TEVATÚRĂ s. f. Zarvă, gălăgie, scandal. ♦ Bucluc, neplăcere. ♦ Tulburare, încăierare, răscoală, răzmeriță. – Din tc. tevatür. (Sursa: DEX '98 )
TEVATÚRĂ s. v. hărmălaie. (Sursa: Sinonime )
TEVATÚRĂ s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă. (Sursa: Sinonime )
tevatúră (-ri), s. f. – Zarvă, gălăgie, scandal. Tc. tevatür (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 2053; Ronzevalle 68), cf. ngr. ταβατούρι. (Sursa: DER )
tevatúră s. f., g.-d. art. tevatúrii (Sursa: Ortografic )
TEVATÚRĂ ~i f. Tulburare mare, însoțită de gălăgie și de scandal; hărmălaie; tărăboi. [G.-D. tevaturii] /<turc. tevatür (Sursa: NODEX )
| tevatură substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tevatură | tevatura |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | tevaturi | tevaturii |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | tevatură, tevaturo |
| plural | — |
