TÉMPO s. n. 1. Viteză, iuțeală cu care se execută o piesă muzicală, conform conținutului și caracterului ei. ♦ Ritm, cadență. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din it., fr. tempo. (Sursa: DEX '98 )
TÉMPOn. 1) muz. Viteză de executare a unei lucrări. 2) Viteză de desfășurare a unei acțiuni; ritm. 3) lingv. Viteză de pronunțare a cuvintelor în timpul vorbirii; ritm al vorbirii. [Art. tempóul; Acc. și témpoul] /< it., fr. tempo (Sursa: NODEX )
TÉMPOs.n.1. Mișcare, grad de rapiditate cu care trebuie cântată o piesă muzicală. ♦ Ritm, cadență. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. // adv. A tempo (muz.; ca indicație de execuție) = revenind la mișcarea de la început. [Art. tempóul. / < it., fr. tempo]. (Sursa: DN )
TÉMPO I. s. n. grad de rapiditate cu care trebuie executată o lucrare muzicală; mișcare, ritm, cadență. II. adv. (muz.) a ~ = revenind la mișcarea de la început. (< it., fr. tempo) (Sursa: MDN )
témpo s. n., art. témpoul; pl. témpouri (Sursa: DOOM 2 )
TÉMPO s. 1.(MUZ.) mișcare, (înv.) moviment. 2. cadență, ritm. (Merge într-un ~ susținut.) (Sursa: Sinonime )
témpo s. n., art. tempóul/témpoul (Sursa: Ortografic )
A TÉMPO loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) În tact, în mișcarea prescrisă. [< it. a tempo]. (Sursa: DN )
A TÉMPOloc. adv. (muz.) (revenind) la același tempo (de mai înainte). (< it. a tempo) (Sursa: MDN )
a témpo loc. adv. (Sursa: Ortografic )
IL TEMPO È UN GALANTUOMO (it.) timpul e un om de treabă – Deviza lui Mazarin: relevă importanța timpului în soluționarea lucrurilor. V. și Chronos gar eumares theos. (Sursa: DE )
