Dex.Ro Mobile
TESTAMÉNT, testamente, s. n. 1. Act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viață, prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale. ◊ Testament olograf = testament scris în întregime, datat și semnat de testator. Testament autentic = testament întocmit de către un funcționar de stat, cu formalitățile cerute de lege. 2. (În sintagmele) Vechiul Testament = parte a Bibliei cuprinzând textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu (până la nașterea lui Cristos). Noul Testament = parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile și alte scrieri religioase (de după nașterea lui Cristos). – Din lat. testamentum, fr. testament. (Sursa: DEX '98 )

TESTAMÉNT s.n. Act prin care cineva își exprimă ultimele dorințe, dispunând asupra felului cum va fi împărțită averea după moartea sa. [Pl. -te, -turi. / < lat. Testamentum, cf. fr. testament]. (Sursa: DN )

TESTAMÉNT s. n. 1. act juridic prin care cineva își exprimă ultimele dorințe, dispunând asupra felului cum va fi împărțită averea după moartea sa. 2. operă tardivă a unui scriitor sau artist, considerată ca ultima expresie a concepțiilor sale estetice ori literare. (< fr. testament, lat. testamentum, germ. Testament) (Sursa: MDN )

TESTAMÉNT s. (JUR.) 1. (înv.) diată, tocmeală. (Bun lăsat prin ~.) 2. testament mistic = testament secret; testament secret v. testament mistic. (Sursa: Sinonime )

TESTAMÉNT s. v. lege, legislație. (Sursa: Sinonime )

testamént (-te), s. n. – Act juridic ce cuprinde dorințele cuiva după moarte. Lat. testamentum (sec. XVII). – Der. testa, vb., din fr. tester; testamentar, adj., din fr. testamentaire; testator, adj., din fr. testateur. (Sursa: DER )

testamént s. n., pl. testaménte (Sursa: Ortografic )

TESTAMÉNT testamente n. 1) Act juridic unilateral, personal, revocabil până la moartea autorului, în care o persoană își formulează dispozițiile (cu privire la avere) care urmează a fi îndeplinite după moartea sa. ◊ Vechiul Testament prima parte a Bibliei care cuprinde textele religioase de până la nașterea lui Isus Hristos. Noul Testament a doua parte a Bibliei care conține textele religioase de după nașterea lui Isus Hristos. 2) fig. Operă a unui artist, care constituie expresia supremă a mentalității și artei sale. / (Sursa: NODEX )

VECHIUL TESTAMÉNT s. (BIS.) (înv.) palie. (Sursa: Sinonime )

Nóul Testamént s. pr. n. (Sursa: Ortografic )

Véchiul Testamént s. pr. n. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
testament (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular testament testamentul
plural testamente testamentele
genitiv-dativ singular testament testamentului
plural testamente testamentelor
vocativ singular
plural

testament (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular testament testamentul
plural testamenturi testamenturile
genitiv-dativ singular testament testamentului
plural testamenturi testamenturilor
vocativ singular
plural