duzina (-ni), s. f. – Grup de 12 obiecte de acelasi fel. – Mr. duzina. It. dozzina, prin filiera orientala, cf. ngr. ντουζίνα, tc., bg. duzina, alb. duzine.

BUCHET, buchete, s. n. 1. Manunchi de flori aranjate (si legate) impreuna. ♦ P. gener. Grup de obiecte de acelasi fel puse impreuna; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolalta. 2. Aroma de vin. 3. Mica planta erbacee cu flori violet-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). – Din fr. bouquet.

INSULA, insule, s. f. 1. Intindere de pamant inconjurata din toate partile de apa, situata fie intr-un ocean, mare sau lac, fie in cadrul albiei unei ape curgatoare. ♦ Fig. Grup de obiecte de acelasi fel care se diferentiaza de mediul inconjurator. 2. (In sintagma) Insula plutitoare = formatie compacta de radacini si ramuri de plante rupte care plutesc pe un curs de apa, avand aspectul unei insule (1); plaur. – Din lat. insula.

MALDAR, maldare, s. n. 1. Multime de obiecte de acelasi fel, ingramadite unele peste altele; p. ext. cantitate mare dintr-o anumita materie. 2. Gramada de tulpini, de plante secerate, de nuiele, de crengi etc. (legate la un loc). ♦ Gramada (nu prea mare) de fan, de paie, de iarba cosita etc. [Var.: maldur s. n.] – Et. nec.

COLECTIONA, colectionez, vb. I. Tranz. A aduna, a strange obiecte de acelasi fel pentru a face o colectie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. collectionner.

MANUNCHI, manunchiuri, s. n. 1. Cantitate de fire de grau, de iarba etc. care poate fi cuprinsa cu mana; mana, manusa (2). 2. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Buchet de flori. ♦ Legatura de mai multe obiecte de acelasi fel, stranse laolalta. 3. Maner (la unele arme), coada, plasea. [Pl. si: (rar, m.) manunchi. – Var.: manuchi s. n.] – Lat. manuclus.

PADURE, paduri, s. f. Intindere mare de teren acoperita de copaci; multime densa de copaci crescuti in stare salbatica, in care predomina una sau mai multe specii, pe langa care se mai afla arbusti, plante erbacee, muschi etc., precum si diferite specii de animale. ◊ Loc. adj. Din sau de (la) padure = a) (despre plante si animale) salbatice; b) fig. (despre oameni) fara maniere, necioplit, necivilizat. ◊ Expr. Parca ar fi nascut (sau crescut) in padure, se spune despre o persoana cu o comportare urata, lipsita de educatie. A cara lemne in padure = a face un lucru inutil. ♦ Fig. (Urmat de determinari) Gramada mare de obiecte de acelasi fel (de obicei in pozitie verticala) care acopera o suprafata. – Lat. padule.

SIRAG, siraguri, s. n. 1. Sir (1). ◊ Loc. adv. In sirag = unul dupa altul. ♦ Grup de soldati asezati in linie de bataie. 2. Multime de margele insirate pe un fir pentru a fi purtate ca podoaba la gat. ♦ Multime de obiecte de acelasi fel, insirate ca margelele pe un fir (de sfoara sau pe o sarma). [Var.: sireag s. n.] – Din magh. sereg „multime, trupa” (cu unele sensuri dupa sir). Cf. pol. szereg.

COLECTIE, colectii, s. f. 1. Serie de obiecte de acelasi fel sau de aceeasi categorie, care, adunate si dispuse sistematic, reprezinta o valoare artistica, stiintifica, documentara etc. ♦ Culegere de opere literare sau stiintifice grupate dupa anumite criterii si aparute in cadrul unei edituri. 2. Puroi adunat in interiorul unui tesut bolnav, intr-un organ sau intr-o cavitate a organismului. [Var.: (inv.) colectiune s. f.] – Din fr. collection, lat. collectio, -onis.

MORMAN, mormane, s. n. Ingramadire de obiecte de acelasi fel; cantitate (mare) dintr-un material strans la un loc; gramada, maldar. – Et. nec.

MOVILA, movile, s. f. 1. Ridicatura de pamant naturala, mai mica si mai rotunjita decat dealul, care se afla de obicei in regiunile de campie sau de podisuri joase. 2. Mica ridicatura de pamant sau de pietre, facuta de om pentru a servi ca semn de hotar, de aducere aminte pentru un mort etc. 3. Gramada de obiecte (de acelasi fel); morman, maldar. – Din sl. mogyla.

TIP, (1, 2, 3) tipuri, (4) tipi, s. m. 1. S. n. Obiect care reprezinta modelul pe baza caruia se produc alte obiecte de acelasi fel; prototip. 2. S. n. Individ, exemplar, obiect, fenomen care intruneste anumite trasaturi reprezentative, esentiale pentru un grup intreg de indivizi, de exemplare, de obiecte etc. de acelasi fel. ♦ Spec. Personaj din literatura sau din arta care intruneste, in modul cel mai expresiv, trasaturile, caracterele esentiale ale indivizilor din categoria (sociala sau psihologica) pe care o reprezinta. ♦ Totalitatea caracterelor distinctive fundamentale ale unui grup, ale unei familii, ale unei rase etc. ♦ Caracter distinctiv; particularitate. 3. S. n. Soi³, fel, gen, categorie. 4. S. m. (Fam.) Individ, ins. – Din fr. type, lat. typus.

DUZINA, duzini, s. f. Grup de douasprezece obiecte de acelasi fel care formeaza un tot. ◊ Loc. adj. De duzina = care are o calitate inferioara; prost, mediocru. [Pl. si: duzine] – Din ngr. duzina. Cf. it. dozzina, fr. douzaine.

TEANC, teancuri, s. n. Gramada de obiecte (de acelasi fel) asezate unele peste altele. – Din tc. denk.

COLECTIONAT, -A, colectionati, -te, adj. (Despre o scrie de obiecte de acelasi fel sau de aceeasi categorie) Care face parte dintr-o colectie (1). [Pr.: -ti-o-] – V. colectiona.

TESTEA, testele, s. f. Pachet cuprinzand un numar fix (de obicei 10, 12 sau 24) de obiecte de acelasi fel (azi, mai ales ace) legate sau ambalate impreuna pentru a forma un tot. ♦ Ambalaj al acestor obiecte. – Din tc. teste, deste.

RARI, raresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de acelasi fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar fata de celalalt (in timp sau in spatiu). ♦ (Despre oameni) A deveni mai putini la numar. 2. Refl. si tranz. A fi, a deveni sau a face sa fie, sa devina mai putin des sau mai putin compact. 3. Tranz. A incetini ritmul unor actiuni. ◊ Expr. A (o) mai rari cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decat de obicei, a incetini ritmul unei activitati, a o lasa mai domol. A (o) mai rari de (pe) undeva (sau cu cineva) = a se duce undeva sau la cineva (tot) mai rar. – Din rar.

STIVA, stive, s. f. Multime de obiecte de acelasi fel (si cu aceleasi dimensiuni), asezate ordonat unele peste altele, pentru a forma o gramada; gramada de obiecte astfel formata. – Din ngr. stivas.

STIVUI, stivuiesc, vb. IV. Tranz. A aranja in stive obiecte de acelasi fel, a face stive; a stiva. – Stiva + suf. -ui.

BUCATA ~ati f. 1) Parte separata (prin rupere, taiere, sfaramare etc.) dintr-un intreg. ~ de paine. ~ de stofa. ◊ ~ de drum portiune (de drum). ~ de timp (sau vreme) interval de timp; perioada. 2) Unitate facand parte dintr-o serie de obiecte de acelasi fel; exemplar. ~ de sapun. ~ de zahar. ◊ A vinde cu ~ata a vinde cu amanuntul; en detail. A-i face cuiva ~ata a-i face cuiva neplaceri. Om dintr-o ~ om foarte cumsecade. 3) Creatie artistica (muzicala sau literara) de dimensiuni reduse sau fragment de creatie artisitica. [G.-D. bucatii] /<lat. buccata

COLECTIV¹ ~a (~i, ~e) 1) Care se face impreuna; realizat prin participarea mai multor persoane; comun. Munca ~a. Opera ~a. Contract ~. 2) Care apartine tuturor; aflat in posesiunea tuturor; comun; obstesc. Proprietate ~a. 3) Care exprima notiunea de totalitate, de colectivitate. ◊ Substantiv ~ substantiv care numeste o pluralitate de obiecte de acelasi fel, luate ca un tot intreg. /<fr. collectif, lat. collectivus

DISPARAT ~ta (~ti, ~te) Care nu are legatura cu obiecte de acelasi fel. /<fr. disparate, lat. disparatus

DUZINA ~i f. Grup de douasprezece obiecte de acelasi fel. ◊ De ~ a) de calitate inferioara; b) cu capacitati ordinare; mediocru. /<ngr. duzina

ESICHIER ~e n. Dispunere a unor obiecte (de acelasi fel) cu anumite intervale intre ele. ◊ ~politic configuratia partidelor politice dintr-o tara la un moment dat, considerate din punctul de vedere al raportului ideologic dintre ele; spectru politic. [Sil. e-si-chi-er] /<fr. echiquier

EXEMPLAR² ~e n. 1) Unitate facand parte dintr-o serie de obiecte de acelasi fel; bucata. 2) Reprezentant izolat al unei specii; individ facand parte dintr-o specie. /<fr. exemplaire, lat. exemplarium

LEGATURA ~i f. 1) Mod de reunire, de asamblare a doua corpuri prin care se limiteaza mobilitatea lor relativa si care permite, de obicei, transmiterea unor miscari de la unul la celalalt. 2) obiecte de acelasi fel legate impreuna; manunchi. 3) Ansamblu de obiecte invelite in ceva; boccea. 4) Fasie de tifon folosita pentru pansare; bandaj; fasa. 5) Copertele si cotorul in care este legata o carte. 6) Mod de incrucisare a firelor la tesut sau la tricotat. 7) Mijloc de comunicare intre diferite puncte (rutiere, feroviare, aeriene, telefonice, radiofonice etc.); comunicatie. 8) mai ales la pl. Relatie intre fenomene, obiecte, persoane, comunitati. ~i de prietenie. 9) Concordanta, consecventa intre partile unei expuneri. 10) Dispozitiv care leaga doua sau mai multe piese, mecanisme, instalatii. 11) chim. Forta care leaga intre ei atomii unei molecule. [G.-D. legaturii] /<lat. ligatura

MANUNCHI ~uri n. 1) Cantitate de plante cu tulpina subtire care poate fi cuprinsa cu mana. 2) Legatura de mai multe obiecte de acelasi fel. 3) inv. Parte a unui obiect (vas, instrument, usa etc.) de care se apuca sau se tine cu mana; maner. ~ de coasa. /<lat. manuclus

PERECHE ~i f. 1) Grup de doua obiecte de acelasi fel intrebuintate impreuna. O ~ de ciorapi. 2) Grup de doua persoane de s*x opus aflate intr-o anumita legatura; cuplu. O ~ de dansatori. O ~ aleasa. 3) Grup de doua animale de aceeasi specie. O ~ de gaini. O ~ de boi. 4) Fiecare dintre elementele care alcatuiesc asemenea grupuri. Aceasta ti-i ~ea. 5) Obiect compus din doua parti simetrice, unite intre ele si formand un intreg. O ~ de foarfece. ◊ O ~ de carti un pachet de carti de joc. 6) la pl. Cate doi. A merge ~. 7) Persoana care se potriveste dupa anumite calitati altei persoane. ◊ Fara ~ fara seaman; unic in felul sau. A-i fi cuiva ~ a se potrivi cu cineva. [G.-D. perechii] /<lat. paric[u]la

SERIE ~i f. 1) Succesiune de elemente omogene; sir; rand. 2) Ansamblu de obiecte de acelasi fel, aranjate intr-o anumita ordine. O ~ de timbre. 3) Categorie de clasificare. ~a unei obligatii. 4) Numar de ordine aplicat pe produsele de acelasi fel fabricate in cantitati mari. 5) mat. Sir de numere sau de expresii care se succed conform unor anumite legi. 6) chim. Ansamblu de compusi derivati unul din altul, care au aceeasi formula generala. [G.-D. seriei; Sil. -ri-e] /<fr. serie, lat. series

SET ~uri n. 1) Parte a unui meci de tenis, de volei etc., care dureaza pana la realizarea unui anumit numar de puncte in favoarea unuia dintre participanti. 2) Garnitura de obiecte de acelasi fel, avand o anumita destinatie. /<fr., engl. set

SNOP ~i m. 1) Legatura facuta din manunchiuri de cereale (sau de alte plante cu tulpina inalta). ~ de grau. 2) Manunchi de obiecte de acelasi fel (de forma lunga si subtire). ~ de vergele. ◊ A lega ~ a lega foarte strans. ~ de raze fascicul de raze. /<sl. snopu

A STIVUI ~iesc tranz. (obiecte de acelasi fel) A aseza in straturi suprapuse; a face stive. /stiva + suf. ~ui

SIRAG ~uri n. 1) v. SIR. ◊ In ~ unul dupa altul. 2) Multime de obiecte de acelasi fel insirate pe un fir (ata, sfoara, sarma etc.). ~ de margele. /<ung. sereg

TESTEA ~ele f. Pachet care contine un numar fix (10, 12 sau 24) de obiecte de acelasi fel ambalate impreuna. [Art. testeaua] /<turc. deste

TRANSA ~e f. 1) Grup de obiecte de acelasi fel produse sau distribuite in etape succesive. 2) Portiune sau bucata taiata din ceva (comestibil). [G.-D. transei] /<fr. tranche

BUCHET s. n. 1. manunchi de flori aranjate si legate impreuna. ♦ (p. ext.) grup de obiecte de acelasi fel puse impreuna; grup de compuneri (literare, muzicale) luate impreuna. 2. grup de arbori de aceeasi specie in cadrul unui arboret. 3. aroma specifica a unor bauturi si preparate din fructe si legume. 4. ansamblu din doua-trei macarale pentru manevrele curente ale velelor. (<fr. bouquet)

COMUN, -A I. adj. 1. care apartine mai multora sau tuturor; care intereseaza pe mai multi sau pe toti; obstesc. ◊ (jur.) drept ~ = parte a dreptului cu aplicare generala; substantiv ~ = substantiv care serveste la indicarea obiectelor de acelasi fel; factor ~ = numar cu care se inmultesc toti termenii unei sume; divizor ~ = numar intreg cu care se impart exact mai multe numere intregi date; multiplu ~ = numar divizibil prin mai multe numere intregi date; numitor ~ = numitor care apartine mai multor fractii. ◊ a face cauza ~a cu cineva = a fi de partea cuiva. 2. obisnuit, normal, frecvent. ◊ loc ~ = idee, lucru stiut de toata lumea; banalitate. 3. mediocru, banal, de rand. II. s. n. ceea ce apartine tuturor sau mai multora; ceea ce este alcatuit pe baze obstesti. ◊ in ~ = laolalta, impreuna. ◊ a iesi din ~ = a se prezenta ca ceva aparte, neobisnuit. (<fr. commun, lat. communis)

COLECTIONA vb. I. tr. A aduna obiecte de acelasi fel pentru a alcatui o colectie. [Pron. -ti-o-. / < fr. collectionner].

COMUN, -A adj. 1. Care apartine mai multora sau tuturor; folosit de toti sau de mai multi; obstesc. ◊ Drept comun = totalitatea legilor cu aplicare generala; substantiv comun = substantiv care serveste la indicarea obiectelor de acelasi fel; factor comun = numar cu care se inmultesc toti termenii unei sume; divizor comun = numar intreg cu care se impart exact mai multe numere intregi date; multiplu comun = numar divizibil prin mai multe numere intregi date; numitor comun = numitor care apartine mai multor fractii. ◊ A face cauza comuna cu cineva = a fi de partea cuiva (intr-o chestiune, intr-o discutie etc.). 2. Obisnuit, normal. ◊ Loc comun = idee care apare la mai multi sau la toti in acelasi fel, banalizandu-se prin deasa ei intrebuintare. 3. Banal, de rand. // s.n. Ceea ce apartine tuturor sau mai multora; ceea ce este alcatuit pe baze obstesti. ◊ In comun = laolalta, impreuna. ◊ A iesi din comun = A se prezenta ca ceva aparte, neobisnuit. [< lat. communis, cf. fr. commun].

DUZINA s.f. Ansamblu de douasprezece obiecte de acelasi fel. ◊ De duzina = a) facut in serie, de calitate inferioara; b) (despre oameni) mediocru. [< fr. douzaine].

patriac s.n. (reg.) grup de patru obiecte de acelasi fel.

smoatic, smoatice, s.n. (reg.) 1. smoc de par sau de lana. 2. par incalcit, nepieptanat. 3. (in forma: smoatic) manunchi. 4. (in forma: zmoatac) grup de obiecte de acelasi fel. 5. bulz de branza.

soc, socuri, s.n. 1. (inv. si reg.) cantitate de saizeci de obiecte de acelasi fel, care formau un tot. 2. (in forma: suc) grup de 20-60 de oi.

UNITATE s.f. 1. Numarul unu; fiecare dintre partile intregi care compun un lucru. ♦ Numerele mai mici decat zece. ♦ Cantitate care serveste ca masura de baza pentru toate obiectele de acelasi fel. 2. Insusirea a tot ceea ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune; omogenitate; integritate. 4. Formatie economica, administrativa etc. care actioneaza dupa un plan comun. ♦ Formatie militara, regiment, divizie etc. [Cf. lat. unitas, fr. unite].

COLECTIE s. f. 1. serie de obiecte de acelasi fel, o valoare documentara, artistica etc., adunate si dispuse sistematic. 2. culegere (de opere literare si stiintifice). ◊ totalitatea publicatiilor unor biblioteci. 3. puroi colectat intr-un tesut bolnav. (< fr. collection, lat. collectio)

DUZINA s. f. ansamblu de douasprezece obiecte de acelasi fel. ◊ de duzina = in serie, de calitate inferioara. (< ngr. duzina, dupa it. dozzina, fr. douzaine)

TIP¹ I. s. n. 1. model, forma careia ii corespunde o anumita grupa de obiecte sau de fenomene; model original dupa care se efectueaza obiecte de acelasi fel; prototip. 2. individ, exemplar care intruneste anumite trasaturi caracteristice pentru un grup, o rasa etc. ◊ totalitatea caracterelor distinctive esentiale ale unui grup, ale unei rase, familii etc. ◊ caracter distinctiv, particularitate. ◊ exemplar ale carui caractere constituie trasaturile esentiale ale unei specii, familii etc. de plante sau de animale. II. s. m. f. 1. personaj care intruneste trasaturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezinta. 2. (fam.) persoana de mare originalitate; individ, ins. (< fr. type, lat. typus)

UNITATE s. f. 1. numarul unu; fiecare dintre partile intregi care compun un lucru. ♦ ~ astronomica = unitate pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, distanta medie de la Soare la Pamant. ◊ numerele mai mari decat zero. ◊ cantitate ca masura de baza pentru toate obiectele de acelasi fel. 2. insusirea a tot ceea ce constituie un intreg indivizibil. 3. coeziune; omogenitate, unire; integritate. 4. formatie economica, administrativa etc. care actioneaza dupa un plan comun. 5. formatie militara, regiment. ♦ ~ de foc = cantitatea de munitie (numar de lovituri) pentru o gura de foc. 6. ~ furajera = unitate de masura pentru aprecierea valorii nutritive a furajelor. (< fr. unite, lat. unitas)

GROS², grosi, s. m. Masura folosita in comert pentru marfuri sub forma de obiecte mici de acelasi fel, egala cu 12 duzini, adica 144 de bucati. ◊ Mic gros = depozit care livreaza marfuri in cantitati comerciale. – Din germ. Gros.

MIJLOCAS, -A, mijlocasi, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Iesit din uz) (Taran sau taranime) care poseda pamant si alte mijloace de productie cu ajutorul carora isi asigura existenta. II. S. m., adj. 1. (Nume dat unor obiecte, fiinte sau unor parti ale lor) care, intr-un anumit ansamblu, ocupa locul din centru sau care sunt situate intre obiecte, fiinte de acelasi fel. 2. (La unele jocuri cu mingea) (Fiecare dintre jucatorii) care actioneaza intre inaintarea si apararea unei echipe. – Mijloc + suf. -as.

CATEGORIE s. f. 1. notiune fundamentala care exprima proprietatile si relatiile esentiale si generale ale obiectelor si fenomenelor realitatii. 2. grup de fiinte, obiecte, fenomene de acelasi fel, sau asemanatoare intre ele. ♦ ~ sociala = grup social care reuneste partial trasaturile unei clase sociale. ◊ grupa in cadrul unei ramuri sportive, stabilita, in raport cu greutatea corporala a concurentilor, dupa performantele realizate sau dupa varsta. (< fr. categorie, lat. categoria, gr. kategoria)

FASCICUL s. n. 1. manunchi, reunire de mai multe obiecte, lucruri de acelasi fel. ◊ manunchi de radiatii, de provenienta comuna, care strabat prin acelasi punct. ♦ (mat.) ~ de drepte = multime de drepte care trec printr-un punct fix. ◊ grup de fibre musculare, nervoase sau conjuctive, avand acelasi traiect si aceeasi distributie. 2. tesut vegetal conducator, din fibre lemnoase si liberiene care strabat tulpina, ramurile si frunzele. (< fr. fascicule, lat. fasciculus)

CATEGORIE s.f. 1. Notiune fundamentala care reflecta cele mai generale si esentiale laturi, insusiri, trasaturi ale obiectelor si fenomenelor si relatiile dintre ele. 2. Grup de fiinte, de obiecte, de fenomene de acelasi fel sau asemanatoare intre ele. ♦ Grupa in cadrul unei ramuri sportive, stabilita dupa greutatea corporala a sportivilor, dupa performantele realizate sau dupa varsta. [Gen. -iei. / < fr. categorie, cf. gr. kategoria].

FASCICUL s.n. 1. Manunchi, reuniune de mai multe obiecte, lucruri etc. de acelasi fel. ◊ Fascicul de raze = manunchi de raze vizuale care strabat prin acelasi punct; fascicul luminos = totalitatea razelor de lumina care trec printr-o anumita regiune din spatiu; (mat.) fascicul de drepte = figura formata din mai multe drepte care trec prin acelasi punct. ♦ (Anat.) Grup de fibre musculare, nervoase sau conjunctive avand acelasi traiect si aceeasi distributie. ♦ Tesut vegetal conducator, format din fibre lemnoase si liberiene care strabat tulpina, ramurile si frunzele. 2. V. fascicula. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. fascicol s.n. / < fr. fascicule, cf. lat. fasciculus – mic manunchi].

specie (-ii), s. f. – Clasa, categorie de obiecte, animale, plante de acelasi fel. – Var. speta. Lat. species (sec. XIX), var., din it. spezie. – Der. (din fr.) special, adj.; specialist, s. m.; specialitate, s. f.; specializa, vb.; specific, adj.; specifica, vb.; specificativ, adj.; specimen, s. n.; specios, adj. – Cf. spiter.

CATEGORIE, categorii, s. f. 1. Notiune fundamentala si de maxima generalitate care exprima proprietatile si relatiile esentiale si generale ale obiectelor si fenomenelor realitatii. 2. Grup de fiinte, de obiecte sau de fenomene de acelasi fel sau asemanatoare intre ele. 3. (Biol.; in sintagma) Categorie sistematica (sau taxonomica) = fiecare dintre marile grupe de plante sau de animale asemanatoare si inrudite (clase, ordine, familii etc.). 4. (Sport) Fiecare dintre grupele in care sunt impartiti sportivii sau echipele dupa criterii de greutate, varsta, s*x, clasificare sportiva sau grad de pregatire. ◊ Categorie de greutate = categorie de concurs sportiv stabilita in raport cu greutatea corporala a concurentului. – Din fr. categorie, lat. categoria.

GRUP, grupuri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemanatoare, aflate laolalta. ♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de acelasi fel, reunite pe baza caracteristicilor functionale si alcatuind un tot. Grup electrogen. ◊ Grup sanitar = incapere prevazuta cu closet, chiuveta (si, uneori, cu cada de baie). 2. Ansamblu de persoane reunite (in mod stabil sau temporar) pe baza unei comunitati de interese, de conceptii etc.; grupa, colectiv. ◊ Loc. adv. In grup = mai multi laolalta, in colectiv. In grupuri de cate... = cate (atatia) deodata. ◊ Expr. Grupuri-grupuri = (in) mai multe cete sau gramezi. ♦ Spec. Fractiune politica; grupare formata din reprezentantii unui partid sau ai unui curent politic. 3. (Mat.) Multime de elemente in care fiecarei perechi de elemente ii corespunde un element din aceeasi multime, in care este adevarata asociativitatea oricare ar fi elementele multimii, in care exista un element neutru si un element opus legii de compunere a multimii. – Din fr. groupe.

CLADA ~e f. rar Gramada de obiecte sau de materiale de acelasi fel; morman. /<bulg., sb. klada

CATEGORIE, categorii, s. f. 1. Grup de fiinte, de obiecte sau de fenomene de acelasi fel sau asemanatoare intre ele. ◊ Categorie istorica = fenomen care se schimba in legatura cu anumite conditii social-istorice. 2. Notiune logica fundamentala care reflecta realitatea obiectiva in modul cel mai general. – Fr. categorie (lat. lit. categoria).

DINTRE prep. 1. (Introduce un atribut care arata locul ocupat de cineva sau de ceva intre doua sau mai multe obiecte) Care se afla intre..., in mijlocul... Spatiul dintre pat si masa. ♦ (Introduce un complement care arata punctul de plecare) Din mijlocul... Iese luna dintre nori. 2. (Introduce un atribut care arata detasarea unui obiect din mijlocul mai multora de acelasi fel) Printre, intre, din. Dintre sute de elevi. 3. (Introduce un atribut exprimand o corelatie sau o alternanta) Intre. Raportul dintre parte si intreg. 4. (Introduce un atribut care indica rastimpul dintre doua momente cunoscute) Situat intre.. Momentul dintre noapte si zi. 5. (Introduce un atribut care exprima un raport de reciprocitate) Care exista intre... S-au intarit legaturile dintre ei. – De⁴ + intre.

CALAPOD ~oade n. 1) Piesa de lemn, de forma labei piciorului, pe care se lucreaza incaltamintea sau pe care se pune incaltamintea pentru a nu se deforma. 2) Forma de lemn pe care se intind caciulile sau palariile (in procesul de confectionare); calup. 3) Model dupa care se reproduc obiecte identice; tipar; sablon. *Pe acelasi ~ la fel; identic. /<ngr. kalapodi

A RATACI ~esc 1. intranz. 1) A umbla cautand drumul. 2) A merge din loc in loc fara un scop precis; a umbla; a hoinari; a vagabonda. 2. tranz. 1) (obiecte) A incurca printre altele de acelasi fel, nestiind unde se afla. ~ o carte. 2) A merge pe o alta cale decat cea dorita; a nu gasi calea dorita. /cf. lat. erraticus

GENERIC, -A, generici, -ce, adj. Care apartine unei categorii intregi, privitor la o categorie intreaga (de fiinte, obiecte, fenomene); care cuprinde toate cazurile de acelasi fel. ♦ (Substantivat, n.) Partea de la inceputul sau de la sfarsitul unui film, in care sunt indicate numele principalilor realizatori ai filmului respectiv. – Din fr. generique.

FUNGIBIL, -A, fungibili, -e, adj. (Jur.; despre lucruri) Care poate fi inlocuit cu altul de acelasi fel, de aceeasi calitate si aceeasi cantitate, in cazul cind formeaza obiectul unei obligatii. – Din fr. fongible, lat. fungibilis.

INNADI, innadesc, vb. IV. 1. Tranz. A-i adauga unui obiect (cosand, innodand, lipind etc.) o bucata, o portiune (de acelasi fel), pentru a-l mari, a-l lungi etc.; a pune o nada. ◊ Expr. (Refl.) A se innadi la vorba = a se porni la vorba, a se pune pe taifas. 2. Refl. Fig. A prinde pofta de ceva bun, a lua obiceiul, naravul; a (se) naravi. ◊ Expr. A se innadi la cascaval = a se obraznici. a-si lua nasul la purtare. ♦ A se obisnui sa mearga prea des undeva, sa faca ceva (nepermis). – In + nada.

PACHET s.n. 1. Reunire de obiecte legate sau invelite laolalta; legatura; obiect, lucru invelit in hartie, in carton etc. 2. Ansamblu de piese de acelasi fel, folosite intr-un sistem tehnic. [< fr. paquet, cf. germ. Packet, fr., engl. packet].

GARNITURA s. f. 1. accesoriu pentru impodobirea sau completarea unui lucru; podoaba, ornament. 2. adaos de legume, salata etc. care se serveste la friptura. 3. element plastic de etansare intre piesele rigide; ansamblu de piese demontabile care se fixeaza pe piese supuse uzurii prin frecare, pentru a le proteja. 4. ansamblu de obiecte, piese, scule etc. care formeaza un asortiment complet. ◊ totalitatea pieselor de acelasi fel ale unei masini. ◊ echipa (completa). ♦ ~ de tren = ansamblu format din locomotiva si vagoanele unui tren. 5. greementul unui catarg, unei vergi, unei vele. 6. ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor din celulele somatice ale unui individ. 7. (poligr.) ~ de litere = serie de caractere de acelasi fel, dar de corpuri diferite. (< fr. garniture)

SET s. n. 1. parte a unui meci de tenis, volei etc. determinata de obtinerea unui anumit numar de puncte. 2. ansamblu de piese, de instrumente de acelasi fel sau deosebite, intr-o anumita munca sau exploatare; garnitura. ◊ ansamblu de obiecte de imbracaminte confectionate din acelasi material, care se poarta impreuna. ♦ ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor cu care contribuie unul din genitori la formarea zigotului. 3. unitate de masura tipografica, de 0,019598 mm. (< engl., fr. set)

TEAPA f. Grup de fiinte sau de obiecte care se caracterizeaza printr-o anumita insusire; specie; gen; categorie; fel; soi. ◊ De aceeasi (sau de o) ~ care este de acelasi soi sau caracter (rau). /Orig. nec.

RAPORT s. n. I. 1. legatura intre obiecte, fenomene, notiuni etc. ◊ (pl.) relatie intre doua valori. ◊ (mat.) catul a doua marimi de acelasi fel. 3. (gram.) relatie stabilita intre cuvinte, constructii si propozitii. II. castig. ♦ casa de ~ = casa construita pentru a fi inchiriata si a aduce astfel beneficii. III. 1. dare de seama, facuta de cineva in fata unei adunari, a unei autoritati etc., o relatare asupra unei activitati. 2. scurta prezentare orala asupra situatiei trupei facuta de un militar in fata superiorului sau. (< fr. rapport)

SPECIE s. f. 1. subdiviziune a genului, de animale sau vegetale cu trasaturi si caracteristici comune. ♦ ~ literara = categorie de opere literare, grupate dupa criterii unitare, tematice sau formale, subordonata genului. 2. soi, fel, varietate, categorie (de fiinte sau de lucruri). 3. (log.) notiune care desemneaza o clasa de obiecte cu aceleasi insusiri esentiale din sfera genului. (< lat. species, dupa fr. espece)

A RECUNOASTE recunosc tranz. 1) (persoane, obiecte) A identifica (usor) la o noua intalnire. ~ locurile natale. 2) (fiinte, lucruri) A deosebi de altele de acelasi fel (dupa anumite semne); a cunoaste. ~ pe cineva dupa voce. 3) A considera ca veritabil sau ca legitim. ~ un guvern. 4) mil. (pozitii ale inamicului) A cerceta pentru a culege informatii. /re- + a cunoaste

A UNIFICA unific tranz. 1) (obiecte razlete) A uni intr-un tot intreg; a face sa fie unic. 2) A face sa fie la fel; a aduce la acelasi numitor. ~ ortografia. /<fr. unifier, it., lat. unificare

CALIBRU ~e n. 1) Diametru interior al tevii unei arme de foc. ~ul unui tun. ~ul unui revolver. 2) Diametru al unui cilindru sau al unui obiect sferic. 3) Instrument de precizie cu care se verifica dimensiunile unei piese fabricate. 4) fig. Valoare relativa a unei persoane sau a unui lucru. ◊ De acelasi ~ la fel; de acelasi soi. /<fr. calibre

GARNITURA s.f. 1. Accesoriu care serveste la impodobirea sau la completarea unui lucru; podoaba, ornament. 2. Adaos de legume, salata etc. care se serveste la friptura. 3. Piesa sau ansamblu de piese demontabile care se fixeaza pe piese supuse uzurii prin frecare pentru a le proteja; piesa cu care se etanseaza doua elemente prin care circula un fluid. 4. Grup de obiecte, de unelte etc. asemanatoare care formeaza un asortiment complet. 5. Ansamblu de piese de acelasi gen, folosite intr-un atelier, intr-o exploatare etc. ♦ Totalitatea pieselor de acelasi fel ale unei masini. ◊ Garnitura de litere = serie de caractere de acelasi fel, dar de corpuri diferite. ♦ Ansamblu format din locomotiva si vagoanele unui tren. [< fr. garniture].

TESATURA, tesaturi, s. f. 1. Produs textil obtinut la razboaiele de tesut prin incrucisarea in unghi drept a unor fire de urzeala si de batatura; panza, stofa sau alt obiect tesut din fire textile. ♦ Reparatie facuta la un obiect de imbracaminte printr-o cusatura speciala. 2. felul in care este tesuta o panza, o stofa etc. 3. Fig. Structura, fel de compozitie al unei opere, al unui lucru etc.; urzeala. ♦ Impletire, intretaiere de lucruri de acelasi fel. ♦ Intriga, uneltire. – Tese + suf. -atura.

SOI³, soiuri, s. n. Grup de plante sau de animale care apartin aceleasi specii ori varietati, cu anumite insusiri morfologice sau fiziologice ereditare comune; planta sau animal care apartine unui asemenea grup. ◊ Loc. adj. De soi = de buna calitate, ales. ♦ (Fam.) Varietate, gen, fel, categorie de oameni sau de obiecte. – Din tc. soy.

CAREU, careuri, s. n. 1. Mod de asezare in forma de patrat a unor persoane sau obiecte; persoane sau obiecte asezate in acest fel. 2. Portiune in forma de patrat a terenului de fotbal, de tenis etc., marcata cu alb, pe care jocul se desfasoara dupa norme speciale. 3. (La unele jocuri de carti) Grup de patru carti de aceeasi valoare. – Fr. carre.

FORMA s.f. 1. Infatisare, aspect exterior; contur. ♦ (Fil.) Categorie filozofica ce desemneaza modul de existenta, de organizare interna, interactiunea si legaturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului. ♦ Stabilirea de maxima capacitate de efort a organismului, obtinuta prin antrenament; conditie fizica buna. ◊ A fi in forma = a fi, a se afla in cele mai bune conditii. 2. Totalitatea mijloacelor prin care se exprima continutul unei opere de arta (mai ales de literatura). 3. fel, chip, mod. ♦ Mod de organizare, de conducere politica, sociala etc. 4. Dispozitie legala de procedura. ◊ Viciu de forma = nerespectare a unei dispozitii de procedura care atrage anularea unui act sau a unei hotarari judecatoresti. 5. Aspect pe care il ia un cuvant pentru a indeplini o functie gramaticala. 6. Stare de agregare a corpurilor. 7. (Metal.) Negativul in care se toarna o piesa. ♦ (Poligr.) Cutie de otel in care se toarna litere; zat al unei pagini. 8. (Mat.) Fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusa aceeasi relatie. ♦ Polinom omogen. [< fr. forme, it., lat. forma].