A (se) ruga (ca) de toți Dumnezeii = a se ruga cu insistență; a implora
A (se) sparge sau a (se) rupe gheața = a dispărea sau a face să dispară atmosfera ori senzația de jenă existentă la un moment dat; a (se) înlătura primele dificultăți în bunul mers al unei acțiuni
A da divorț = a intenta acțiune de divorț; a divorța
A face lux = a duce o existență fastuoasă, foarte costisitoare; a se îmbrăca extrem de elegant și de costisitor
A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva făra mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență
A merge la pieire = a acționa necugetat, a-și periclita existența
A pune (pe cineva) în pâine = a angaja (pe cineva) într-o slujbă spre a-și câștiga existența
A pune țara la cale = a) a conduce, a administra o țară; b) a discuta o chestie importantă (de ordin politic) fără a avea competența necesară; a discuta multe și de toate
A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua apărarea insistentă a cuiva
A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în față cuiva
A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă
A se ține de coada cuiva sau a se ține (sau a umbla) coadă după cineva = a fi nedespărțit de cineva, a se ține cu insistență și pretutindeni de cineva
A se ține de poala (sau poalele) cuiva = a) (despre copii) a sta în preajma sau sub ocrotirea mamei, a nu se depărta de dânsa; b) a urmări cu insistență pe cineva, a se ține scai de cineva
A trage păcatul (sau păcatele) cuiva = a) a suporta consecințele greșelii altui a; b) a fi ispitit, tentat să facă ceva
A umbla (sau a merge, a veni etc.) cu jalba în proțap = a cere insistent (și ostentativ) un drept sau o favoare
A umbla cu jalba în proțap = a protesta, a reclama; a cere cu insistență ceva
A întoarce cuiva spatele = a pleca în mod ostentativ de lângă cineva; a părăsi pe cineva, a nu se mai interesa de soarta cuiva
A(-i) întoarce nasul (cuiva) = a ignora ostentativ (pe cineva), a întoarce spatele (cuiva)
A-și declina competența = a se declara lipsit de autoritate (legală) sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronunța într-o problemă
A-și scoate pâinea (sau, rar, mămăliga) = a-și câștiga existența, a dobândi cele necesare traiului
Cu ostentație = în mod demonstrativ, ostentativ
Cu paradă = cu ostentație, cu importanță exagerată, ostentativ
Cât (sau ce) îi poate (cuiva) capul (sau pielea, cojocul, etc.) = cât (sau ce) este în stare să facă cineva, ce posibilități, câtă rezistență are cineva
a-și declina competența = a se declara fără autoritate sau fără pregătirea necesară pentru a se pronunța într-o problemă
face (sau a crea) dificultăți = a pune (cuiva) piedici; a opune rezistență, a se împotrivi (într-o problemă)
face paradă de (sau cu) ceva = a face ceva în mod ostentativ, pentru a produce efect, a se făli cu ceva, a face caz
TENTÁ,tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. (Sursa: DEX '98 )
TENTÁvb. I. tr.1. A ispiti; a ademeni. 2. A încerca, a întreprinde. [< fr. tenter, it., lat. tentare]. (Sursa: DN )
TENTÁvb. tr. 1. a ispiti; a ademeni. 2. a încerca, a întreprinde. (< fr. tenter) (Sursa: MDN )
TENTÁ vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.) (Sursa: Sinonime )
tentá vb., ind. prez. 1 sg. tentéz, 3 sg. și pl. tenteáză (Sursa: Ortografic )
TÉNTĂ,tente, s. f. Amestec de tuș (sau de culoare) cu apă, terebentină etc., folosit pentru a reda nuanța de culoare dorită; nuanță a unei culori. – Din fr. teinte. (Sursa: DEX '98 )
A TENTÁ ~éztranz. 1) A supune unei ispite; a ispiti; a ademeni; a momi. 2) (acțiuni) A începe ceva cu scopul de a reuși. /<fr. tenter (Sursa: NODEX )
TÉNTĂ ~ef. 1) Amestec de vopsele folo-sit în pictură pentru a obține nuanța dorită. 2) Nuanță obținută prin amestecul mai multor culori. 3) Suprafață a unei imagini, rea-lizate cu un astfel de amestec. /<fr. teinte (Sursa: NODEX )
TÉNTĂs.f. (Pict.) 1. Amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație; nuanță a unei culori. 2. Suprafață a unei imagini realizată în tentă (1). [< fr. teinte]. (Sursa: DN )
TÉNTĂs. f. 1. amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație. 2. (fig.) nuanță, culoare. 3. strat de culoare omogen, aplicat pe un suport. (< fr. teinte) (Sursa: MDN )
TÉNTĂ s. v. nuanță. (Sursa: Sinonime )
A tenta ≠ a dezgusta (Sursa: Antonime )
téntă s. f., g.-d. art. téntei; pl. ténte (Sursa: Ortografic )
