TENDALÉT, tendalete, s. n. (Mar.) Tendă mică. [Var.: tendalétă s. f.] – Din fr. tendelet. (Sursa: DEX '98 )
TENDALÉT s.n. (Mar.) Tendă mică. [< it. tendaletto]. (Sursa: DN )
TENDALÉT s. m. (mar.) tendă mică. (< fr. tendalet, it. tendaletto) (Sursa: MDN )
tendalét s. n., pl. tendaléte (Sursa: Ortografic )
| tendalet substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tendalet | tendaletul |
| plural | tendalete | tendaletele |
| genitiv-dativ | singular | tendalet | tendaletului |
| plural | tendalete | tendaletelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
