TEOCRÁT,teocrați, s. m. (Rar) Persoană care exercită o putere teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocrate. (Sursa: DEX '98 )
TEOCRÁTs.m. (Rar) Membru al unei teocrații. ♦ Cel care exercită o putere teocratică. [Pron. te-o-. / < fr. théocrate, cf. gr. theos – zeu, kratos – putere]. (Sursa: DN )
TEOCRÁTs. m. membru al unei teocrații. (< fr. théocrate) (Sursa: MDN )
teocrát s. m. (sil. te-o-crat), pl. teocráți (Sursa: Ortografic )
TEOCRÁT ~țim. înv. 1) Persoană care de-ținea puterea într-un stat teocratic. 2) Adept al teocrației. /<fr. théocrate (Sursa: NODEX )