Dex.Ro Mobile
TERASÁRE s.f. Acțiunea de a terasa. ♦ Metodă de combatere a eroziunii produse de ape de scurgere, constând în executarea pe terenurile înclinate a unui sistem de terase. [< terasa]. (Sursa: DN )

TERASÁRE s. f. acțiunea de a terasa. ◊ metodă de combatere a eroziunii produse de ape de scurgere, constând în executarea pe terenurile înclinate a unui sistem de terase. (< terasa) (Sursa: MDN )

terasáre s. f., g.-d. art. terasării; pl. terasări (Sursa: Ortografic )

TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser. (Sursa: DEX '98 )

A TERASÁ ~éz tranz (terenuri)A înzestra cu terase. /<fr. terrasser (Sursa: NODEX )

TERASÁ vb. I. tr. A executa terasamente, a consolida (cu pământ). [< fr. terrasser]. (Sursa: DN )

TERASÁ vb. tr. a executa terasamente, a consolida (cu pământ). (< fr. terrasser) (Sursa: MDN )

terasá vb., ind. prez 1 sg. teraséz, 3 sg. și pl. teraseáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
terasa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) terasa terasare terasat terasând singular plural
terasea terasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) terasez (să) terasez terasam terasai terasasem
a II-a (tu) terasezi (să) terasezi terasai terasași terasaseși
a III-a (el, ea) terasea (să) teraseze terasa terasă terasase
plural I (noi) terasăm (să) terasăm terasam terasarăm terasaserăm, terasasem*
a II-a (voi) terasați (să) terasați terasați terasarăți terasaserăți, terasaseți*
a III-a (ei, ele) terasea (să) teraseze terasau terasa terasaseră
* Formă nerecomandată

terasare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular terasare terasarea
plural terasări terasările
genitiv-dativ singular terasări terasării
plural terasări terasărilor
vocativ singular terasare, terasareo
plural terasărilor