ACIRA, acir, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nadejde la..., a astepta sa..., a tinde spre... 2. A fi in asteptare; a pandi. [Var.: acera vb.I] – Et. nec.

ACIRA, acir, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nadejde la..., a astepta sa..., a tinde spre... 2. A fi in asteptare; a pandi. [Var.: acera vb. I]

nadejde, nadejdi, s. f. Incredere sau convingere ca ceea ce faci ori doresti se va realiza; speranta, nadajduire; incredere in sprijinul, in ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine ca cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. ◊ Loc. adj. De nadejde = in care poti avea toata increderea. ◊ Loc. adv. De (sau cu) nadejde = asa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic. ◊ Loc. vb. A trage nadejde = a spera, a nadajdui. ◊ Expr. In nadejdea... = in speranta..., bazandu-se pe... A se lasa in nadejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...). A-si pune (sau a avea) nadejdea (in cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se increde (in...). Slaba nadejde = putin probabil, nesigur. ♦ (Concr.) Ceea ce da incredere, certitudinea ca se va realiza dorinta cuiva. – Din sl. nadezda.

spera (-r, at), vb. – A nadajdui, A avea nadejde. Lat. sperare (sec. XIX). – Der. speranta, s. f., din it. speranza; dispera (var. despera), vb., din it. disperare.

A CREDE cred 1. tranz. 1) A accepta ca fiind adevarat sau posibil. ~ cele spuse. ◊ Cred si eu se intelege de la sine. 2) (de regula, urmat de o completiva) A gasi de cuviinta; a socoti; a considera; a gandi. 3) A pretui printr-o judecata favorabila; a considera; a socoti; a aprecia. Acest semn il credem de bun augur. 4) (persoane) A trata cu ingaduinta, cunoscand situatia; a intelege. 2. intranz. 1) A avea (toata) nadejdea; a se increde. 2) A avea o anumita credinta religioasa; a fi credincios. /<lat. credere

A SE INCREDE ma incred intranz. 1) A avea (toata) nadejdea. Ma incred in tine. 2) (mai ales in constructii negative) A crede pe deplin spuselor; a da crezare. 3) A avea o parere exagerata despre sine; a se supraevalua. /in + a crede

A SE INCUMETA ma incumet intranz. 1) (urmat, mai ales, de o propozitie complementara cu conjunctiv) A se expune unui risc biruind frica sau jena; a cuteza; a indrazni. 2) A avea toata nadejdea; a se increde. /in + lat. cumeta

DEZnadejde, (rar) deznadejdi, s. f. Stare sufleteasca extrem de apasatoare specifica omului care nu mai are nici o nadejde (in rezolvarea sau indreptarea unei situatii); desperare. – Dez- + nadejde.

INCREDERE s. 1. (pop.) crezare, crezamant, (fig.) credit. (Se bucura de ~ lui.) 2. (livr.) confienta, (inv.) credinta. (Nu am ~ in el.) 3. nadejde, siguranta. (Pot sa am ~ in voi?) 4. optimism. (Priveste cu ~ viitorul.)

SIGURANTA s. 1. aparare, asigurare, paza, protectie, protejare, securitate. (Masuri de ~.) 2. (TEHN.) siguranta in functionare = fiabilitate. 3. securitate, (inv.) siguratie, siguritate. (Un sentiment de ~.) 4. v. convingere. 5. incredere, nadejde. (Pot sa am ~ in voi?) 6. fermitate, hotarare. (Vocea lui capata mai multa ~.) 7. certitudine, (livr.) infailibilitate. (~ unui remediu.) 8. precizie. (Dovedeste o mare ~ in probele de tir.)

A NADAJDUI ~iesc 1. intranz. A trage nadejde; a nutri sau a avea speranta; a spera. 2. tranz. (urmat, mai ales, de o propozitie completiva) A conta asteptand cu incredere; a considera ca trebuind sa se realizeze; a vrea sa creada. ~ intr-o reusita. /nadejde + suf. ~ui

AN¹ adv. (Pop.) Anul trecut, acum un an. An n-am castigat... la anul trag nadejde (PANN). ♦ (Precedat de „mai”) Acum cativa ani. S-a sculat mai an Badica Traian Si a incalecat (ALECSANDRI). – Lat. anno.

AN¹ adv. (Pop.) Anul trecut, acum un an. An n-am castigat...la anul trag nadejde (PANN). ♦ (Precedat de „mai”) Acum cativa ani. S-a sculat mai an Badica Traian Si a incalecat (ALECSANDRI). – Lat. anno.

SPERANTA, sperante, s. f. Sentiment de incredere in rezolvarea favorabila a unei actiuni, in realizarea unei dorinte; nadejde, sperare. ◊ Expr. In speranta ca... = nadajduind ca..., avand incredere ca... ♦ Incredere in viitorul, in reusita cuiva. ♦ Persoana tanara si talentata ori capabila, de la care se asteapta realizari mari. – Din it. speranza.

BAZA, bazez, vb. I. Refl. si tranz. A (se) sprijini, a (se) intemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea incredere in sprijinul cuiva, a se lasa in nadejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

BAZA, bazez, vb. I. Refl. A se sprijini, a se intemeia pe ceva; a avea incredere in sprijinul cuiva, a se lasa in nadejdea cuiva. – Fr. baser.

