Dex.Ro Mobile
TELEMÉTRU, telemetre, s. n. 1. Instrument optic folosit pentru măsurarea distanței dintre locul unde este instalat instrumentul și un punct depărtat sau inaccesibil. 2. Dispozitiv auxiliar al unui aparat fotografic, care permite reglarea distanței focale a obiectivului în funcție de depărtarea până la obiectul vizat. – Din fr. télémètre. (Sursa: DEX '98 )

TELEMÉTRU s.n. 1. Instrument optic pentru măsurarea rapidă a distanțelor fără a le parcurge. 2. Dispozitiv care se cuplează la aparatele fotografice pentru a regla distanța. [< fr. télémètre, cf. gr. tele – departe, metron – măsură]. (Sursa: DN )

TELEMÉTRU s. n. 1. instrument optic pentru măsurarea distanțelor până la un punct de vizare îndepărtat. 2. dispozitiv care se cuplează la aparatele fotografice pentru a regla distanța. (< fr. télémètre) (Sursa: MDN )

telemétru s. n. (sil. -tru), art. telemétrul; pl. telemétre (Sursa: Ortografic )

TELEMÉTRU ~e n. Aparat pentru măsurarea indirectă a distanțelor până la obiectele îndepărtate sau inaccesibile. /<fr. télémetre (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
telemetru   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular telemetru telemetrul
plural telemetre telemetrele
genitiv-dativ singular telemetru telemetrului
plural telemetre telemetrelor
vocativ singular
plural