TENTATÍVĂ, tentative, s. f. Acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranța izbânzii; încercare (neizbutită). ♦ (Jur.) Încercare de a săvârși o infracțiune. – Din fr. tentative. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TENTATÍVĂ s.f. Acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără a avea însă siguranța izbândei; încercare (neizbutită). ♦ (Jur.) Încercare de a săvârși o infracțiune. [Cf. fr. tentative, it. tentativo]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

TENTATÍVĂ s. f. 1. acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranța izbânzii; încercare (neizbutită). 2. (jur.) încercare de a săvârși o infracțiune. (< fr. tentative) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

TENTATÍVĂ s. încercare. (O ~ de record.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

tentatívă s. f., g.-d. art. tentatívei; pl. tentatíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

TENTATÍVĂ ~e f. 1) Acțiune prin care se încearcă să se ajungă la un rezultat; încercare. 2) jur. Încercare de a comite o infracțiune. /<fr. tentative (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard