COPCA², copci, s. f. 1. Gaura, spartura facuta in gheata unui rau, a unei balti etc. pentru pescuit sau pentru scos apa. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe copca = (despre bunuri) a se pierde, a se irosi, a se distruge; (despre oameni) a intra intr-o mare incurcatura, a o pati. 2. Gaura facuta intr-o sira de paie, in care se tine uneori pleava. 3. Scobitura, groapa facuta in pamant, in piatra etc. 4. (Reg.) Saritura pe care o fac animalele cand fug repede. – Din bg. kopka.

2) copca f., pl. i si (est) e (rus. kopka, sapatura, d. kopati, a sapa. V. copaie, capalesc, ocop). Gaura facuta in gheata riului sau a lacului. Fig. A te duce pe copca, a te perde [!] fara speranta. Adincatura [!], bulboana intr´un riu (Rar). Sapatura facuta ca o treapta intr´un mal ca sa te poti urca. Nord. (din aceiasi rad., adica „a sapa, a izbi”, ca calu´n galop, ruda cu vsl. kopyto, copita). Saritura de galop: ia-o la copce (Sagh. 50), lupu sarind in copce mari (VR. 1925, 7, 34), lupanu o lua la deal in copce (Sadov. VR. 1930, 9-10, 196).

A SE duce ma duc intranz. 1) A se deplasa, a pleca undeva. ~ la scoala. ◊ ~ dupa cineva a se marita. ~ drept (sau glont, intr-un suflet, fuga, pusca) a merge repede si fara ocoliri. ~ pe copca (sau pe garla, pe apa sambetei) a se pierde. Du-te-vino intr-o parte si in alta. 2) (despre zvonuri, vesti) A se raspandi repede. /<lat. ducere

copca² ~ci f. 1) Gaura pe suprafata inghetata a unei ape, facuta pentru a prinde peste sau pentru a lua apa. ◊ A se duce pe ~ a) a disparea fara urma; a se duce fara intoarcere; b) a o pati. 2) Scobitura mica facuta intr-un mal, servind drept treapta pentru urcus. [G.-D. copcii] /<bulg. kopka