TEUTÓNIC, -Ă, teutonici, -ce, adj. Teuton (2). [Pr.: te-u-] – Din fr. teutonique. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TEUTÓNIC, -Ă adj. Ordin teutonic = ordin de cavaleri-călugări întemeiat de cruciații germani în Palestina (1128), dispărut în sec. XVI. ♦ Teuton. [< fr. teutonique]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

TEUTÓNIC, -Ă adj. germanic. ♦ ordin ~ = ordin de cavaleri-călugări întemeiat de cruciații germani din Palestina (1128), dispărut în sec. XVI. (< fr. teutonique) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

TEUTÓNIC adj. v. teuton. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

teutónic adj. m. (sil. te-u-), pl. teutónici; f. sg. teutónică, pl. teutónice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

TEUTÓNIC ~că (~ci, ~ce) v. TEUTON. /<fr. teutonique (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard