A duce (sau a purta) de nas (pe cineva) = a) a domina, a stăpâni, a conduce (pe cineva), determinându-l să facă ceva (care nu este în interesul său); b) a amăgi, a înșela (pe cineva)
A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina
A lăsa șaga (la o parte) sau a-i ajunge (cuiva) șaga (sau de șagă) = a termina cu gluma, a deveni serios
A nu fi nici cal, nici măgar = a nu avea o situație precisă, a nu aparține unei categorii determinate
A o scoate la capăt = a termina ceva cu succes, a izbuti, a reuși
A pune capăt (unui lucru, unei situații) = a face să înceteze, a termina (cu bine), a rezolva
A ridica masa = a strânge masa după ce s-a terminat de mâncat
A ridica ședința = a declara o ședință închisă, terminată
A rămâne baltă = a fi întrerupt, neterminat, nerezolvat
A scoate (sau a duce) ceva la capăt = a termina ceva (cu succes); a izbuti
A scoate ceva la căpătâi sau a o scoate la căpătâi (cu ceva) = a termina ceva cu succes, a o scoate la capăt
A se ține (sau, , a ține pe cineva) treaz = a rămâne (sau a determina pe cineva să rămână) treaz, a nu (se) lăsa să fie prins de somn
A se ține de câra cuiva = a stărui pe lângă cineva, a depune insistențe pentru a determina pe cineva să facă un lucru
A strânge pe cineva de pe drumuri = a determina pe cineva să nu mai hoinărească, să stea acasă
A închide paranteza = a) a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei la locul cuvenit; b) a termina o digresiune introdusă în cursul unei comunicări
La un moment dat = într-un anumit timp (nedeterminat); deodată
a se pune cu stichiu (pe cineva) = a stărui mult pe lângă cineva pentru a-l determina să acționeze într-un anumit fel
TERMINÁ,términ, vb. I. 1. Tranz. A duce o acțiune până la capăt; a isprăvi, a sfârși. ◊ Loc. adv. Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfârșite. 2. Refl. A lua sfârșit, a se încheia. ♦ A avea o terminație, a se sfârși în... Cuvântul „masă” se termină cu o vocală. ◊ Expr. (Fam.) A se termina cu cineva, se spune când cineva nu mai are nici o șansă de scăpare. [Prez. ind. acc. și: termín] – Din fr. terminer, lat. terminare. (Sursa: DEX '98 )
TERMINÁvb. I. tr., refl. A (se) sfârși, a (se) isprăvi. ♦ refl. A avea o terminație, a se sfârși în... [P.i. términ, conj. -ne, imper. -nă. / < fr. terminer, lat. terminare]. (Sursa: DN )
TERMINÁvb. I. tr., refl. a (se) sfârși, a (se) isprăvi. II. refl. a avea o terminație, a se sfârși în ... (< fr. terminer, lat. terminare) (Sursa: MDN )
TERMINÁ vb. 1. a (se) isprăvi, a (se) încheia, a (se) sfârși, (livr.) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (pop.) a (se) dovedi, a (se) găta, a (se) găti, a (se) istovi, a (se) mântui, (prin vestul Transilv.) a (se) sculi, (înv.) a (se) săvârși. (A ~ treaba; spectacolul s-a ~.)2. a finaliza, a isprăvi, a încheia, a sfârși, (înv.) a fini. (A ~ o lucrare începută.)3. v. desăvârși. 4. a epuiza, a isprăvi, a încheia, a sfârși, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mântui. (A ~ tot ce avea de spus.)5. v. încheia. 6. v. ieși.7. a se încheia, a se sfârși, (înv. și pop.) a se petrece, (înv. și reg.) a se obârși. (Toate trec și se ~.)8. v. absolvi. 9. v. solda. 10. v. lichida. 11. v. sfârși.12. v. expira. 13. v. consuma. 14. v. înceta. (Sursa: Sinonime )
terminá vb., ind. prez. 1 sg. términ, 3 sg. și pl. términă; conj. prez. 3 sg. și pl. términe; imper. 2 sg. términă (Sursa: Ortografic )
A SE TERMINÁ pers. 3 se términăintranz. 1) (despre acțiuni, intervale de timp etc.) A ajunge până la capăt; a se sfârși; a se încheia; a se isprăvi; a dovedi. 2) A avea drept terminație; a se sfârși; a se încheia. /<fr. terminer, lat. terminare (Sursa: NODEX )
A TERMINÁ términtranz. (acțiuni) 1) A duce până la capăt; a sfârși; a încheia. 2) A face să se termine. /<fr. terminer, lat. terminare (Sursa: NODEX )
