TESTATÓR, -OÁRE, testatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a făcut un testament, care a testat1. – Din fr. testateur, lat. testator, -oris. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TESTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care lasă un testament; autorul unui testament. [Cf. lat. testator, fr. testateur]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

TESTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care lasă un testament. (< fr. testateur, lat. testator) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

TESTATÓR s. (JUR.) (înv.) dietaș. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

testatór s. m., pl. testatóri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

TESTATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care a întocmit un testament; autor al unui testament. /<lat. testator, fr. testateur (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

testatoáre s. f., g.-d. art. testatoárei; pl. testatoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard