TERMIÓNICĂ s. f. Capitol al fizicii care studiază emisia electronilor sau a ionilor de către substanțe încălzite la temperaturi (foarte) înalte. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. thermionique, engl. thermionics. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TERMIÓNICĂ s.f. (Fiz.) Studiul emisiei electronilor sau ionilor de către substanțe supuse la temperaturi înalte. [Pron. -mi-o-, gen. -cii. / < fr. thermoionique]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

termiónică s. f. (sil. -o-; mf. term-), g.-d. art. termiónicii (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

TERMIÓNIC, -Ă adj. Referitor la termionică. [Pron. -mi-o-. / cf. fr. thermoionique, it. termoionico]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

TERMIÓNIC, -Ă I. adj. referitor la termionică. II. s. f. capitol al fizicii care studiază emisia de electroni de către metale supuse la temperaturi foarte înalte. (< fr. thermoionique, engl. thermonics) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard