MASA², mese, s. f. 1. Mobila formata dintr-o placa dreptunghiulara, patrata sau rotunda, sprijinita pe unul sau mai multe picioare si pe care se mananca, se scrie etc. ◊ Masa verde = a) masa² (1), de obicei acoperita cu postav verde, la care se joaca jocuri de noroc; p. ext. joc de noroc; b) masa² (1) in jurul careia stau diplomatii cand duc tratative internationale. Masa rotunda = dezbatere libera pe o tema data, la care sunt chemati sa-si spuna cuvantul specialistii din domeniul respectiv (sau reprezentanti ai publicului larg). Sala de mese = incapere in care se serveste mancarea intr-o scoala, intr-o cazarma, la o cantina, etc. Masa calda = un fel de tejghea metalica incalzita pe care sunt expuse si mentinute calde preparate alimentare, in localurile de alimentatie publica. ◊ Loc. adv. Cu (sau pe) nepusa masa = pe neasteptate, pe nepregatite, deodata. ◊ Expr. Capul (sau fruntea) mesei = locul de cinste ocupat de unul dintre comeseni. A pune (sau a intinde, a asterne) masa = a aranja, a pregati si a pune pe masa² (1) toate cele necesare pentru a servi mancarea. A strange masa = a aduna de pe masa² (1) mancarile ramase si farfuriile, tacamurile etc. cu care s-a mancat. A nu avea ce pune pe masa = a nu avea cu ce trai, a fi sarac. Pune-te (sau intinde-te) masa, scoala-te (sau ridica-te) masa = a) se spune despre cei care duc o viata plina de desfatari, care traiesc fara griji, care asteapta totul de-a gata; b) se spune cand esti obligat sa servesti mereu de mancare. A intinde masa mare sau a tine masa intinsa = a primi invitati multi, a oferi ospete, banchete; p. ext. a se tine de petreceri. A pune (pe cineva) la masa cu tine = a trata (pe cineva) ca pe un prieten apropiat. ♦ (Cu sens colectiv) Persoanele care stau in jurul aceleiasi mese² (1) si mananca; mesenii. 2. Ceea ce se mananca; mancare, bucate; p. ext. pranz, cina; ospat, banchet. ◊ Inainte de masa = a) in partea zilei care preceda pranzul; b) in fiecare dimineata. Dupa masa = a) in partea zilei care urmeaza dupa pranz; dupa-amiaza; b) in fiecare dupa-amiaza. ◊ Expr. A lua masa sau a sta (ori a sedea) la masa = a manca de pranz sau de cina. A avea casa si masa = a avea ce-i trebuie pentru a trai. A-i fi (cuiva) casa casa si masa masa = a duce o viata ordonata, fara necazuri. 3. Nume dat mai multor obiecte sau parti de obiecte care seamana cu o masa² (1) si se folosesc in diverse scopuri practice. ◊ Masa de operatie = obiect de metal pe care este intins un pacient in timpul interventiei chirurgicale. 4. Compus: (Bot.) masa-raiului = planta erbacee cu flori roz-purpurii (Sedum carpaticum). – Lat. mensa.

PRANZI, pranzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de pranz, a manca de amiaza; a dejuna. – Din pranz.

CINA, cinez, vb. I. Intranz. si tranz. A lua masa de seara. – Lat. cenare.

DEJUNA, dejunez, vb. I. Tranz. A lua masa de pranz; a pranzi. – Din fr. dejeuner.

SUPA, supez, vb. I. Intranz. A lua masa seara tarziu (dupa un spectacol). – Din fr. souper.

A MANCA mananc 1. tranz. 1) (alimente) A mesteca in gura, inghitind (pentru a-si mentine existenta fizica). ◊ ~ (ceva) cu ochii a dori (ceva) foarte mult, privind cu mare pofta. ~ (pe cineva) din ochi a privi (pe cineva) cu mare dragoste sau placere. ~ painea cuiva a) a fi in serviciul cuiva; b) a fi intretinut de cineva. ~ (cuiva) zilele (sau sufletul) a supune (pe cineva) unor necazuri sau chinuri permanente. A-si ~ viata (cu cineva) a-si distruge viata (cu cineva). ~ foc pentru cineva a face orice pentru cineva; a se sacrifica pentru cineva. A-si ~ de sub unghii a fi foarte zgarcit. A-si ~ omenia a-si pierde omenia, cinstea. A-si ~ unghiile a) a avea obiceiul de a-si roade unghiile cu dintii; b) a se cai amarnic. ~ bataie (sau papara, chelfaneala) a fi batut. A-si ~ amarul a trai din greu. A-i ~ (cuiva) banii (sau averea) a stoarce pe cineva de bani sau de avere. ~ cuvintele a pronunta cuvintele in mod denaturat, nedistinct. A fugi mancand pamantul a fugi foarte repede. 2) (despre animale salbatice) A ataca, rupand in bucati si inghitind. ◊ ~ carne de om a fi foarte rau; a manifesta agresivitate. 3) (despre insecte) A intepa, producand o senzatie dureroasa; a ciupi; a musca; a pisca. 4) (despre agenti sau despre factori nocivi) A modifica in rau (ducand chiar la disparitia totala). 5) A face sa simta o senzatie de mancarime. ◊ A-l ~ (pe cineva) spinarea (sau pielea) a se comporta in asa fel, de parca ar cauta sa fie batut. A-l ~ (pe cineva) palmele a avea chef sa bata (pe cineva). 6) fig. (persoane) A face sa sufere, creand conditii de viata insuportabile. 7) fig. A consuma pana la epuizare totala. 2. intranz. 1) A consuma hrana (pentru a-si mentine existenta fizica). ◊ ~ ca un lup a) a manca foarte mult; b) a manca repede si lacom. ~ ca o pasare a manca foarte putin. 2) A lua masa; a sta la masa. 3) fig. A-si asigura existenta (din ceva). /<lat. mandicare

cina (-ez, -at), vb. – A lua masa de seara. – Mr., megl., tin, istr. cir. Lat. cēnāre (Puscariu 369; Candrea-Dens., 342; REW 1803; DAR); cf. it. cenare, prov., cat., sp. cenar, port. cear. Cf. cina.

dejuna (-nez, -at), vb. – A lua masa de prinz. Fr. dejeuner. – Der. dejun, s. n. (masa de amiaza), deverbal bazat pe analogia cu ajun. Cf. REW 2670.

EXTERN, -A, externi, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. Care se afla asezat in afara; din afara, exterior², strain. ◊ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state. Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul de Externe = minister care aplica linia politica a unui stat in problemele privitoare la relatiile internationale. ♦ Unghi extern = unghi format de o latura a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara dreptelor. ♦ (Despre medicamente) Care se aplica numai pe suprafata corpului. II. S. m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau a locului unde invata meseria. 2. Student in medicina care, in urma unui examen, este admis sa faca practica in spital. – Fr. externe (lat. lit. externus).

EXTERN, -A, externi, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care se afla asezat in afara; din afara, exterior; strain. ♦ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latura a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplica numai pe suprafata corpului. II. S. m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau a locului unde invata meseria. 2. Student in medicina care, in urma unui examen, este admis sa faca practica in spital. – Din fr. externe, lat. externus.

CAREU ~ri n. 1) Suprafata cu patru unghiuri drepte si cu patru laturi rectilinii egale. 2) Trupa dispusa in forma de patrat pentru a putea respinge atacul inamicului din patru parti. 3) Grup de persoane sau de obiecte dispuse in forma de patrat. 4) (la unele jocuri sportive) Suprafata delimitata cu linii albe, in care se aplica unele reguli speciale. 5) (pe navele maritime) Camera comuna unde ofiterii iau masa. 6) (la jocul de pocher) Grup de patru carti de aceeasi culoare tinute intr-o singura mana. /<fr. carre

EXTERN² ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Elev care urmeaza cursurile la o scoala, dar ia masa si locuieste in afara acesteia. 2) Student la medicina care face practica intr-un spital. /<fr. externe, lat. externus

INTERN² ~i m. 1) Elev sau ucenic care locuieste si ia masa in institutia scolara pe care o frecventeaza. 2) Student in medicina (in ultimii ani de studii) care face practica intr-un spital. /<lat. internus, fr. interne

A SEDEA sed intranz. 1) (despre fiinte) A fi asezat (pe ceva); a sta jos. A sedea pe o banca. ◊ Sezi locului, sezi binisor (sau cuminte)! astampara-te! fii cuminte! A sedea la masa A lua masa. 2) A se afla intr-o anumita pozitie sau stare. ◊ A sedea la (sau de) vorba a vorbi. A sedea pe capul cuiva a deranja cu insistentele, cu durata vizitei etc. A-i sedea cuiva (ceva) la inima a fi obsedat de ceva. 3) (despre obiecte de imbracaminte) A prinde bine (pe cineva). 4) A avea un domiciliu stabil. 5) A nu se ocupa cu nimic. ◊ A sedea cu mainile in san a nu face nimic. /<lat. sedere

AMFITRION, -OANA s.m. si f. Stapan al unei case la care ia masa cineva; gazda. [Pron. -tri-on. / < fr. amphitryon, cf. gr. Amphitryon – personaj mitic].