SPERANTA ~e f. 1) Sentiment al unei persoane care spera; credinta in posibilitatea realizarii unei dorinte sau a unei actiuni; nadejde. ~ zadarnica. ◊ In ~a ca sperand ca; nadajduind ca. A avea ~ a spera; a nadajdui. A nutri ~a a spera in adancul sufletului. A pierde orice ~ a inceta cu totul de a mai spera; a se descuraja complet. Nu mai este nici o ~ totul este pierdut. 2) Persoana sau lucru care constituie obiectul acestui sentiment; nadejde. Unica ~. [G.-D. sperantei] /<it. speranza

SIGUR² ~a (~i, ~e) 1) Care nu provoaca indoiala; neindoielnic; cert; incontestabil. Victorie ~a. 2) Care este incredintat, convins. ~ de reusita. ◊ A fi ~ de cineva (sau de ceva) a avea incredere deplina in cineva (sau in ceva). 3) Care este de nadejde; pe care te poti bizui. Adapost ~. ◊ A fi in maini ~e (a fi) in maini de nadejde. A pune pe cineva (sau ceva) la loc ~ a ascunde pe cineva (sau ceva) intr-un loc unde nu exista nici o primejdie. A merge la ~ a actiona fara gres. Mana ~a mana ferma, nesovaielnica. 4) Care produce efectul dorit; cu actiune pozitiva; eficace. Remediu ~. /<ngr. sighuros

CULCA, culc, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) intinde, a (se) aseza in pozitie orizontala (spre a dormi, a se odihni sau a face sa adoarma sau sa se odihneasca). ◊ Expr. (Refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepasator. Culca-te sau poti sa te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ti nadejdea; e in zadar sa mai pastrezi vreo speranta. ♦ Refl. recipr. (Fam.) A avea raporturi s*****e cu cineva. ♦ Tranz. A adaposti peste noapte; a gazdui. ♦ A pune pe cineva sa se intinda sau a se intinde la pamant cu fata in jos (in cadrul unor exercitii militare). 2. Tranz. A pune, a aseza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. 3. Tranz. (In expr.) A culca la pamant = a dobori; a ucide. ♦ Refl. (Despre plante) A se pleca, a se indoi spre pamant. – Lat. collocare.

nadejde ~i f. 1) Credinta in posibilitatea realizarii unei dorinte sau a unei actiuni; sentiment al unei persoane care spera; speranta. ◊ De ~ a) pe care te poti bizui; de incredere; b) sigur; c) trainic; temeinic. Cu ~ a) cu incredere; b) foarte bine; solid. In ~ea sperand ca. Slaba ~ putin probabil; este problematic. A trage ~ a nadajdui; a spera. A avea ~ (sau a-si pune ~ea) in cineva a conta pe cineva. A se lasa in ~ea cuiva (sau a ceva) a se bizui (fara temei) pe cineva (sau pe ceva). A trai cu ~ea a trai sperand. A pierde ~ea a inceta de a mai spera; a se descuraja. A pierde ~ea in cineva a) a nu mai avea incredere in cineva; b) a fi dezamagit. 2) Persoana sau lucru de la care se asteapta multe; speranta. [G.-D. nadejdii] /<sl. nadezda

nadejde s. 1. v. speranta. 2. credinta, speranta, (rar) nadajduire, (inv.) nadajduinta. (Nu si-a pierdut ~ in mai bine.) 3. incredere, siguranta. (Pot sa am ~ in voi?)

IN prep. 1. (local) pe. (Au poposit ~ varful dealului.) 2. (local) la. (Merge ~ vale.) 3. (local) de. (O trece ~ partea cealalta a drumului.) 4. (instrumental) (inv.) spre. (~ tine imi pun nadejdea.)

nadejde (nadejdi), s. f. – 1. Speranta. – 2. (Inv.) Asteptare. Sl. (bg.) nadezda (Miklosich, Lexicon, 401; Cihac, II, 208), cf. ceh. nadeze. – Der. nadajdui, vb. (a spera, a avea speranta); nadai, vb. (Trans., a astepta, a presimti, a prevedea), din sl. nadejati; nadajduitor, adj. (care spera); desnadajdui, vb. (a despera).

NADAJDUI, nadajduiesc, vb. IV. Tranz. si intranz. A avea speranta sau convingerea ca ceea ce doresti este realizabil, a crede ca cele dorite se vor indeplini; a spera. [Var.: (inv.) nadejdui vb. IV.] – nadejde + suf. -ui.

BARBA, barbi, s. f. 1. Parul care creste la barbati pe barbie si pe obraji. ◊ Loc. adv. In barba = pe ascuns, numai pentru sine. Rade in barba. ◊ Expr. A trage nadejde ca spanul de barba = a nadajdui ceva ce nu se poate realiza. (Arg.) A pune (sau a trage) barbi = a minti, a insira verzi si uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = planta erbacee cu flori galbene-deschise (Tragopogon major); barba-imparatului = planta erbacee cu flori de diferite culori, care se cultiva ca planta de ornament si a carei radacina are proprietati purgative (Mirabilis Jalapa); barba-lupului = planta erbacee cu flori galbene (Crispis biensis); barba-ursului = planta erbacee a carei tulpina se intrebuinteaza in medicina si in industrie (Equisetum arvense). 2. Barbie. 3. Smoc de par pe care-l au unele animale sub bot. 4. Tepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba.