Dex temnita, temnita, definiţie temnita, dex.ro Mobile

TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. Închisoare, pușcărie. ♦ (Jur.) Temniță grea = pedeapsă privativă de libertate, care se aplica pentru unele infracțiuni calificate crime și care se executa în penitenciare cu regim sever. [Pl. și: temniți] – Din sl. tĩmĩnica. (Sursa: DEX '98 )

TÉMNIȚĂ ~e f. înv. 1) Instituție corecțională în care își ispășesc pedeapsa persoanele condamnate la privațiune de libertate; pușcărie; închisoare; dubă; penitenciar. 2) Clădire în care se află această instituție. [G.-D. temniței] /<sl. timinica (Sursa: NODEX )

temnița verb tranzitiv Surse flexiune: DLRM '58		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) temnița	temnițare	temnițat	temnițând	singular	plural
		(a) temnița	temnițare	temnițat	temnițând	temnițează	temnițați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	temnițez	(să) temnițez	temnițam	temnițai	temnițasem
	a II-a (tu)	temnițezi	(să) temnițezi	temnițai	temnițași	temnițaseși
	a III-a (el, ea)	temnițează	(să) temnițeze	temnița	temniță	temnițase
plural	I (noi)	temnițăm	(să) temnițăm	temnițam	temnițarăm	temnițaserăm, temnițasem*
	a II-a (voi)	temnițați	(să) temnițați	temnițați	temnițarăți	temnițaserăți, temnițaseți*
	a III-a (ei, ele)	temnițează	(să) temnițeze	temnițau	temnițară	temnițaseră

* Formă nerecomandată

temniță (pl. -e) substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	temniță	temnița
nominativ-acuzativ	plural	temnițe	temnițele
genitiv-dativ	singular	temnițe	temniței
genitiv-dativ	plural	temnițe	temnițelor
vocativ	singular	temniță, temnițo
vocativ	plural	temnițelor

temniță (pl. -i) substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	temniță	temnița
nominativ-acuzativ	plural	temniți	temnițile
genitiv-dativ	singular	temniți	temniții
genitiv-dativ	plural	temniți	temniților
vocativ	singular	temniță, temnițo
vocativ	plural	temniților