EXTERN, -A adj. Aflat in afara, la exterior; venit din afara; exterior; strain. ◊ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state; unghi extern = unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara lor. ♦ (Despre medicamente) Care se administreaza numai la suprafata corpului. // s.m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau in afara locului unde invata meseria. 2. Student in medicina, admis prin concurs ca practicant intr-un spital fara a avea dreptul sa locuiasca in spital. [Cf. fr. externe, lat. externus].

INTERN, -A adj. Care se afla inauntru; interior, launtric. ◊ Organe interne = organele din cavitatea toracica si abdominala; unghi intern = unghi format de doua drepte taiate de o secanta, aflat in interiorul lor si de aceeasi parte a secantei. // s.m. si f. Elev sau ucenic care locuieste si ia masa intr-un internat. ♦ Student in medicina care face practica la un anumit spital, unde de obicei si locuieste. [Cf. interne, it. interno, cf. lat. internus].

INTERNAT s.n. Institutie scolara in care locuiesc si iau masa elevi; situatia unui elev intern. ♦ Functia unui medic angajat prin concurs sau a unui student in medicina care face practica la un spital si are si locuinta acolo. [Cf. fr. internat].

SUPA vb. I. intr. A cina, A lua masa seara tarziu (dupa iesirea de la un spectacol). [< fr. souper].

DEJUNA vb. intr. A lua masa de pranz; a pranzi. (< fr. dejeuner)

EXTERN, -A I. adj. aflat in afara, din afara; exterior. ♦ politica ~a = politica unui stat fata de celelalte state; unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara lor. ◊ (despre medicamente) care se administreaza la suprafata corpului. II. s. m. f. 1. elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii. 2. student in medicina practicant intr-o clinica. (< fr. externe, lat. externus)

INTERN, -A I. adj. care se afla inauntru; interior, launtric. ♦ organe e = organele din cavitatea toracica si abdominala; boli e = boli ale organelor interne; motor cu ardere ~a = motor care foloseste energia unui combustibil ars in interiorul cilindrului; unghi ~ = unghi format din doua drepte taiate de o secanta, aflat in interiorul lor si de aceeasi parte a secantei; (inform.) memorie ~a = memorie a calculatorului facand parte din unitatea centrala. II. s. m. f. 1. elev, ucenic care locuieste si ia masa intr-un internat. 2. student in medicina care face practica intr-o clinica, unde, de obicei, si locuieste. (< fr. interne, lat. internus)

SUPA vb. intr. A lua masa de seara (dupa un spectacol). (< fr. souper)

PRANZ, pranzuri, s. n. masa principala care se ia la amiaza; dejun; timpul cand se ia aceasta masa; (concr.) ceea ce se mananca la aceasta masa, mancare pregatita in acest scop. ◊ (Pop.) Pranzul (cel) mic = prima masa pe care o iau taranii in cursul diminetii, vara, cand muncesc la camp; timpul zilei cand se ia aceasta masa. Pranzul (cel) mare = a doua masa pe care o iau taranii, masa de la amiaza; timpul zilei cand se ia aceasta masa. ◊ Loc. adv. Inainte de pranz = in prima parte a zilei, inainte de amiaza, inainte de masa principala. Dupa-pranz = in a doua parte a zilei, dupa-masa, dupa-amiaza. – Lat. prandium.

DEJUN ~uri n. 1) masa de la amiaza; pranz. ◊ Micul ~ gustare frugala de dimineata. 2) Timp cand se ia aceasta masa. /v. a dejuna

PRANZ ~uri n. 1) masa luata la amiaza. ◊ ~ul (cel) mic a) masa de dimineata; b) timpul cand se ia aceasta masa. 2) Mancare consumata la amiaza. 3) Timpul mesei de la amiaza. ◊ Inainte de ~ perioada de timp din prima jumatate a zilei; inainte de amiaza; inainte de masa. /<lat. prandium

ACORIE² s.f. Lipsa senzatiei de satietate la masa. [Gen. -iei. / < fr. acorie, cf. gr. a – fara, koros – satietate].

DEJUN s.n. masa de pranz, pranzul; timpul cand se ia aceasta masa. ◊ Micul dejun = gustarea de dimineata. [< dejuna].

DEJUN s. n. masa de pranz; pranz; timpul cand se ia aceasta masa. ♦ micul ~ = gustare de dimineata. (< dejuna)

APERITIV, aperitive, s. n. 1. Gustare care se ia inainte de masa (pentru a stimula pofta de mancare) 2. Bautura alcoolica consumata inainte de masa (pentru a stimula pofta de mancare). – Din fr. aperitif, lat. aperitivus.

NAMIAZA, namiezi, s. f. (Pop.) 1. Amiaza. ◊ Expr. Ziua namiaza mare = in plina zi. 2. masa care se ia in jurul amiezei; pranz. 3. Loc, punct unde ajunge soarele pe cer (aproximativ) la amiaza; zenit. [Var.: (reg.) namiaza s. f., namiez, namiezi, namiez s. n.] – In + amiaza.

SUPEU, supeuri, s. n. masa care se ia seara tarziu (dupa spectacol). – Din fr. souper.

APERITIV ~e n. 1) Gustare care se ia inainte de masa (pentru a stimula pofta de mancare). 2) Bautura alcoolica consumata inainte de masa. /<fr. aperitif, lat. aperitivus

HEMOCLAZIE s.f. 1. Scadere a numarului de leucocite dupa masa. 2. Hemoliza. [Gen. -iei. / cf. gr. haima – sange, klasis – ruptura].

PLASTIC, -A adj. 1. Care prezinta plasticitate, care poate fi modelat, fasonat. ♦ Care formeaza sau are proprietatea de a lua diferite forme. ♦ masa plastica (sau produs) plastic = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse, pastrandu-si forma ce i-a fost data; arte plastice = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. ♦ (Despre idei, imagini etc.) Expresiv, viu; evocator, care arata cu multa putere ceva. 2. Chirurgie plastica = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. // s.n. 1. Amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la repararea anvelopelor etc. 3. Varietate de exploziv. [Cf. fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos].

APERITIV, aperitive, s. n. Gustare care se ia inainte de masa (pentru a deschide pofta de mancare). – Fr. aperitif (lat. lit. aperitivus).

AMIAZA, amiezi, s. f. 1. Mijlocul zilei, momentul inaltarii maxime a Soarelui deasupra orizontului (corespunzator aproximativ orei 12). ◊ Loc. adj. De amiaza = de pranz, de la ora pranzului. ◊ Expr. Ziua(-n) amiaza mare = in plina zi, in toiul zilei. 2. (Concr.) Zenit. 3. (Reg.) masa principala care se ia aproximativ la jumatatea zilei; pranz. 4. (Inv.) Miazazi, sud. [Var.: amiaz, amiez s. n., amiazi, amiazazi s. f.] – Din amiazazi (< lat. ad mediam diem).

PRANZ s. 1. dejun, (pop.) namiaza, pranzare, (Ban., Transilv., Maram. si Mold.) gustare. (luam impreuna ~ul?) 2. banchet, masa, ospat, praznic, praznuire, (livr.) festin, (rar) ospetie, (pop.) pranzare. (A dat un ~ in cinstea oaspetilor.) 3. v. amiaza.

SUPRAPOPULATIE s.f. 1. Mare concentrare a populatiei intr-un oras, intr-o regiune etc. 2. (Biol.) Existenta unei densitati excesive de organisme pe o anumita arie. 3. (Ec.) Suprapopulatie relativa = Excedent al populatiei muncitoresti in raport cu necesitatile de forta de munca ale capitalului; masa de someri. [Gen. -iei. / < supra- + populatie, dupa fr. surpopulation].

COLOANA s. f. 1. stalp cilindric de piatra, marmura etc. destinat sa sustina un antablament. ♦ formatie cu aspect de stalp aparuta in pesteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmita. ◊ coloana vertebrala = sira spinarii. ♦ parte dintr-un catarg care iese deasupra puntii. 2. masa a unui fluid care ia forma cilindrica atunci cand este inchisa intr-un tub sau cand tasneste cu putere dintr-o conducta. 3. sectiune verticala a unei pagini tiparite sau manuscrise. ♦ rubrica (intr-un formular, intr-un registru etc.). 4. sir vertical de cifre. 5. denumire a mai multor aparate in chimie si in industria chimica, dintr-o manta verticala, cilindrica, de metal etc., continand materiale absorbante, filtrante etc. 6. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge randuit in siruri paralele in adancime. ◊ coloana a cincea = grup de tradatori in slujba dusmanului, care organizeaza diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului. 7. (cinem.) coloana sonora = ansamblu de sunete care insoteste imaginile unui film. (<fr. colonne)

COLOANA s.f. 1. Stalp de piatra, de marmura etc. de forma cilindrica, destinat sa sustina o parte dintr-un edificiu. ◊ Coloana vertebrala = sira spinarii. ♦ Parte dintr-un catarg care iese deasupra puntii. 2. masa a unui fluid, care ia forma cilindrica atunci cand este inchisa intr-un tub sau cand tasneste cu putere dintr-o conducta. 3. Sectiune verticala a unei pagini tiparite sau manuscrise; continutul acesteia. ♦ Rubrica (intr-un formular, intr-un registru etc.). 4. Sir vertical de cifre. 5. Denumire a mai multor aparate folosite in chimie si in industria chimica, alcatuite dintr-o manta verticala, cilindrica, de metal etc., continand materiale absorbante, materiale filtrante etc. 6. Convoi de oameni, de animale, de vehicule care merge oranduit in siruri paralele in adancime. 7. (Cinem.) Coloana sonora = ansamblul de sunete care insoteste imaginile unui film. [Cf. lat. columna, fr. colonne, it. colonna, ngr. kolona].

SANDVIS s.n. In gastronomie, preparat obligatoriu din doua felii de paine sau chifla taiata in doua, unse cu unt, umplute la mijloc cu felii de carne sau mezeluri, rondele de oua, rosii sau altele; este un preparat specific de fast-food, luat ca o gustare consistenta intre mese; var. sandvici, sandviciuri; din engl. sandwich; pentru gustarile realizate asemanator, dar neacoperite (engl. open sandwich) v. tartina, canapea, cruton.

ONCOGRAFIE s.f. Reprezentare grafica a volumului, locului si configuratiei unui organ cu ajutorul oncografului. [Gen. -iei. / < fr. oncographie, cf. gr. onkos – masa, graphein – a scrie].

ANATEXIE s.f. Fenomen de transformare a rocilor din zonele adanci ale scoartei Pamantului in mase compacte de gresie si granit. [Gen. -iei. / < fr. anatexie].

DEVIATIE s.f. 1. Abatere, indepartare fata de o directie normala data; deviere. 2. Unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influenta maselor de metal situate la bord. [Gen. -iei, var. deviatiune s.f. / cf. fr. deviation, it. deviazione].

AMPRENTA vb. I. tr. 1. a lua amprentele cuiva. 2. a imprima intr-o masa plastica o parte a maxilarului in vederea confectionarii unei proteze dentare. II. intr. a marca profund. (dupa fr. empreindre)

ICONOCLASM s. n. miscare social-politica si religioasa a nobilimii militare si a maselor populare din Imperiul Bizantin, care a luat forma luptei impotriva cultului icoanelor. (< fr. iconoclasme)

INTRECERE, intreceri, s. f. Actiunea de a (se) intrece si rezultatul ei; concurs, competitie, emulatie. ◊ (Iesit din uz) Intrecere socialista = miscare cu caracter de masa specifica oranduirii socialiste. ◊ Loc. vb. A se lua la intrecere = a se intrece. ◊ Expr. (Iesit din uz) A fi in intrecere = a fi angajat intr-o intrecere socialista. – V. intrece.

PERSONIFICATIE s.f. (Liv.) Personificare. ♦ Forma de halucinatie constand in vederea si auzirea simultana a unui om in cadrul unor scene de masa ciudate, intuita in cazuri de delir. [Gen. -iei. / < fr. personnification].

GLACIODISLOCATIE s.f. Deplasare a rocilor din pozitia initiala datorita presiunii exercitate de masa unui ghetar in miscare; glaciotectonica. [Pron. -ci-o-, gen. -iei. / cf. fr. glaciodislocation].

LUDDISM s.n. Miscare de masa a muncitorilor englezi din sec. XVIII-XIX care a luat forma distrugerii uneltelor. [< fr. luddisme, cf. Ned Ludd – muncitor care ar fi distrus prima masina].

SISITIE s.f. (Ant.) Nume dat meselor comune la care participau toti cetatenii in Creta. [Gen. -iei. / < gr. syssitia, fr. syssitie].

EVACUA, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lasa liber, a goli, a parasi in masa un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua masuri de indepartare, a scoate in chip organizat, dintr-un loc si a duce in altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zona periculoasa populatia, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere interna. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina f******e din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. evacuer, lat. evacuare.

STRIOSCOPIE s.f. Metoda de cercetare fotografica a fenomenelor care au loc in masa unui fluid intr-o suflerie aerodinamica. [Pron. stri-o-, gen. -iei. / < fr. strioscopie].

POLINIE s.f. (Bot.) masa formata din graunte de polen aglomerate, ca la orhidee. [Gen. -iei. / < fr. pollinie].

KAMA s.f. Forma de relief izolata in partea superioara a unei delte, cu aspect neted, care ia nastere datorita sedimentarii fluviatile sau lacustre a materialului detritic intre o masa de gheata stagnanta si versantii vaii. (din engl. kame < scot. kame = pieptene < engl. med. (de N) camb = pieptene < engl. veche)

ICONOCLASM s.n. Miscare social-politica si religioasa a nobilimii militare si a maselor populare din Imperiul bizantin impotriva aristocratiei laice si ecleziastice, care a luat forma luptei impotriva cultului icoanelor. [< fr. iconoclasme]

KAMA s.f. (Geol.) Forma de relief izolata la partea superioara a unei delte, cu aspect neted, care ia nastere datorita sedimentarii fluviatile sau lacustre a materialului detritic intre o masa de gheata stagnanta si versantii vaii. [< engl. kame < cuv. scotian].

LUDDISM s. n. miscare de masa a proletariatului englez din sec. XVIII-XIX impotriva capitalismului, care a luat forma distrugerii uneltelor. (< fr. luddisme)

OPSIURIE s.f. (Med.) Eliminare intarziata a urinei dupa mese ca urmare a intarzierii absorbtiei intestinale. [Pron. -psi-u-ri-e, gen. -iei. / < fr. opsiurie, cf. gr. opsios – in intarziere, ouron – u***a].

TERMINA, termin, vb. I. 1. Tranz. A duce o actiune pana la capat; a ispravi, a sfarsi. ◊ Loc. adv. Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfarsite. 2. Refl. A lua sfarsit, a se incheia. ♦ A avea o terminatie, a se sfarsi in... Cuvantul „masa” se termina cu o vocala. ◊ Expr. (Fam.) A se termina cu cineva, se spune cand cineva nu mai are nici o sansa de scapare. [Prez. ind. acc. si: termin] – Din fr. terminer, lat. terminare.

ASEZA vb. 1. a sta, a sedea, (pop.) a se pune. (Te rog sa te ~ pe scaun.) 2. v. culca. 3. a poposi. (Calatorul s-a ~ la umbra unui copac.) 4. a lua, a pune. (L-a ~ pe genunchi.) 5. a pune, (reg.) a alipui. (~ cana pe masa.) 6. v. stabili. 7. v. posta. 8. v. amplasa. 9. v. depune. 10. v. cadea. 11. v. aranja. 12. v. asterne. 13. v. pune. 14. v. potrivi. 15. v. aranja. 16. (pop. si fam.) a (se) capatui, a (se) rostui. (S-a ~ si el la casa lui.) 17. (fam. fig.) a se asterne, a se pune. (Se ~ pe carte, pe invatatura.)

SUSTENTATIE s.f. Proprietate a unui corp de a se mentine la un anumit nivel in masa unui fluid; sustinere. ♦ (Av.) Forta verticala care impinge in sus o aeronava. [Gen. -iei, var. sustentatiune s.f. / cf. fr. sustentation].

OCUPANT, -A s. m. f. stat, armata, trupa etc. care ia in stapanire un teritoriu, un oras strain. ◊ cel care ocupa un loc, o masa etc. (< fr. occupant)

SERVI vb. 1. v. lucra. 2. a sluji, (pop.) a slugari, a slugarnici. (A ~ la el doi ani.) 3. v. oficia. 4. v. sustine. 5. v. folosi. 6. v. uza. 7. a se folosi, a intrebuinta, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (Se ~ de tertipuri.) 8. (astazi rar) a sluji. (A ~ mancarea la masa.) 9. v. ospata. 10. v. ajuta. 11. v. deservi. 12. (prin Transilv.) a slugatori. (Cu ce va putem ~?) 13. a lua. (Mai ~ o portie!)

SARCINA s. 1. v. povara. 2. v. greutate. 3. v. graviditate. 4. v. gestatie. 5. v. obligatie. 6. v. oficiu. 7. v. atributie. 8. angajament, indatorire, obligatie, (pop.) legatura. (~ ta fata de el este ...) 9. raspundere, responsabilitate. (Grea ~ si-a luat.) 10. v. insarcinare. 11. v. menire. 12. v. functie. 13. (FIZ.) electricitate. (~ pozitiva.) 14. (FIZ.) sarcina electrica = a) cantitate de electricitate; b) masa electrica; sarcina magnetica = masa magnetica.

masa¹ mese f. 1) Mobila formata dintr-o placa orizontala, pusa pe un suport sau pe picioare, avand diverse intrebuintari (in special pentru a se servi pe ea mancarea). ~ de scris. ~ de lucru. ◊ ~ verde a) masa pentru jocuri de noroc; b) masa la care se duc tratative diplomatice. ~ rotunda dezbatere libera intre specialisti pe o tema data. ~ intinsa masa plina de bucate, pregatita pentru oaspeti. Capul mesei loc de cinste rezervat unei persoane in semn de stima deosebita. A strange ~a a face curat pe masa dupa mancare. 2) Mancarea servita; bucate. 3) Mancarea de la amiaza (constand, de obicei, din mai multe feluri); pranz. ◊ Inainte de ~ in partea zilei care preceda pranzul. Dupa ~ in partea zilei care urmeaza dupa pranz. 4) Proces de alimentare. ◊ A se aseza la ~ a incepe mancarea. A sta la ~, a lua ~a a manca. 5) Obiecte sau parti de obiecte care seamana cu aceasta mobila, avand diverse intrebuintari. [G.-D. mesei] /<lat. mensa

A CRESTE cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere

VASCULARIZATIE s.f. (Anat.) Procesul de formare a noi vase sanguine in masa unui tesut. ♦ Totalitatea vaselor sanguine sau limfatice ale unui organ sau ale unei structuri biologice. ♦ Dispunere a vaselor intr-un organ, intr-un organism. [Gen. -iei. / < fr. vascularisation].

SERVI vb. IV. 1. tr. A indeplini anumite functii, insarcinari fata de cineva; a sluji. 2. intr. A folosi la..., a avea rolul de... 3. tr. A aduce (bucatele) la masa. ♦ A oferi cumparatorilor cele cerute. ♦ (La unele jocuri sportive sau la carti) A pune mingea sau cartile in joc. ♦ refl. (Despre oameni) A se folosi. ♦ A lua sa manance sau sa bea. [P.i. -vesc. / < fr. servir, it., lat. servire].

DEMONSTRATIE s.f. 1. Rationament prin care se probeaza adevarul unei teoreme, al unei judecati etc. 2. Manifestare, exteriorizare a unui sentiment, a unei atitudini etc. ♦ Manifestatie de masa cu caracter politic. 3. (Mil.) Exercitiu tactic prin care se urmareste inselarea inamicului. 4. (Lit.) Procedeu de compozitie constand in descrierea unui fapt particular, povestirea unui eveniment etc. [Gen. -iei, var. demonstratiune s.f. / cf. lat. demonstratio, fr. demonstration].

OPINIE s.f. Parere, idee, judecata. ♦ Opinie publica = parerea publicului, a maselor intr-o anumita chestiune; a face opinie separata = a se deosebi in pareri de cineva (sau de majoritate); a-si exprima o parere contrara parerii majoritatii. [Gen. -iei, var. opiniune s.f. / cf. fr. opinion, lat. opinio].

CENUSA s. f. 1. Substanta minerala in forma de pulbere, care ramane dupa arderea unui corp. ◊ Expr. A preface in cenusa = a distruge in intregime prin foc, a pustii. A nu avea nici cenusa in vatra = a fi foarte sarac, a nu avea nimic. A-i lua (sau a-i vinde) cuiva si cenusa din vatra = a lasa pe cineva sarac lipit, a-i lua cuiva tot. A trage cenusa (sau spuza) pe turta sa = a-si apara cauza proprie. A-si pune cenusa pe cap = a se pocai, a-si recunoaste vina sau greseala. ♦ Cenusa vulcanica = masa de elemente fine aruncata de un vulcan in eruptie. ♦ Ramasitele unui mort incinerat. – Lat. *cinusia (< cinus).

MIGRATIUNE, migratiuni, s. f. 1. Deplasare in masa a unor triburi sau a unor populatii de pe un teritoriu pe altul, determinata de factori economici, sociali, politici sau naturali; migrare. 2. Deplasare in masa a unor animale dintr-o regiune intr-alta, in vederea reproducerii, a cautarii de hrana etc.; migrare. 3. (In sintagmele) Migratiunea petrolului (sau titeiului) = proces de deplasare a petrolului si a gazelor asociate din zacamantul in care au luat nastere in roci, in zone subterane straine. [Pr.:-ti-u-. – Var.: migratie s. f.] – Din fr. migration, lat. migratio, -onis.

CENUSA s. f. 1. Reziduu solid format din substante minerale sub forma de pulbere, care ramane dupa arderea completa a unui corp. ◊ Expr. A (se) preface in cenusa = a (se) distruge in intregime (prin foc). A nu avea nici cenusa in vatra = a fi foarte sarac, a nu avea nimic. A-i lua (sau a-i vinde) cuiva si cenusa din vatra = a lasa pe cineva sarac lipit, a-i lua cuiva tot. A trage cenusa (sau spuza) pe turta sa = a-si apara cauza proprie. A-si pune cenusa in cap = a se pocai, a-si recunoaste vina sau greseala. ♦ Ramasitele unui mort incinerat. 2. (In sintagma) Cenusa vulcanica = masa de elemente fine aruncata in atmosfera de un vulcan in eruptie. – Lat. *cinusia (< cinis).

CADERE, caderi, s. f. Faptul de a cadea. 1. Deplasare, miscare de sus in jos a unui lucru, coborare spre pamant sub efectul gravitatiei. ◊ Cadere de apa = diferenta de nivel intre doua puncte ale unui curs de apa; (concr.) masa de apa care cade de la o oarecare inaltime; cascada, cataracta. ♦ Lasare in jos a unui lucru care continua sa fie in parte sustinut. ♦ Deplasare a unui organ din pozitia sa normala. Caderea muschilor. ** Diferenta dintre valorile pe care le ia o marime in doua puncte diferite. Cadere de potential. ** (Med.; in sintagma) Cadere de tensiune = coborare a tensiunii arteriale sub limita normala. 2. Desprindere a unei parti componente dintr-un organism. 3. Rasturnare a unui corp; surpare. 4. Fig. Ocupare, cucerire. Caderea Cartaginei. 5. Fig. Insucces, nereusita. 6. Competenta, drept. Nu e in caderea lui sa ma judece. 7. Nereusita, esec. – V. cadea.

MANCARE s. 1. (mai ales in vorbirea copiilor) papare, (inv. si pop.) ospatare, (fam.) halire, (depr.) rumegare. (~ felului intai, la masa.) 2. consumare, mancat, (inv. si reg.) mancatura, (fam.) halire. (Dupa ~ unui codru de paine.) 3. alimentare, alimentatie, hranire, mancat, nutrire, nutritie. (In timpul ~rii.) 4. v. masa. 5. (concr.) aliment, hrana, (mai ales in vorbirea copiilor) papa, (livr.) nutriment, (pop.) bucate (pl.), demancare, demancat, leguma, merinde (pl.). de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. si Bucov.) menaja, (inv.) pista, vipt, (fam.) haleala, (fam. depr.) crapelnita. (Ce ~ ai luat la drum?)

SERVI vb. I. tr. 1. a indeplini anumite functii, insarcinari fata de cineva; a sluji. 2. a aduce (bucatele) la masa. ◊ a oferi cumparatorilor cele cerute. 3. (la unele jocuri sportive sau la carti) a pune mingea sau cartile in joc. II. intr. a folosi la..., a avea rolul de... III. refl. a se folosi, a face uz de... ◊ (despre oameni) a lua sa manance sau sa bea. (< fr. servir)

CENUSA f. masa pulverulenta reziduala, rezultata din arderea completa a unui corp (organic). ◊ ~ vulcanica pulbere fina aruncata de un vulcan in eruptie. A preface in scrum si ~ a distruge complet (prin ardere). A nu avea nici ~ in vatra a fi foarte sarac. A-i lua cuiva si ~a din vatra a-i lua tot ce are. A-si pune ~ pe (sau in) cap a-si recunoaste vina. [G.-D. cenusii] /<lat. cinusia

PLASTIC², -A I. adj. 1. (despre materiale) care are proprietatea de a-si pastra deformatiile produse de fortele exterioare dupa incetarea actiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat. ♦ masa ~a (sau material) ~ = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse. 2. referitor la pictura sau sculptura. ♦ arte e = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 3. (despre idei, imagini etc.) cu multa putere de evocare, expresiv, viu; evocator. 4. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o forma. ♦ chirurgie ~a = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. II. s. f. tehnica executarii obiectelor de arta prin fasonarea, modelarea unei substante plastice; domeniul artelor plastice. ◊ parte din studiul unei opere de arta care se ocupa cu raportul armonios al volumelor si al reliefului. (< fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)

CONTROL, controale, s. n. 1. Analiza permanenta sau periodica a unei activitati, a unei situatii etc. pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ◊ Lucrare de control = lucrare scrisa prin care se verifica periodic cunostintele elevilor sau ale studentilor. Cifra de control = exponent care indica limitele cantitative ale productiei. Punct de control = loc fix (la marginea unui oras, a tarii etc.) unde organele autoritatii supravegheaza indeplinirea formalitatilor legale de catre cei care trec. Control obstesc = forma de control social, specifica tarilor socialiste, care se exercita de catre masele largi de oameni ai muncii si de reprezentantii organizatiilor de masa si obstesti. ♦ Supraveghere continua (morala sau materiala); stapanire, dominatie. ♦ Putere de dirijare a propriilor sale gesturi si miscari. 2. Institutie sau grup de persoane care supravegheaza anumite activitati. 3. (La pl.) Registru de evidenta a personalului (si animalelor) unei unitati militare. – Din fr. controle.

POMANA ~eni f. rel. 1) Dar oferit pentru iertarea pacatelor, de sufletul celor morti sau de sanatatea cuiva; binefacere; milostenie. A lua de ~. ◊ De ~ a) in mod gratuit sau la un pret foarte mic; b) in zadar; degeaba. A cere de ~ a cersi. A face ~ cu cineva a-i face un bine cuiva; a ajuta pe cineva. A umbla dupa ~ a cauta sa obtina avantaje nemeritate. De-a cui ~? pentru ce? la ce bun? Ca la ~ in numar mare. 2) Bun (apartinand unui decedat) ce se daruieste la/dupa inmormantare. 3) masa care se face dupa inmormantare sau dupa parastas. /<sl. pomenu

VANT ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi. ◊ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus