TERACÓTĂ,teracote, s. f. 1. Produs ceramic (obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire), din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sobă de teracotă. 3. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). – Din it. terracotta. (Sursa: DEX '98 )
TERACÓTĂs.f.1. Produs ceramic fabricat prin arderea argilei din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). [< it. terracotta < terra – pământ, cotta – arsă]. (Sursa: DN )
TERACÓTĂs. f. 1. produs ceramic obținut prin arderea argilei, din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. ◊ soba însăși. 2. sculptură realizată în tehnica teracotei (1). (< it. terracotta) (Sursa: MDN )
teracótă (-te), s. f. – Produs ceramic pentru sobe, obiecte ornamentale etc. It. terra cotta. (Sursa: DER )
teracótă s. f., pl. teracóte (Sursa: Ortografic )
TERACÓTĂ ~ef. Material de construcție în formă de plăci ceramice, obținute prin arderea și emailarea argilei, folosite pentru construirea sobelor, căptușirea pereților etc. /<it. terracotta, germ. Terrakotte (Sursa: NODEX )
