TERMISTÓR, termistori, s. m. Semiconductor a cărui rezistență variază puternic cu temperatura. – Din engl. thermistor. (Sursa: DEX '98 )
TERMISTÓR s.n. (Fiz.) Rezistor a cărui rezistență electrică variază odată cu temperatura. [< fr. thermistor]. (Sursa: DN )
TERMISTÓR s. n. semiconductor a cărui rezistență electrică variază în raport cu temperatura. (< engl. thermistor) (Sursa: MDN )
termistór s. n. (sil. mf. -stor), pl. termistoáre (Sursa: Ortografic )
| termistor (pl. -i) substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | termistor | termistorul |
| plural | termistori | termistorii |
| genitiv-dativ | singular | termistor | termistorului |
| plural | termistori | termistorilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| termistor (pl. -oare) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | termistor | termistorul |
| plural | termistoare | termistoarele |
| genitiv-dativ | singular | termistor | termistorului |
| plural | termistoare | termistoarelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
