TEMPERAMÉNT,temperamente, s. n. Ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase ale unei persoane, care determină diferențieri psihice și de comportament între indivizi; fire. ♦ Energie vitală, avânt, elan, impetuozitate; vioiciune. – Din fr. tempérament, lat. temperamentum. (Sursa: DEX '98 )
TEMPERAMÉNTs.n.1. Totalitatea particularităților individuale ale psihicului omenesc, manifestate prin rapiditatea și intensitatea desfășurării proceselor psihice și prin gradul de sensibilitate; fire. ◊ Temperamentul arborilor = mod de comportare a speciilor forestiere față de lumină. 2. Energie, impetuozitate, elan. [Pl. -te, -turi. / cf. lat. temperamentum, fr. tempérament]. (Sursa: DN )
TEMPERAMÉNTs. n. 1. ansamblul particularităților legate de latura dinamică și energetică a activității psihice a unei persoane, având o bază ereditară și exprimându-se stabil în comportament; fire. 2. energie vitală, impetuozitate, elan. (< fr. tempérament, lat. temperamentum) (Sursa: MDN )
TEMPERAMÉNT s. 1. v. fire. 2. v. avânt. (Sursa: Sinonime )
TEMPERAMÉNT s. v. aer, climat, climă, conformație, constituție, factură, fizic, natură, structură, temperatură, vreme. (Sursa: Sinonime )
temperamént s. n., pl. temperaménte (Sursa: Ortografic )
TEMPERAMÉNT ~en. 1) Totalitate a particularităților psihice și fiziologice, care determină e*************a și comportamentul unei persoane. ~ coleric. ~ sangvinic. 2) Energie vitală. ◊ Cu (sau plin de) ~ plin de energie. /<lat. temperamentum, fr. tempérament (Sursa: NODEX )
