguranta). /<fr. sonder

TATONA vb. I. tr. A incerca cu prudenta, cu precautie sa cunosti o situatie; a dibui, a sonda. ♦ A tatona terenul = a cerceta posibilitatile de reusita intr-o intreprindere, intr-o actiune. [< fr. tatonner].

TATONA, tatonez, v. I. Tranz. A cauta sa cunosti o situatie, o imprejurare orientandu-te cu multa prudenta; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitatile de reusita inainte de inceperea unei actiuni. – Fr. tatonner.

TATONA, tatonez, vb. I. Tranz. A face incercari prudente in mai multe directii pentru a cunoaste o situatie, a gasi o solutie; a proceda cu nesiguranta, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitatile de reusita inainte de inceperea unei actiuni. – Din fr. tatonner.

sondaJ ~e n. 1) Operatie de cercetare a straturilor unui teren cu ajutorul unei sonde. ◊ ~ meteorologic determinare a conditiilor meteorologice in diferite straturi ale atmosferei. 2) Luare de probe dintr-un sol. 3) med. Introducere a unei sonde intr-o cavitate a organismului cu scopuri curative sau de diagnosticare. 4) fig. Examinare intreprinsa intr-un domeniu oarecare cu scopul de a stabili ceva. ~ sociologic. ~ statistic. /<fr. sondage

sondaBIL, -A, sondabili, -e, adj. (Despre terenuri, ape) Care poate fi sondat. – sonda + suf. -bil.

TEREN, terenuri, s. n. 1. Intindere de pamant delimitata (considerata dupa relieful sau dupa situarea sa in spatiu). ◊ Expr. A sonda (sau a pipai, a tatona) terenul = a observa cu atentie situatia, imprejurarile, inainte de a intreprinde ceva; a se informa. A castiga teren = a progresa putin intr-o actiune; a-si consolida pozitia. A parasi terenul = a se da batut, a ceda. A pierde teren = a pierde sansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate, de preocupari. ◊ Loc. adv. Pe teren = la fata locului; la locul de productie. 3. (Urmat de determinari care arata destinatia) Spatiu special amenajat intr-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain.

teren s. n. 1. intindere de pamant. ♦ a sonda (sau a tatona) ~ ul = a examina cu atentie situatia sau imprejurarile inainte de a intreprinde ceva; a se informa; a castiga (sau a pierde) ~ = a avansa pas cu pas (sau a da inapoi) intr-o actiune; a parasi ~ ul = a ceda, a se da batut. ◊ sol. ◊ loc, regiune. 2. spatiu amenajat pentru sporturi si recreare. 3. totalitatea formatiilor geologice dintr-o portiune a scoartei terestre. 4. loc unde se desfasoara o activitate, unde are loc o actiune. 5. (fig.) domeniu de activitate, de preocupari. ♦ pe ~ = la fata locului; la locul de munca. (< fr. terrain)

PARC, parcuri, s. n. 1. Suprafata intinsa de teren, de utilitate publica, cu plantatii, alei si diferite constructii, amenajata pentru agrement. ◊ Parc national = suprafata intinsa de teren, pazita si ingrijita, in care exploatarile (silvica, miniera, vanatoreasca etc.) sunt interzise, pentru a se pastra neschimbat mediul natural. Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri si amenajari, situat intr-un parc (1). ♦ teren imprejmuit, unde vanatul este crescut si ingrijit pentru vanatoare. ♦ Parc (1) situat in jurul unei cladiri si depinzand de aceasta. ♦ teren parcelat cu locuinta si cu numeroase spatii verzi. 2. Loc de stationare si de garare mai indelungata a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; p. ext. vehiculele si materialele aflate in acest loc. ♦ Totalitatea vehiculelor unei intreprinderi, ale unei institutii etc. ♦ Totalitatea instalatiilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde. – Din fr. parc.

NOROI¹, noroaie, s. n. 1. Pamant amestecat cu apa si m***t; glod, tina; loc, teren cu un asemenea pamant. ◊ Noroi de sapa (sau de foraj, de sonda) = fluid constituit dintr-un amestec de argila sau marna si apa, folosit in timpul saparii gaurii de sonda. 2. Fig. Ceea ce murdareste si trebuie inlaturat; caracter, atitudine josnica, nedemna; decadere morala; mediu decazut, viciat. ◊ Expr. A improsca pe cineva cu noroi sau a zvarli cu noroi in cineva = a calomnia, a defaima pe cineva. – Din bg. naroj.

sonda, sondez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a supune unui sondaj straturile unui teren, adancimea sau fundul unei ape etc.; a explora. ♦ A cerceta sau a evacua o cavitate a organismului cu ajutorul unei sonde. 2. Fig. A incerca sa afli gandurile, sentimentele, intentiile cuiva; a iscodi, a ispiti; a tatona. – Din fr. sonder.

CLINOGRAF s. n. 1. instrument pentru determinarea grafica a inclinarii pantei terenului. 2. instrument pentru masurarea inclinarii fata de verticala sau de orizontala a unei gauri de sonda. (< fr. clinographe)

sonda vb. 1. a fora. (A ~ la mari adancimi.) 2. a explora. (A ~ fundul marii.) 3. a cerceta, a examina, a incerca, (pop.) a cerca. (~ terenul sa vezi daca avem sanse de reusita.)

teren ~uri n. 1) Intindere de pamant (delimitata in functie de relief); portiune de pamant. ◊ A pregati ~ul a face lucrari pregatitoare inainte de a intreprinde ceva. A sonda (sau a pipai, a tatona) ~ul a cerceta imprejurarile (inainte de a intreprinde ceva) pentru a-si asigura reusita. A castiga ~ a progresa intr-o actiune, reusind putin cate putin. A parasi ~ul a ceda; a se da batut. 2) Sol dintr-o portiune a scoartei terestre, conside-rat din punct de vedere al naturii sale. ~ argilos. 3) Suprafata de pamant special amenajata in vederea anumitelor lucrari sau activitati. 4) fig. Domeniu de activitate; sfera de preocupari. ◊ Pe ~ la fata locului; la locul de munca. /<fr. terrain