TEOCRÁTIC, -Ă, teocratici, -ce, adj. Care aparține teocrației, privitor la teocrație; de natură teocratică. [Pr.: te-o- ] – Din fr. théocratique. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
TEOCRÁTIC, -Ă adj. Referitor la teocrație. [< fr. théocratique ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
teocrátic adj. m. (sil. te-o-cra- ), pl. teocrátici; f. sg. teocrátică, pl teocrátice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
TEOCRÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de teocrație; propriu teocrației. Conducere ~că. /<fr. théocratique (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
teocratic adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular teocra tic teocra ticul teocra tică teocra tica plural teocra tici teocra ticii teocra tice teocra ticele genitiv-dativ singular teocra tic teocra ticului teocra tice teocra ticei plural teocra tici teocra ticilor teocra tice teocra ticelor vocativ singular — — plural — —
