TETRAÉDRU, tetraedre, s. n. Poliedru cu patru fețe triunghiulare, patru vârfuri și șase muchii. – Din fr. tétraèdre. (Sursa: DEX '98 )
TETRAÉDRU s.n. Poliedru cu patru fețe triunghiulare. [Pron. -tra-e-. / < fr. tétraèdre, cf. gr. tetra – cu patru, hedra – față, plan]. (Sursa: DN )
TETRAÉDRU s. n. poliedru cu patru fețe. (< fr. tétraèdre) (Sursa: MDN )
tetraédru s.n. (sil. -tra-e-dru), art. tetraédrul; pl. tetraédre (Sursa: Ortografic )
TETRAÉDRU ~e n. Poliedru cu patru fețe (toate triunghiuri); piramidă triunghiulară. [Sil. te-tra-e-dru] /<fr. tétraedre (Sursa: NODEX )
| tetraedru substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tetraedru | tetraedrul |
| plural | tetraedre | tetraedrele |
| genitiv-dativ | singular | tetraedru | tetraedrului |
| plural | tetraedre | tetraedrelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
