TEMPORALITÁTE f. rar Caracter temporal; existență în timp. /<fr. temporalité (Sursa: NODEX )
TEMPORALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce există în timp. [Cf. fr. temporalité, lat. temporalitas]. (Sursa: DN )
TEMPORALITÁTE s. f. caracterul a ceea ce există în timp. (< fr. temporalité) (Sursa: MDN )
Temporalitate ≠ atemporalitate, eternitate (Sursa: Antonime )
temporalitáte s. f., g.-d. art. temporalității (Sursa: Ortografic )
| temporalitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | temporalitate | temporalitatea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | temporalități | temporalității |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | temporalitate, temporalitateo |
| plural | — |
