TENDENȚIONÁL, -Ă adj. (Rar) Ca tendință. [Pron. -ți-o-. / după fr. tendanciel]. (Sursa: DN )
tendenționál adj. m., pl. tendenționáli; f. sg. tendenționálă, pl. tendenționále (Sursa: Ortografic )
| tendențional adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tendențional | tendenționalul | tendențională | tendenționala |
| plural | tendenționali | tendenționalii | tendenționale | tendenționalele |
| genitiv-dativ | singular | tendențional | tendenționalului | tendenționale | tendenționalei |
| plural | tendenționali | tendenționalilor | tendenționale | tendenționalelor |
| vocativ | singular | tendenționalule | tendenționalo |
| plural | tendenționalilor | tendenționalelor |
