TENÉBRĂ, tenebre, s. f. (Livr.; rar la sg.) întuneric deplin; întunecime, obscuritate, beznă. – Din fr. ténèbres, lat. tenebrae. (Sursa: DEX '98 )
TENÉBRĂ s. f. 1. (pl.) întunecime profundă, beznă, întuneric; obscuritate. 2. (fig.) necunoaștere, ignoranță. (< fr. ténètres, lat. tenebrae) (Sursa: MDN )
tenébră s. f. (sil. -bră), g.-d. art. tenébrei; pl. tenébre (Sursa: Ortografic )
TENÉBRĂ ~e f. mai ales la pl. Întuneric de nepătruns; obscuritate adâncă; beznă. [Sil. -ne-bră] /<fr. ténebres (Sursa: NODEX )
TENÉBRE s.f.pl. (Liv.) Întunecime, beznă, întuneric, obscuritate. [Sg. tenebră. / < fr. ténèbres, cf. it. tenebre, lat. tenebrae]. (Sursa: DN )
TENÉBRE s. pl. v. beznă, întunecare, întu-necime, întuneric, negură, obscuritate. (Sursa: Sinonime )
| tenebră substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tenebră | tenebra |
| plural | tenebre | tenebrele |
| genitiv-dativ | singular | tenebre | tenebrei |
| plural | tenebre | tenebrelor |
| vocativ | singular | tenebră, tenebro |
| plural | tenebrelor |
