ATITUDINE, atitudini, s. f. 1. Tinuta sau pozitie a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentand adesea o anumita conceptie); comportare. ◊ Expr. A lua atitudine = a-si manifesta pozitia, a-si afirma (cu hotarare) punctul de vedere. – Din it. attitudine, fr. attitude.

PREOPINA, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (inaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. preopiner.

DECLARA, declar, vb. I. 1. Tranz. A anunta ceva prin grai sau in scris; a spune, a afirma deschis, a face cunoscut. ♦ A face o comunicare cu caracter oficial in fata unei autoritati, ♦ A da pe fata, a marturisi cuiva un sentiment intim. 2. Tranz. A considera, a califica drept...; spec. a pronunta asupra cuiva o sentinta judecatoreasca. A declara pe cineva repetent. ♦ Refl. A marturisi despre sine ca..., a se recunoaste ca... Ma declar invins. 3. Tranz. (In expr.) A declara razboi = (despre state) a anunta in mod oficial inceperea starii de razboi; fig. a lua o atitudine ostila, combativa fata de cineva sau de ceva. A declara greva = a anunta in mod oficial inceperea unei greve. (Jur.) A declara apel = a face apel. 4. Refl. (Despre procese, fenomene) A lua nastere, a aparea, a se ivi, a incepe. 5. Refl. A lua atitudine, a se pronunta pentru sau contra cuiva sau a ceva. – Din fr. declarer, lat. declarare.

RIPOSTA vb. I. intr. A raspunde, a replica (prompt si cu energie). ♦ A lua atitudine impotriva unei nedreptati; a protesta. ♦ (Sport) A ataca imediat dupa ce a parat o lovitura (la scrima). [< fr. riposter].

ATACA vb. I. I. tr. 1. A incepe o lupta, a face un act de agresiune; a da un atac. 2. (Fig.) A lua atitudine potrivnica, trecand la actiune, fata de o situatie, fata de o teorie etc. 3. A vatama, a distruge, a mina, a roade. ♦ A cere in justitie anularea sau reformarea unei hotarari judecatoresti sau a unui act juridic. 4. A aborda (o problema, un subiect, o discutie). II. intr. 1. A lua initiativa intr-o intrecere sportiva. 2. A incepe executarea unei piese muzicale. [P.i. atac, conj. -ce, ger. -cand. / < fr. attaquer, it. attacare].

ATITUDINE s.f. 1. Pozitie a corpului, tinuta. 2. Fel de a se purta, de a fi; purtare, comportare. ◊ A lua atitudine = a-si afirma cu hotarare punctul de vedere. [< fr. attitude, it. attitudine].

REACTIONA vb. I. intr. A raspunde la o actiune sau la o e******e exterioara intr-un anumit fel. ♦ A lua atitudine; a riposta. [Pron. re-ac-ti-o-. / < reactie + -ona, dupa fr. reagir, it. reagire].

ATITUDINE, atitudini, s. f. 1. Tinuta sau pozitie a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentand o anumita conceptie); comportare. ◊ Expr. A lua atitudine = a-si afirma cu hotarare punctul de vedere. – Dupa fr. attitude (it. attitudine).

PLASA, plasez, vb. I. 1. Tranz. A investi bani, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde marfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (in schimbul unei sume de bani). 2. Tranz. A spune o vorba la timpul sau la locul potrivit (in cursul unei discutii). 3. Tranz. si refl. A (se) aseza, a (se) situa intr-un anumit loc, spatiu etc. ♦ Tranz. A procura cuiva o slujba, o situatie (buna). ♦ Refl. A se situa pe o pozitie; A lua atitudine. 4. Tranz. (Sport) A trimite, a indrepta mingea catre un punct determinat. – Din fr. placer.

PRONUNTA, pronunt, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propozitii, fraze; a articula. ♦ A tine un discurs, o cuvantare etc. 2. Tranz. A da o hotarare, o sentinta judecatoreasca; a declara ceva in virtutea autoritatii cu care este investit. 3. Refl. A-si spune parerea, a-si da avizul; A lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer.

A REACTIONA ~ez intranz. 1) A manifesta o schimbare (ca raspuns la o actiune sau la o e******e exterioara). 2) (despre persoane) A-si expune categoric punctul de vedere; A lua atitudine (fata de o situatie sau de o imprejurare); a replica; a riposta. ~ violent. /Din reactie

DECLARA vb. I. 1. tr. A spune, a afirma, a face cunoscut (ceva). ♦ A comunica ceva oficial in fata unei autoritati. ♦ A marturisi. 2. tr. A proclama. ♦ A pronunta asupra cuiva o sentinta judecatoreasca. 3. refl. A se pronunta public, A lua atitudine pentru sau impotriva cuiva sau a ceva. [P.i. declar. / < fr. declarer, cf. it., lat. declarare].

PRONUNTA vb. I. 1. tr. A articula, a rosti (sunete, silabe, cuvinte). ♦ A tine, a rosti (un discurs). 2. tr., refl. (Jur.) A face cunoscut, a comunica o sentinta, o hotarare etc. 3. refl. A-si spune parerea; A lua atitudine. [P.i. pronunt. / < lat. pronuntiare, cf. it. pronunziare, fr. prononcer].

PROTEST s.n. Act de protestare, opozitie; cerere, interventie facuta contra unor incalcari, a unor actiuni nedrepte etc. ♦ Nota de protest = comunicare scrisa catre un guvern prin care se ia atitudine impotriva unor acte savarsite de acest guvern contrar tratatelor sau normelor de drept international. [Pl. -te, -turi. / < it. protesto].

ATACA vb. I. tr. 1. a efectua un atac. 2. (fig.) A lua atitudine potrivnica fata de o situatie, de o teorie etc.; a critica, a acuza. 3. a distruge, a mina. ◊ a cere in justitie anularea sau reexaminarea unei hotarari ori a unui act juridic. 4. a aborda (o problema, un subiect, o discutie). II. intr. 1. a lua initiativa intr-o intrecere sportiva. 2. a incepe executarea unei piese muzicale. III. refl. (fam. a se simti jignit; a se ofusca. (< fr. attaquer)

DECLARA vb. I. tr. 1. a spune, a afirma, a face cunoscut (ceva). ◊ a comunica ceva oficial in fata unei autoritati. ◊ a marturisi. 2. a proclama. ◊ a pronunta asupra cuiva o sentinta judecatoreasca. II. refl. 1. a incepe, a izbucni, a se manifesta. 2. a se pronunta public, A lua atitudine pentru, ori impotriva cuiva, sau a ceva. (< fr. declarer, lat. declarare)

PREOPINA vb. intr. A lua atitudine, a opina inaintea altora. (< fr. preopiner)

PROTEST s. n. 1. manifestare energica impotriva unor incalcari, a unor actiuni nedrepte etc. 2. forma a demersului diplomatic prin care un guvern ia atitudine impotriva unor acte savarsite de guvernul altui stat, pe care le considera contrare tratatelor sau normelor de drept international. 3. act public prin care organele judecatoresti constata neplata la scadenta a unei polite. (< lat. protestum, it. protesta)

REACTIONA vb. intr. a raspunde intr-un anumit fel la o e******e sau la o actiune din afara. ◊ A lua atitudine; a riposta. (< fr. reactionner)

RIPOSTA vb. intr. a raspunde, a replica (prompt si cu energie). ◊ A lua atitudine impotriva unei nedreptati; a protesta. ◊ (scrima) a ataca imediat dupa ce a parat o lovitura. (< fr. riposter)

PROTEST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; opozitie hotarata, manifestare energica impotriva unei actiuni considerate ca nejusta. ◊ Nota de protest = comunicare scrisa prin care un guvern ia atitudine impotriva unui act savarsit de guvernul altei tari si considerat contrar tratatelor sau normelor de drept international. 2. (In economia capitalista) Act public prin care organele judecatoresti constata neplata la scadenta a unei polite. [Pl. si: (inv.) protesturi] – Postverbal al lui protesta.

CORNEA, Doina (n. 1929, Brasov), militanta pentru libertate si democratie, pentru un stat de drept in Romania. Din anii ’80 a luat atitudine impotriva dictaturii totalitar comuniste.

ZBORSI, zborsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenintatoare, a deveni furios; a se mania, a se infuria; a tipa, a se rasti la cineva. 2. Tranz. (Despre pasari, animale) A-si infoia, a-si zbarli penele, parul. ♦ A ciufuli parul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A incepe sa fermenteze, sa se altereze, capatand un aspect si un gust neplacut, specific; a se acri, a se strica. Smantana s-a zborsit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborsit. – Et. nec. Cf. borsi.

ATENTIE, (3) atentii, s. f. 1. Insusire care consta in orientarea si in concentrarea activitatii psihice intr-o anumita directie. 2. Interes, grija, preocupare speciala a cuiva pentru ceva. ◊ Expr. In atentia cuiva = reclamand luarea-aminte speciala a cuiva. A da (sau a acorda) atentie (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjectie) Asculta! baga de seama! ia seama! 3. atitudine de bunavointa, de amabilitate; gest, fapta amabila. ◊ Loc. vb. A da (sau a acorda) atentie (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (Concr.) Dar, cadou. [Var.: atentiune s. f.] – Din fr. attention, lat. attentio, -onis.

POZA, pozez, vb. I. 1. Intranz. A lua o anumita atitudine spre a servi de model unui pictor sau unui sculptor sau spre a fi fotografiat. ♦ (Peior.) A-si studia gesturile, a lua o atitudine afectata pentru a produce impresie, pentru a epata. 2. Tranz. si refl. (Pop. si fam.) A (se) fotografia. – Din fr. poser.

OPINA, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-si da o parere, a fi de parere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua pozitie, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari.

CONCERTA, concertez, vb. I. Intranz. 1. A da un concert (1). 2. (Mai ales despre sefi de state, diplomati etc.) A se consulta, a schimba puncte de vedere pentru a cadea de acord asupra unui proiect comun, pentru a lua o atitudine, o masura (politica) comuna. – Din it. concertare.

MITITEL, -EA, -ICA, mititei, -ele, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micut. ◊ Expr. De mititel = de mic copil; de tanar. A se face mititel = a se strange (pentru a nu fi vazut); p. ext. a lua o atitudine modesta, umila (in fata cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o fiinta tanara, naiva. 2. S. m. Carnacior facut din carne tocata, amestecata cu diverse condimente, care se mananca fript la gratar; mic. 3. S. m. (Pop.; art.) Unul dintre numele d******i. – Din mic.

REACTIONA, reactionez, vb. I. Intranz. A raspunde intr-un anumit fel la o e******e sau la actiune din afara. ♦ A lua o atitudine fata de o situatie sau de o imprejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ti-o-na] – Din fr. reactionner.

RACADUI, racaduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rasti la cineva, a lua o atitudine amenintatoare. – Din magh. reked „a ragusi”.

DEZORIENTAT, -A, dezorientati, -re, adj. Care nu se poate orienta in spatiu, care nu stie exact unde se gaseste, pe unde trebuie sa apuce. ♦ Fig. Care nu stie ce atitudine sa ia in fata unei situatii; descumpanit. [Pr.: -ri-en-] – V. dezorienta. Cf. fr. desoriente.

SUSTINE, sustin, vb. III. 1. Tranz. A servi de suport (unui lucru); a sprijini. ♦ A ajuta, a sprijini pe cineva (ca sa nu cada). 2. Tranz. Fig. A lua o atitudine favorabila fata de o actiune, de o cauza etc.; a sprijini; a apara. 3. Tranz. Fig. A aduce argumente in sprijinul unui principiu, al unei teorii etc., a afirma cu tarie ceva, a proclama. ♦ A se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obtine un titlu, un grad sau un post. 4. Tranz. Fig. A ajuta, a intretine cu mijloace materiale o institutie, o persoana etc. ♦ Refl. A-si castiga existenta; a se intretine singur. 5. Refl. A se tine in picioare. ♦ Fig. (Rar) A se mentine pe pozitie; a rezista. – Din lat. sustinere, fr. soutenir (dupa tine).

A SE DECLARA ma declar tranz. 1) A lua o atitudine; a-si expune o parere; a se pronunta (pentru sau contra ceva). 2) (despre procese, fenomene) A incepe brusc si cu violenta; a se starni; a se dezlantui; a izbucni; a se declansa; a irupe. /<fr. declarer, lat. declarare

POSEUR [pr.: pozor] ~i m. 1) Persoana care pozeaza; om care ia o atitudine prefacuta pentru a produce impresie. /Cuv. fr.

A POZA ~ez 1. intranz. 1) A lua o anumita poza (pentru a servi drept model unui pictor, unui sculptor sau pentru a fi fotografiat). 2) A lua o atitudine afectata (pentru a produce impresie). 2. tranz. (imagini de fiinte, obiecte, locuri etc.) A fixa pe o placa fotografica (cu ajutorul unui aparat special); a fotografia. /<fr. poser

POZA ~e f. 1) Pozitie a corpului; fel de a tine corpul; tinuta; postura; atitudine. ◊ A(-si) lua o ~ a lua o atitudine nenaturala, prefacuta (pentru a face impresie). 2) fam. Imagine pozitiva obtinuta prin fotografiere; fotografie. ◊ A(-si) face o ~ a (se) fotografia. /<fr. pose

NEALINIERE s.f. Pozitia politica a unui mare numar de state din diferite regiuni ale lumii care nu participa la grupari politice, militare, iau insa atitudine pentru pace si isi aduc contributia la dezvoltarea cooperarii internationale; neangajare, neutralitate activa. [Pron. ne-a-li-ni-e-. / < ne- + aliniere, dupa fr. non-alignement].

REBIFA vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenintatoare, a deveni furios; a protesta, a se impotrivi. [< fr. rebiffer].

intepusa, intepusez, vb. I (reg.) 1. a impunge cu tepusa. 2. a impunge gura sacului, spre a-l lega, a lega sacul. 3. (fig.; despre parul capului) a se ridica in sus, a se scula, a se face maciuca. 4. (refl.) a lua o atitudine darza in fata cuiva, a se intepeni (in fata cuiva).

SITUA vb. I. refl. A ocupa un anumit loc intr-o ordine; (p. ext.) a lua o atitudine, a activa de pe o anumita pozitie. ♦ tr. A aseza intr-un anumit loc. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -ueaza, ger. -uand. / < fr. situer, it. situare, cf. lat. situs – asezare].

REBIFA vb. refl. (fam.) a lua o atitudine amenintatoare; a protesta. (< fr. rebifer)

SITUA vb. I. refl. a ocupa un anumit loc intr-o ordine; (p. ext.) a lua o atitudine. II. tr. a aseza intr-un anumit loc. (< fr. situer)

AER¹ s. n. 1. Amestec de gaze care alcatuiesc straturile inferioare ale atmosferei. ◊ Aer lichid = aer in stare lichida, folosit in industrie. ◊ Loc. adv. La (sau in) aer (liber) = intr-un loc neacoperit, afara. ◊ Expr. A lua aer = a iesi din casa pentru a respira aer proaspat. 2. Vazduh, atmosfera. ◊ Expr. A fi (sau a se simti) ceva in aer = a exista semne ca se pregateste ceva (in ascuns). A pluti in aer, se spune despre ceva care nu se sprijina pe realitate. ♦ Clima, climat. 3. Infatisare, aspect, expresie, fizionomie. ◊ Expr. A avea aerul ca... (sau sa...) = a da impresia ca... A-si da (sau a-si lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se ingamfa, a se fali. [Pl.: (in expr.) aere] – Lat. aer, aeris (si cu intelesurile fr. air).

ZBORSI, zborsesc, vb. IV. 1. Refl. A lua o atitudine amenintatoare, a deveni furios; a se rasti la cineva. 2. Tranz. (Despre pasari, animale) A-si infoia, a-si zbarli penele, parul. ♦ A ciufuli parul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A incepe sa se altereze, capatand un aspect si un gust neplacut, specific. Smantana s-a zborsit.

SITUA, situez, vb. I. Refl. A ocupa un anumit loc intr-o ordine, intr-o ierarhie; p. ext. a lua o anumita atitudine fata de o problema data; a activa de pe o anumita pozitie. ♦ Tranz. A aseza intr-un anumit loc; a desemna locul cuiva. – Fr. situer.

SITUA, situez, vb. I. Refl. A ocupa un anumit loc intr-o ordine, intr-o ierarhie; p. ext. a lua o anumita atitudine fata de o problema data; a actiona de pe o anumita pozitie. ♦ Tranz. A aseza intr-un anumit loc; a indica, a desemna locul cuiva. [Pr.: -tu-a] – Din fr. situer.

ATENTIE f. 1) Concentrare a constiintei intr-o anumita directie, asupra unui anumit lucru. ~ dispersata. ◊ A da (sau a acorda) ~ (unei probleme) a considera ca important. A fi in centrul ~ei a fi considerat ca important; a trezi un interes general. A nu da ~ a nu lua in seama. 2) atitudine binevoitoare, amabila. ◊ A da cuiva ~ a fi amabil cu cineva. 3) Obiect primit sau oferit fara plata in semn de prietenie, ca ajutor etc.; dar; cadou. [G.-D. atentiei] /<fr. attention, lat. attentio, ~onis

A SE SITUA ma ~ez intranz. A detine un anumit loc (in spatiu, in timp sau intr-un sistem ierarhic de valori). ◊ ~ pe o (anumita) pozitie a) a lua o (anumita) atitudine; a-si expune punctul de vedere; b) a avea o parere personala. ~ pe punctul de vedere (al cuiva) a accepta opinia cuiva; a adera la punctul de vedere (al cuiva). /<fr. situer, lat. situare

CAVALERIE¹ s.f. (Liv.) Demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. ♦ Demnitate, atitudine nobila. [Gen. -iei. / < fr. cavalerie, it. cavalleria].

ZEFLEMISM s. n. (Rar) Inclinare, atitudine, dispozitie de a lua totul in zeflemea. – Zeflemea + suf. -ism.

PERSONALISM s. n. 1. atitudine a cuiva care ia in consideratie numai punctele de vedere si interesele personale; subiectivism. 2. Doctrina sociala care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii (1) si subordonate lui Dumnezeu ca fiinta suprema. – Din fr. personnalisme. Cf. Germ. Personalismus.

PERSONALISM s.n. 1. Curent filozofic care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii si subordonate lui Dumnezeu ca persoana suprema. ◊ Personalism energetic = varianta a filozofiei personaliste, elaborata in Romania in perioada dintre cele doua razboaie mondiale de C. Radulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. 2. atitudine a celui care ia in consideratie numai interesele si punctele de vedere personale; subiectivism. [< fr. personnalisme].

TURCOFILIE s.f. atitudine turcofila; turcomanie. [Gen. -iei. / cf. fr. turcophilie].

DEMAGOGIE s.f. atitudine politica constand in inselare prin promisiuni si lozinci ademenitoare si mincinoase. ♦ atitudine de demagog. [Gen. -iei. / cf. fr. demagogie, it., gr. demagogia].

ENERGIE s.f. 1. Capacitate a unui sistem de a efectua un lucru mecanic sau o alta actiune echivalenta. 2. Forta, putere, vigoare, tarie. ♦ Fermitate, hotarare in atitudini, in actiuni. [Gen. -iei. / < fr. energie, it. energia, cf. gr. energeia – activitate].

preopinare, preopinari, s.f. (inv.) luare de pozitie, de atitudine, opinie inaintea altora.

PERSONALISM s. n. 1. atitudine a celui care ia in consideratie numai interesele si punctele de vedere personale; subiectivism. 2. curent in filozofia contemporana, cu o tendinta pronuntat fideista, care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii si subordonate lui Dumnezeu. ♦ ~ energetic = varianta a filozofiei personaliste, creata intre cele doua razboaie mondiale de C. Radulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. (< fr. personnalisme)

ZEFLEMISM s. n. (Rar) Inclinare, atitudine, dispozitie de a lua totul in zeflemea. – Din zeflemea + suf. -ism.

EXCLUSIVISM s. n. 1. atitudinea celui care refuza sa ia in consideratie parerile sau ideile altora. 2. Caracterul a ceea ce este exclusiv. – Din fr. exclusivisme.

BONOMIE s.f. (Frantuzism) atitudine, caracter de bonom. [Gen. -iei. / < fr. bonhomie].

OBIECTIVISM s.n. Falsa obiectivitate prin care unii ideologi isi mascheaza pozitia de clasa in teoriile lor; prezentare a unor idei, a unor teorii fara a lua fata de ele o atitudine critica. [Cf. rus. obiektivizm, fr. objectivisme].

P*********E s.f. Scriere, desen, fotografie sau gravura obscena. ♦ atitudine, fapta, vorba obscena. [Gen. -iei. / < fr. p**********e].

POZA s. f. 1. atitudine, comportare, pozitie (specifica), tinuta (pentru a poza). ♦ a(-si) lua o ~ = a afisa o atitudine afectata, studiata. 2. (fam.) fotografie. ◊ ilustratie. (< fr. pose)

DE² interj. 1. Introduce afirmatii si replici, exprimand: a) nedumerire, sovaiala, nesiguranta; b) resemnare; c) nepasare fata de cineva. Apoi de! ce sa-ti fac!; d) suparare; e) ironie. 2. (Introduce replici care exprima o atitudine de negare sau de dezaprobare) Ia te uita, asta-i acum. [Var.: (1, reg.) da, (2, pop.) dec interj.] – Onomatopee.

POZA, poze, s. f. 1. atitudine pe care cineva si-o impune; tinuta, pozitie. ◊ Expr. A(-si) lua o poza = a adopta o atitudine afectata pentru a produce impresie. ♦ (Rar) Fel, mod, chip, procedeu. 2. (Pop. si fam.) Fotografie. ♦ Ilustratie, reproducere. – Din fr. pose.

A SE BARZOIA ma ~iez intranz. pop. 1) (despre persoane) A-si da importanta; a se umfla in pene; a se semeti; a se impauna; a se infumura. 2) A-si manifesta nemultumirea printr-o atitudine rezervata sau ostila. [Sil. -zo-ia] /Din barzoi

SUSTINE vb. III. 1. tr. A sprijini. ♦ A tine (pe) dedesubt. ♦ A sprijini, a tine usor (pe cineva), a impiedica sa cada. 2. tr. (Fig.) A lua partea cuiva, a avea o atitudine favorabila fata de cineva; a sprijini, a apara. 3. tr. (Fig.) A spune, a afirma ceva cu tarie. 4. tr. A ajuta, a intretine cu bani, cu alimente etc. ♦ refl. A-si castiga existenta, a se intretine. 5. refl. A se tine in picioare. ♦ (Fig.) A rezista. [P.i. sustin, conj. -na, var. sustinea vb. II. / lat. sustinere, cf. fr. soutenir, dupa tine].

MALITIE s.f. (Liv.) atitudine, vorba rautacioasa, ironica; malitiozitate. [Gen. -iei, var. malitiune s.f. / cf. lat. malitia, fr. malice].

POZA s.f. 1. atitudine, pozitie, tinuta (pentru a poza). ♦ A(-si) lua o poza = a afisa o atitudine afectata, studiata. 2. Fotografie. 3. (Tehn.) Pozare. [< fr. pose].

SUSTINE vb. I. tr. 1. a sprijini. ◊ a tine (pe) dedesubt. ◊ a sprijini, a tine usor (pe cineva), a impiedica sa cada. 2. (fig.) a lua partea cuiva, a avea o atitudine favorabila fata de cineva; a sprijini, a apara. 3. (fig.) a spune, a afirma ceva cu tarie. 4. a ajuta, a intretine cu bani, cu alimente etc. II. refl. 1. a-si castiga existenta, a se intretine. 2. a se tine in picioare. ◊ (fig.) a rezista. (< lat. sustinere, dupa fr. soutenir)

PAIATARIE, paiatarii, s. f. Exhibitie executata (pe scena) de o paiata; p. ext. reprezentatie scenica lipsita de valoare. ♦ Fig. Comportare, atitudine lipsita de seriozitate, ridicola. [Pr.: pa-ia-] – Paiata + suf. -arie.

A OPINA ~ez 1. tranz. (de obicei, urmat de o completiva) A spune exprimand o opinie; a fi de parere; a socoti, a gandi; a considera. 2. intranz. A-si exprima atitudinea (acceptand sau respingand o parere); a lua pozitie. /<fr. opiner, lat. opinare

PERSEVERATIE s.f. Perseverare; (spec.) statornicie in anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu incapatanare bolnavicioasa; incremenire. [Gen. -iei, var. perseveratiune s.f. / cf. lat. perseveratio, fr. perseveration].

OPINA vb. I. tr. a-si exprima opinia, a-si da parerea; a socoti, a considera. II. intr. a lua pozitie, a-si manifesta o anumita atitudine. (< fr. opiner, lat. opinari)

COMBATE vb. tr. 1. a lupta impotriva unor idei, atitudini si a celor care le sustin. 2. a lua masuri de starpire a unui flagel social, a unei boli etc. (dupa fr. combattre)

COMBATE vb. III. tr. 1. A lupta impotriva unor idei, a unor atitudini si a celor care le sustin. 2. A lua masuri de starpire a unui flagel social, a unei epidemii, boli etc. [P.i. combat. / < it. combattere, cf. fr. combattre].

PSIHOGRAFIE s.f. Descriere a aptitudinilor si trasaturilor biopsihologice si a atitudinilor sociale pe care le cere o profesiune. [Gen. -iei. / < fr. psychographie].

SATANISM s.n. Caracter satanic; atitudine satanica. ♦ Tendinta in literatura occidentala contemporana de a lua ca motiv de inspiratie diavolul. [< fr. satanisme].

INDIVIDUALISM s. n. 1. Denumire generica pentru conceptiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat, independent de societate. 2. atitudine a celui care subordoneaza interesele obstesti celor personale, care este preocupat exclusiv de propria persoana. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualisme.

PRAGMATISM s. n. Curent filozofic care proclama drept unic criteriu al adevarului ceea ce este util si avantajos din punct de vedere practic. ♦ P. gener. atitudine a celui care se adapteaza la orice situatie, care ia in consideratie (numai) eficacitatea, utilitatea practica. – Din fr. pragmatisme.

AROGANTA s.f. atitudine exagerat de mandra si de dispretuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decat altii, atribuindu-si drepturi care nu i se cuvin ; trufie insultatoare, obraznicie, infumurare. [Gen. -iei. / cf. fr. arrogance, lat. arrogantia].

COMBATE, combat, vb. III. 1. Tranz. A lupta impotriva unor atitudini, unor idei si impotriva persoanelor care le sustin. 2. Tranz. A lua masuri de starpire a unui flagel social, a unei boli etc. 3. Intranz. (Frantuzism, inv.) A lua parte la o lupta, a (se) lupta. – Din fr. combattre (dupa bate).

