incaleca (incalec, incalecat), vb. – 1. A se sui pe cal. – 2. A calari, a merge calare. – 3. A se imperechea armasarul cu iapa. – 4. A invinge, a domina, a supune. – 5. (Arg.) A o lua la sanatoasa. – Mr. (i)ncalic, megl. ancalic. Lat. pop. caballicāre (Puscariu 805; Candrea-Dens., 213; REW 1439; DAR), cf. alb. (n)galjkoń, it. cavalcare, prov., cat., port. cavalgar, fr. chevaucher, sp. cabalgar. Cf. cal, calare, descaleca. – Der. incalecat, adj. (suprapus, se spune despre literele chirilice care se scriau de obicei intre doua rinduri); incalecator, adj. (care este calare pe cal).

PASLI, paslesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (In expr.) A o pasli = a fugi, A o lua la sanatoasa. 2. Fig. A fura, a sterpeli. – Din rus. posli.

SINCINEZIE s.f. (Med.) Miscare automata, involuntara a unui membru paralizat al corpului cu ocazia unei miscari voluntare a unui membru sanatos. [Gen. -iei. / < fr. syncinesie, cf. gr. syn – cu, kinesis – miscare].

schelma, schelmez, vb. I (reg.; in loc. vb.) a o schelma = a fugi (in mare graba si pe furis), a o sterge, a o tuli, A o lua la sanatoasa.

SINALGIE s.f. (Med.) Durere resimtita, prin simpatie, la nivelul unui organ sanatos; sinalgezie. [Gen. -iei. / < fr. synalgie, cf. gr. syn – cu, algos – durere].

LECUI, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) ingriji, a (se) trata, a da sau a lua medicamente spre a (se) face sanatos; p. ext. a (se) vindeca, a (se) insanatosi. 2. Refl. Fig. A nu mai dori cu nici un pret sa faca ceva (in urma unei intamplari neplacute). – Leac + suf. -ui.

A TULI ~esc intranz. pop. fam.: A o ~ la (sau de) fuga (sau la sanatoasa) a pleca repede de undeva; a o lua la fuga. /<bulg. tulja, sb. tuliti, ucr. tulyty

OPOTERAPIE s.f. (Med.) Metoda de tratament in care se intrebuinteaza sucuri extrase din glandele sau din tesuturile animale sanatoase pentru combaterea bolilor organelor sau ale tesuturilor corespunzatoare la om; organoterapie. [Gen. -iei. / < fr. opotherapie, cf. gr. opos – suc, therapeia – tratament, ingrijire].

A SE INDREPTA ma indrept intranz. 1) (despre persoane) A reveni la starea normala (dupa o boala); a deveni sanatos; a se vindeca; a se lecui; a se insanatosi. 2) (despre timp) A se schimba in bine. 3) A lua directia; a o apuca; a face. ~ spre padure. 4) A recapata forma sau pozitia initiala; a se dezdoi; a se descovoia. Tulpina florii s-a ~t. 5) A deveni mai bun; a reveni la calitatea de mai inainte; a se ameliora; a se imbunatati. Copilul si-a ~t purtarea. /in + drept

INTREG, -EAGA, intregi, adj. 1. Tot, complet, din care nu s-a luat nimic. ◊ Loc. adv. Pe de-a-ntregul = in intregime; peste tot, pe toata suprafata. ♦ (Mat.; substantivat, m.) Unitate nefractionata. ♦ Neinceput, neatins, din care nu lipseste nimic. 2. Teafar, sanatos, nevatamat. ♦ Fig. Neclintit, integru. 3. (Despre notiuni temporale) Deplin, complet. 4. (Mat.) Care se poate obtine prin adunarea repetata a numarului unu cu el insusi. – Lat. integer, -gra.

DESPARTI vb. 1. a (se) desprinde, a (se) detasa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa. (S-a ~ de grup.) 2. v. razleti. 3. v. divorta. 4. a separa, (inv. si reg.) a despreuna, (inv.) a dezuni. (S-au luat la bataie si i-am ~.) 5. a (se) izola, a (se) separa, (rar) a (se) segrega, (inv. si pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sanatoase.) 6. v. imparti. 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fractiona, a (se) imparti, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcatui. (Produsul dezintegrarii se ~ in particule.) 8. v. compartimenta. 9. v. separa.

SEPARA vb. 1. a (se) desparti, a (se) desprinde, a (se) detasa, a (se) izola, a (se) rupe. (S-a ~ de grup.) 2. a se desparti, a se izola, a se razleti, (pop.) a se razni, (reg.) a se razlogi. (O oaie care s-a ~ de turma.) 3. v. divorta. 4. a desparti, (inv. si reg.) a despreuna, (inv.) a dezuni. (S-au luat la bataie si i-am ~.) 5. a (se) desparti, a (se) izola, (rar) a (se) segrega, (inv. si pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sanatoase.) 6. a desparti, a divide, a diviza, a fractiona, a fragmenta, a imbucatati, a imparti, a scinda, a sectiona, a taia. (A ~ bucata in trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) desparti, a (se) divide, a (se) fractiona, a (se) imparti, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcatui. (Produsul dezintegrarii se ~ in particule.) 8. v. compartimenta. 9. a desparti. (Zidul ~ cele doua camere.)

SABIE, sabii, s. f. 1. Arma taioasa formata dintr-o lama lunga de otel ascutita la varf si pe una dintre laturi si fixata intr-un maner. ◊ Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care ameninta in orice moment situatia cuiva. A trece (sau a lua, a trage) in (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici. A pune mana pe sabie = a porni la lupta. A scoate (sau a trage) sabia (impotriva cuiva) = a provoca pe cineva la lupta, a porni razboi. A-si pune capul (teafar sau sanatos) sub sabie = a-si cauza singur un necaz, o nenorocire. Sabie cu doua taisuri, se spune despre o situatie care prezinta, in acelasi timp, avantaje si dezavantaje, prespective si pericole. ♦ (Sport) Una din probele de scrima in care se foloseste sabia. 2. Arma formata dintr-o lama elastica de otel, din garda si maner, folosita la scrima. 3. Peste de apa dulce, cu corpul turtit lateral si cu abdomenul arcuit; sabioara, sabita (Pelecus cultratus). – Din bg. sabja.