- A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în față cuiva
- A trage păcatul (sau păcatele) cuiva = a) a suporta consecințele greșelii altui a; b) a fi ispitit, tentat să facă ceva
- A umbla (sau a merge, a veni etc.) cu jalba în proțap = a cere insistent (și ostentativ) un drept sau o favoare
- A întoarce cuiva spatele = a pleca în mod ostentativ de lângă cineva; a părăsi pe cineva, a nu se mai interesa de soarta cuiva
- A(-i) întoarce nasul (cuiva) = a ignora ostentativ (pe cineva), a întoarce spatele (cuiva)
- Cu ostentație = în mod demonstrativ, ostentativ
- Cu paradă = cu ostentație, cu importanță exagerată, ostentativ
- face paradă de (sau cu) ceva = a face ceva în mod ostentativ, pentru a produce efect, a se făli cu ceva, a face caz
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. (Sursa: DEX '98 )
A TENTÁ ~éz tranz. 1) A supune unei ispite; a ispiti; a ademeni; a momi. 2) (acțiuni) A începe ceva cu scopul de a reuși. /<fr. tenter (Sursa: NODEX )
TENTÁ vb. I. tr. 1. A ispiti; a ademeni. 2. A încerca, a întreprinde. [< fr. tenter, it., lat. tentare]. (Sursa: DN )
TENTÁ vb. tr. 1. a ispiti; a ademeni. 2. a încerca, a întreprinde. (< fr. tenter) (Sursa: MDN )
TENTÁ vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.) (Sursa: Sinonime )
A tenta ≠ a dezgusta (Sursa: Antonime )
tentá vb., ind. prez. 1 sg. tentéz, 3 sg. și pl. tenteáză (Sursa: Ortografic )
| tenta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) tenta | tentare | tentat | tentând | singular | plural |
| tentează | tentați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | tentez | (să) tentez | tentam | tentai | tentasem |
| a II-a (tu) | tentezi | (să) tentezi | tentai | tentași | tentaseși |
| a III-a (el, ea) | tentează | (să) tenteze | tenta | tentă | tentase |
| plural | I (noi) | tentăm | (să) tentăm | tentam | tentarăm | tentaserăm, tentasem* |
| a II-a (voi) | tentați | (să) tentați | tentați | tentarăți | tentaserăți, tentaseți* |
| a III-a (ei, ele) | tentează | (să) tenteze | tentau | tentară | tentaseră |
* Formă nerecomandată
| tentat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tentat | tentatul | tentată | tentata |
| plural | tentați | tentații | tentate | tentatele |
| genitiv-dativ | singular | tentat | tentatului | tentate | tentatei |
| plural | tentați | tentaților | tentate | tentatelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
