TELÓM s.m. (Bot.) Parte tânără a unei plante; mlădiță, vlăstar. [Cf. fr. télôme, germ. Telom]. (Sursa: DN )
TELÓM s. m. parte tânără a unei plante, din care se dezvoltă cormul; mlădiță, vlăstar. (< fr. télôme) (Sursa: MDN )
| telom substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | telom | telomul |
| plural | telomi | telomii |
| genitiv-dativ | singular | telom | telomului |
| plural | telomi | telomilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