OBIECTIVISM s. n. 1. atitudine de falsa obiectivitate, de pretinsa nepartinire, de renuntare la orice luare de pozitie, la orice apreciere critica in domeniul cunostintelor sociale. 2. (Iesit din uz) Obiectivitate (2). – Obiectiv + suf. -ism. Cf. germ. Objektivismus, rus. obĩektivizm.

FOAIE foi f. 1) Bucata dreptunghiulara de hartie. ◊ ~ de titlu pagina de la inceputul unei publicatii (cuprinzand titlul, numele autorului, locul si anul aparitiei lucrarii, editura etc.). A intoarce ~ia a se purta mai aspru cu cineva; a-si schimba atitudinea fata de cineva. 2) (urmat de determinari) Document prin care se adevereste ceva; act. ◊ ~ de drum a) act eliberat unui sofer, in care este indicat itinerarul si insarcinarile; b) bilet platit de o organizatie si pe baza caruia o persoana sau un grup de persoane are dreptul sa calatoreasca pe o anumita ruta. 3) Organ al plantelor superioare, format dintr-un limb si o codita; frunza. 4) inv. Publicatie periodica ce oglindeste evenimentele curente. 5) Latimea unei panze folosita in intregime la confectionarea hainelor. 6) Piesa vestimentara femeiasca care acopera corpul de la talie in jos; fusta. 7) Strat subtire de aluat. 8) Bucata de material de grosime foarte mica. ~ de tinichea. [G.-D. foii; Sil. foa-ie] /<lat. folia

INDIVIDUALISM s.n. 1. Denumire generica pentru conceptiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat de societate. 2. Conceptie si atitudine morala retrograda, manifestata prin situarea intereselor egoiste ale individului mai presus de cele colective. V. egoism. [Pron. -du-a-. / cf. fr. individualisme].

MISOGINIE s.f. (Liv.) atitudine de misogin; (Med.) Repulsie maladiva fata de femei; misoginism. [Gen. -iei. / < fr. misogynie].

INDIVIDUALISM s. n. 1. ansamblu de conceptii (etice) care iau ca punct de plecare individul izolat de societate. 2. conceptie si atitudine morala retrograda, manifestata prin situarea intereselor individului mai presus de cele colective. (< fr. individualisme)

GLUMA¹, glume, s. f. Scurta poveste plina de haz (si cu un final neasteptat), care provoaca ras si veselie. V. anecdota. ◊ Loc. adv. In gluma = fara nici o intentie serioasa, fara rautate. Fara gluma = in mod serios. Nu gluma! = cu adevarat, serios. ◊ Expr. A se intrece (sau a merge prea departe) cu gluma = a-si permite prea mult, a intrece limita admisa in atitudini, comportare. A lasa gluma (la o parte) = a vorbi serios. A lua (ceva) in gluma = a nu lua (ceva) in serios, a nu da importanta; a subestima. A nu sti (sau a nu intelege) de gluma, se spune (ca repros) despre cineva care se supara cand glumesti cu el. A nu-i arde (cuiva) de gluma = a fi indispus, suparat, necajit. Nu-i (de) gluma = e lucru serios, ingrijorator. ♦ Fapta hazlie; pacaleala. – Din sl. glumu, bg. gluma.

CONTEMPLATIE s.f. atitudine de contemplare; stare de reverie; meditatie; meditatie profunda si indelungata. [Gen. -iei, var. contemplatiune s.f. / cf. fr. contemplation, it. contemplazione, lat. contemplatio].

BARBARIE s.f. 1. Stadiu de civilizatie inapoiata in care se afla un popor, un grup, un om etc.; inapoiere, salbaticie. 2. Lipsa de respect pentru cultura si civilizatie; fapta, atitudine in care se reflecta o asemenea conceptie; salbaticie, grozavie, cruzime, neomenie. [Gen. -iei. / cf. lat. barbaria, fr. barbarie].

SATANISM s. n. 1. caracter, atitudine satanica. 2. cult consacrat lui Satana si raului. 3. tendinta in literatura romantica de a lua ca motiv de inspiratie diavolul; demonism (2). (< fr. satanisme)

atitudine ~i f. 1) Pozitie a corpului; fel de a-si tine corpul; tinuta; poza; postura. 2) Fel de a fi sau de a se comporta; comportare. ◊ A lua ~ a-si manifesta punctul de vedere cu fermitate; a-si manifesta pozitia. [G.-D. atitudinii] /<fr. attitude, it. attitudine

MIMETISM s. n. 1. insusire a unor animale de a-si schimba culoarea sau de a lua forma unor obiecte, ori animale din mediul inconjurator. 2. (fig.) reproducere mecanica a gesturilor si atitudinilor cuiva; imitatie (servila) a unui model; maimutareala. (< fr. mimetisme)

APERCEPTIE s.f. Interventie in perceptia umana, a experientei cognitive anterioare a individului. ♦ (Estet.) Modalitatea constientizarii atitudinii estetice, caracterul reflexiv al perceptiei artistice, constiinta autodeterminarii formei artistice in procesul de creatie. [Gen. -iei, var. aperceptiune s.f. / cf. fr. aperception, germ. Apperzeption < lat. ad – la, perceptio – cunoastere].

OSTENTATIE s.f. (Liv.) atitudine de parada, de provocare; prezentare demonstrativa a avantajelor, a bunurilor pe care le are cineva. [Gen. -iei, var. ostentatiune s.f. / cf. fr. ostentation, it. ostentazione].

NEINTERVENTIE s.f. atitudine (a unui stat, a unei persoane juridice sau fizice) care nu intervine in afacerile altora; noninterventie, neamestec. [Gen. -iei. / < ne- + interventie, cf. fr. non-intervention].

A CITI ~esc 1. tranz. 1) (texte, scrieri etc.) A reproduce in glas sau in gand (pentru a lua cunostinta de cele scrise). ~ o povestire. ~ fugitiv. 2) fig. (ganduri, sentimente, intentii etc.) A intelege din expresia fetei sau din atitudine. ◊ ~ printre randuri a pricepe si ceea ce nu este exprimat direct intr-un text. ~ in stele a) a prevesti viitorul, destinul cuiva dupa pozitia stelelor; b) a sustine ceva fara nici un temei. 3) (partituri, harti, indicatii ale unor aparate etc.) A descifra cu ajutorul vazului. 4) rar A insusi prin instruire; a studia. ~ istoria. 2. intranz. A deveni cult; a-si imbogati cunostintele; a se cultiva. /<sl. titati, tisti

PSEFOLOGIE s.f. Forma a sociologiei care studiaza atitudinea politica si comportamentul grupurilor de alegatori, pentru a detecta factorii ce-i influenteaza in deciziile luate; sociologie electorala. [Gen. -iei. / cf. psephos – vot, logos – studiu].

COLEGIALITATE s. f. 1. atitudine, sentimente de (bun) coleg; camaraderesc. 2. Principiu potrivit caruia conducerea unor organe sau organizatii este exercitata de mai multe persoane, care iau impreuna hotarari prin votul majoritatii. [Pr.: -gi-a-] – Colegial + suf. -itate (dupa germ. Kollegialitat).

INTENTIE s.f. 1. Dorinta, plan, gand de a intreprinde ceva. 2. (Jur.) atitudine psihica a cuiva care-si da seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevazandu-i sau acceptandu-i efectele. [Gen. -iei, var. intentiune s.f. / cf. fr. intention, lat. intentio].

atitudine s. f. 1. pozitie a corpului, tinuta. 2. pozitie fata de un eveniment, de un fapt. ◊ fel de a se purta, de a actiona; comportare. ♦ a lua ~ = a-si afirma cu hotarare punctul de vedere. (< it. attitudine, fr. attitude)

DEMONSTRATIE s.f. 1. Rationament prin care se probeaza adevarul unei teoreme, al unei judecati etc. 2. Manifestare, exteriorizare a unui sentiment, a unei atitudini etc. ♦ Manifestatie de masa cu caracter politic. 3. (Mil.) Exercitiu tactic prin care se urmareste inselarea inamicului. 4. (Lit.) Procedeu de compozitie constand in descrierea unui fapt particular, povestirea unui eveniment etc. [Gen. -iei, var. demonstratiune s.f. / cf. lat. demonstratio, fr. demonstration].

ATENTIE, (3) atentii, s. f. 1. Proces psihic complex, constient si voluntar sau involuntar, prin care, din mai multe impresii simultane, percepem in mod deosebit de clar numai cateva. ♦ (Cu valoare de interjectie) Asculta! baga de seama! ia seama! 2. Interes, grija, preocupare. ◊ Expr. In atentia cuiva = reclamand luarea-aminte speciala a cuiva. A da (sau a acorda) atentie (unei probleme) = a considera ca important. A-si indrepta atentia = a-si concentra luarea-aminte. 3. atitudine de bunavointa, de amabilitate; gest, fapta amabila; (concr.) cadou, dar. ◊ Expr. A da atentie (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). [Var.: atentiune s. f.] – Fr. attention (lat. lit. attentio, -onis).

PREFACE, prefac, vb. III. 1. Tranz. si refl. A da sau a lua o forma noua, un continut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbandu-i (partial sau total) aspectul, infatisarea. 3. Refl. A incerca (prin atitudine, comportare) sa de o impresie falsa, pentru a induce in eroare; a simula. – Pre² + face (dupa sl. pretvoriti).

GRATIE s.f. 1. Gingasie, finete, eleganta (in atitudini, in miscari). ♦ (La pl.) Atitudini, cuvinte dragalase; dragalasenii, farmece. ◊ A intra in gratiile cuiva = a obtine bunavointa cuiva. 2. (Rel.) Dar, ajutor supranatural pe care divinitatea l-ar acorda oamenilor pentru a se mantui. 3. Fiecare dintre cele trei zeitati feminine care personificau amabilitatea, veselia, bucuria si frumusetea in mitologia greco-latina. // prep. Cu ajutorul, datorita, multumita. [Gen. -iei. / < lat. gratia, cf. it. grazia].

GEN¹ s. n. 1. fel, soi, varietate. ◊ fel de a fi, maniera, atitudine specifica. 2. diviziune a creatiilor artistice in care intra opere cu trasaturi comune in ceea ce priveste forma, stilul, tema etc. ◊ fiecare dintre diviziunile in care se clasifica operele literare. ◊ stil personal, maniera de a compune. 3. totalitatea lucrarilor muzicale reunite prin tematica, mijloace de expresie etc. 4. categorie gramaticala exprimata prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arata sexul fiintelor si care s-a extins prin analogie si la substantivele nume inanimate, precum si la cuvintele flexibile care determina substantivul. 5. (biol.) subdiviziune a unei familii din mai multe specii. 6. (log.) clasa de obiecte care au note esentiale comune, cuprinzand cel putin doua specii. (< lat. genus)

GEN s.n. 1. Fel, soi, varietate. ♦ Fel de a fi, maniera, atitudine specifica. 2. Diviziune a creatiilor artistice in care intra opere cu trasaturi comune in ceea ce priveste forma, stilul, subiectul, tema etc. ♦ Fiecare dintre diviziunile in care se clasifica operele literare. ♦ Stil personal, maniera de a compune. 3. Totalitatea lucrarilor muzicale clasificate in functie de tematica, mijloace de exprimare etc. 4. Categorie gramaticala exprimata prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arata sexul fiintelor si care s-a extins prin analogie si la substantivele nume neinsufletite, precum si la cuvintele flexibile care determina substantivele. 5. (Biol.) Subdiviziune a unei familii care cuprinde mai multe specii sau varietati cu trasaturi comune importante. // (Si in forma geno-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) neam”, „origine”, „generatie”. [< lat. genus].

PRIMIRE, primiri, s. f. Faptul de a primi. 1. luare in posesiune a unui bun care ti-a fost oferit, dat, datorat. ◊ Loc. vb. A da (cuiva ceva) in primire = a preda, a incredinta (cuiva ceva). A lua (ceva) in primire = a prelua (ceva); a receptiona. ◊ Expr. A lua (pe cineva) in primire = a) a lua (pe cineva) in grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l indruma), a purta de grija; b) (fam.) a certa pe cineva, a-i face reprosuri. 2. Acceptare, admitere a unui vizitator, a unui solicitator; modul de a-l intampina, de a-l trata. ◊ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) in care este permis accesul publicului intr-un loc; b) (despre incaperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. 3. Manifestare a unei anumite atitudini fata de ceva. 4. Admitere a cuiva intr-o intreprindere, intr-o institutie, intr-o organizatie. – V. primi.

A PORNI ~esc 1. intranz. 1) (despre mijloace de locomotie, obiecte care se pot deplasa, fiinte) A se pune in miscare; a incepe sa se miste, parasind locul initial; a pleca din locul in care se afla. Coloana ~it. 2) (despre masini, motoare etc.) A incepe sa functioneze. Trenul ~it. Ceasul ~it. 3) (despre actiuni, manifestari, fenomene ale naturii) A-si lua inceputul (de la ceva); a incepe; a pleca. 2. tranz. 1) A face sa se puna in miscare. ~ masina de spalat. 2) (actiuni) A realiza in partea initiala; a incepe. ~ mitingul. 3) (urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) A fi pe cale (de); a incepe; a prinde. ~ sa citeasca. 4) (fiinte) A aduce (in mod intentionat) intr-o stare de iritare, indemnand la actiuni dusmanoase; a atata; a provoca; a starni; a intarata; a incita; a instiga. 5) (persoane) A face sa manifeste o atitudine dusmanoasa (fata de cineva). /<sl. porinonti

CITI, citesc, vb. IV. Tranz. 1. A parcurge un text (pronuntand cuvintele sau nu) pentru a lua cunostinta de cele scrise. ♦ A rosti, a urmari un text cu glas tare pentru a comunica cuiva continutul lui. ♦ A descifra o partitura muzicala, urmarind cu ochii sunetele reprezentate si valorile lor (si a le reproduce cu vocea sau cu un instrument). ♦ A interpreta indicatiile topografice ale unei harti sau ale unui plan si a reconstitui dupa ele conformatia terenului. ♦ A inregistra, a deslusi indicatiile date de un contor, de un barometru, de un indicator etc. 2. Fig. A descoperi, a sesiza gandul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale. 3. A invata, a studia (parcurgand scrieri, izvoare etc.) ♦ A se instrui, a se cultiva. 4. (In superstitii; in expr.) A citi in stele = a prezice cuiva viitorul dupa pozitia stelelor. A citi (cuiva) in palma = a prezice cuiva viitorul si caracterul, examinandu-i liniile din palma. [Var.: (pop.) ceti vb. IV] – Din sl. citati, cisti.

REACTIE s.f. 1. Faptul de a reactiona; atitudine, manifestare ca raspuns la ceva. 2. Raspuns nemijlocit al materiei vii la actiunea unui e******t. 3. Transformarea uneia sau a mai multor substante chimice cu ajutorul unor agenti externi sau al altor substante chimice. 4. Efect egal si de sens contrar, opus cauzei care produce o actiune. ♦ Reactie nucleara = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particula grea sau de un foton sufera o schimbare a structurii sale. ◊ Reactie in lant = proces care se poate reinnoi prin el insusi pentru ca o parte a produsului e intotdeauna in stare a reimpulsiona reactia. [Gen. -iei, var. reactiune (3) s.f. [in DN]. / cf. fr. reaction, germ. Reaktion, rus. reaktiia].

PRIMI, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua in posesiune sau a accepta ceea ce ti se ofera, ti se da, ti se datoreaza; a obtine, a capata; spec. a incasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunostinta de o stire, de o dispozitie etc. ♦ A fi obiectul spre care se indreapta o actiune sau care sufera efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a iesi in intampinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a gazdui. ♦ A avea oaspeti; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (in interes profesional, personal etc.); a acorda o audienta. 3. A admite, a include, a incadra pe cineva intr-o intreprindere, intr-o institutie, intr-o organizatie etc. ♦ A cuprinde, a ingloba, a include. 4. A consimti la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A imbratisa o teorie, o doctrina, o conceptie religioasa; a adera la... ♦ A manifesta o anumita atitudine fata de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati.