TENÓR, tenori, s. m. 1. Cea mai înaltă voce bărbătească; cântăreț care are o astfel de voce. ◊ Tenor dramatic = voce de tenor cu un timbru asemănător baritonului; cântăreț cu o astfel de voce. 2. Categorie de instrumente de suflat cu registrul cel mai înalt. – Din fr. ténor, it. tenore. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TENÓR s.m. 1. Vocea bărbătească cea mai înaltă; cântăreț care are o astfel de voce. 2. Categorie de instrumente cu registrul între alto și bariton. [Cf. fr. ténor, it. tenore]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

TENÓR s. m. 1. vocea bărbătească cu registrul cel mai înalt; cântăreț cu o astfel de voce. ◊ (p. ext.) instrument de suflat cu registru corespunzător vocii unui tenor. 2. (în muzica polifonică) voce între alto și bas. 3. (acc. ténor) melodia de bază, vocea principală în repertoriul gregorian (sec. XII-XVI). (< fr. ténor, it. tenore) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

TENÓR s. (MUZ.) (înv.) tenorist. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

tenór s. m., pl. tenóri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

TENÓR1 ~oáre n. 1) Voce bărbătească cu cel mai înalt registru. 2) Instrument muzical de suflat al cărui registru corespunde acestei voci. /<fr. ténor, it. tenore (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

TENÓR2 ~i m. Cântăreț care are vocea cu cel mai înalt registru. /<fr. ténor, it. tenore (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard