scuza, scuz, vb. I. 1. Refl. A cere scuze (2), a-si exprima (in fata cuiva) parerea de rau pentru o greseala facuta; a se dezvinovati, a se justifica. ◊ Expr. (Tranz. absol.) scuzati! formula de politete prin care cineva isi cere iertare pentru o greseala, o stangacie etc. 2. Tranz. A accepta, a primi scuzele (2) cuiva; a ierta. – Din it. scusare. Cf. fr. excuser.

scuza s.f. 1. Explicatie adusa pentru a motiva si a face sa fie iertata o greseala, o vina; dezvinovatire, justificare. 2. Exprimare a regretului pentru o greseala facuta. ♦ A cere scuze = a marturisi parerea de rau pentru o greseala savarsita; a cere iertare. [< it. scusa, cf. fr. excuse].

PARDON¹ interj. 1) (se foloseste pentru A cere scuze de la cineva) Cer iertare; scuzati! 2) (se foloseste pentru a exprima protestul) Nu-i asa; ba nu; sa am iertare! /<fr. pardon germ. Pardon

A SE scuza ma scuz intranz. A-si cere scuze (pentru o greseala, pentru un deranj etc.); a cere iertare; a-si exprima regretul. ◊ scuzati (va rog)! formula de politete prin care cineva isi cere iertare pentru o greseala, pentru un deranj etc. /<fr. excuser, it. scusare

scuza vb. I. 1. refl. A aduce, a-si cere scuze; a se dezvinovati. 2. tr. A accepta scuzele cuiva; a ierta. [P.i. scuz. / < it. scusare, cf. fr. excuser < lat. excusare].

scuza vb. I. refl. a aduce, a-si cere scuze; a se dezvinovati. II. tr. a accepta scuzele cuiva; a ierta. (< it. scusare, fr. excuser)

scuza s. f. 1. explicatie adusa pentru a motiva si a face sa fie iertata o greseala, o vina: dezvinovatire, justificare. 2. exprimare a regretului pentru o greseala facuta. ◊ A cere scuze = a marturisi parerea de rau pentru o greseala savarsita; a cere iertare. (< it. scusa, fr. excuse)

IERTACIUNE, iertaciuni, s. f. (Inv. si pop.) Iertare. ◊ Expr. Sa fie cu iertaciune, formula prin care se cer cuiva scuze pentru un act nepotrivit; nu va suparati! A-si lua iertaciune = a cere iertare de la rude si de la prieteni pe patul de moarte. ♦ (Rar) Ingaduinta, permisiune. – Ierta + suf. -aciune.

IERTARE ~ari f. Exprimare a regretului (fata de cineva) pentru o greseala involuntara; scuza. A cere ~. ◊ Sa am (avem) ~! a) sa nu va suparati; sa ma scuzati!; b) nu sunt (suntem) de acord. /v. a (se) ierta

scuza, scuze, s. f. 1. Motiv real sau pretext invocat de cineva pentru a justifica sau a micsora o vina, o greseala (proprie sau a altcuiva) sau pentru a se sustrage de la o obligatie; dezvinovatire, justificare. 2. Exprimare a regretului pentru o greseala comisa sau pentru o jignire adusa cuiva. ◊ Expr. scuzele mele, formula prin care cineva isi cere iertare. A cere (sau a prezenta, a exprima) scuze = a-si exprima parerea de rau pentru o greseala facuta; a cere iertare. A primi (de la cineva) scuze (sau scuzele cuiva) = a accepta dovezile sau argumentele prin care cineva se dezvinovateste; a ierta greselile (cuiva). – Din it. scusa. Cf. fr. excuse.

scuza s. 1. v. dezvinovatire. 2. iertare, (pop.) iertaciune, (inv.) pardon. (cere ~e.) 3. justificare, motivare, motivatie, (rar) scuzare, (inv.) raspuns. (Nu are nici o ~ pentru cele facute.) 4. v. motiv.

IERTARE s., interj. 1. s. v. absolvire. 2. s. (BIS.) dezlegare, pocainta, (inv.) pocaianie. (~ de pacate.) 3. s. v. scuza. 4. s. indulgenta, indurare, ingaduinta, milostivire, (livr.) clementa. (cere cu umilinta ~.) 5. interj. indurare!, (inv.) aman!

acoper, a -i v. tr. (lat. ac-co-operire, cooperire, a acoperi; it. coprire, vpv. pg. cobrir, npv. kurbi, fr. couvrir, sp. cubrir. – El sau ei acopere [est], el sau ei acopera [vest], sa acopere. V. des-coper, opercul). Pun un lucru peste altu ca sa-l ascund, ca sa-l conserv, ca sa-l ornez: a acoperi o casa cu trestie, zapada acopere cimpu, cimpu e acoperit de zapada, casa e acoperita cu sindila, florile acopereau cimpu. Fig. Apar, protejez: acoper un loc. Ascund, tainuesc: imi acoper planurile. Scuz, justific: acoper o greseala. V. refl. Ma imbrac, imi pun palaria. Fig. Ma acoper de glorie, de rusine. Ceru se acopere [!], se intuneca. – Vechi coper si inacoper. Azi in est si acuper, in vest si coper, in nord acopar.

scuza ~e f. 1) Motiv invocat de cineva pentru a-si dovedi nevinovatia sau pentru a se eschiva de la ceva; indreptatire; justificare. 2 ) Exprimare a regretului (fata de cineva) pentru o greseala involuntara; iertare. ◊ A cere ~e a cere iertare. A primi ~ele cuiva a accepta motivele prin care cineva se dezvinovateste; a ierta pe cineva. /<it. scusa, fr. escuse