LIMAN, limanuri, s. n. 1. Tarm, mal; (inv.) port. ◊ Expr. A iesi la liman = a scapa dintr-o primejdie; a ajunge la o situatie mai buna. A duce (sau a scoate) la (un) liman (sau la liman bun) = a scapa (pe cineva) dintr-o situatie grea; a salva. A ajunge la (un) liman sau a ajunge limanul = a atinge tinta dorita. ♦ Fig. Adapost, refugiu. 2. Lac rezultat prin bararea cu aluviuni a gurii de varsare a unui rau. [Pl. si: limane] – Din (1) tc. liman, (2) rus. liman, ucr. lyman.

RATACI, ratacesc, vb. IV. 1. Refl. A pierde drumul, a gresi directia, a nu mai sti unde se afla. ♦ A se pierde de cineva; a se razleti. ♦ intranz. A umbla de ici-colo cautand drumul, incercand sa iasa la liman, sa se orienteze, sa ajunga la tinta. 2. Intranz. A pribegi, a hoinari, a colinda. ♦ Refl. A se aseza intr-un loc strain; a se aciua, a se pripasi. 3. Tranz. A nu mai sti unde a fost pus sau unde se gaseste cineva sau ceva; a pierde. ♦ Refl. A ajunge, a se afla intr-un loc unde nu se astepta nimeni sa se afle. – Din lat. *erraticire (= *erraticare < erraticus).

selamet s.n. (inv.) 1. salvare; noroc; (in expr.) a iesi la selamet = a rezolva in mod favorabil o problema; a scapa dintr-o primejdie; A iesi la liman. 2. (reg.) ruina; (in expr.) a ajunge la selamet = a se ruina. 3. (reg.; in expr.) a scoate la selamet (pe cineva) = a scoate in lume (pe cineva).

liman ~uri n. 1) Fasie de pamant situata de-a lungul unei ape; tarm; mal. ◊ A iesi la ~ a) a iesi la mal; b) a scapa dintr-o incurcatura. 2) Loc de adapost; refugiu; azil. ◊ A ajunge la ~ a atinge scopul urmarit. 3) Loc in cursul inferior al unui fluviu, separat de mare printr-o duna de nisip, care comunica cu marea prin una sau mai multe guri. /<turc. liman