TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conținutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noțional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] – Din germ. theoretisch, lat. theoreticus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TEORÉTIC, -Ă adj. Referitor la teorie; întemeiat pe teorie. ♦ Specific teoriei; (p. ext.) abstract, rupt de practică. [< germ. theoretisch]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

TEORÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la teorie; bazat pe teorie. ◊ specific teoriei; (p. ext.) abstract, rupt de practică; speculativ. 2. (și adv.) în mod abstract. (< germ. theoretisch, fr. théorétique, lat. theoreticus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

TEORÉTIC adj. 1. (înv.) teoreticesc, teoric. (Baza ~ a unei științe.) 2. abstract. (Ipoteze ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

TEORÉTIC s. v. teoretician. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

teorétic adj. m. (sil. te-o-), pl. teorétici; f. sg. teorétică, pl. teorétice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

TEORÉTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de teorie; propriu teoriei. Studiu ~. 2) Care ține de domeniul teoriei pure și neglijează latura practică a lucrurilor; rupt de practică. /<lat. theoreticus, germ. theoretisch, fr. théoreque (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard