TEÍSM1 s. n. Doctrină filozofică bazată pe admiterea existenței lui Dumnezeu ca ființă absolută care a creat lumea și o îndrumează. – Din fr. théisme. (Sursa: DEX '98 )
TEÍSM2 s. n. (Med.) Ansamblul tulburărilor produse de consumul abuziv al ceaiului. – Din fr. théisme. (Sursa: DEX '98 )
TEÍSM1s.n. Concepție filozofică-religioasă care admite existența lui Dumnezeu ca ființă supranaturală rațională, creatoare și conducătoare a lumii. [Pron. te-ism. / cf. fr. théisme < gr. theos – zeu]. (Sursa: DN )
TEÍSM2s.n. (Med.) Totalitatea tulburărilor produse în urma abuzului de ceai. [Pron. te-ism. / < fr. théisme, cf. thé – ceai]. (Sursa: DN )
TEÍSM1s. n. concepție filozofico-religioasă care admite existența lui Dumnezeu ca ființă supranaturală rațională, creatoare și conducătoare a lumii. (< fr. théisme) (Sursa: MDN )
TEÍSM2s. n. intoxicație survenită în urma abuzului de ceai. (< fr. théisme) (Sursa: MDN )
-TEÍSM3elem. teo-. (Sursa: MDN )
teísm (filoz., med.) s. n. (Sursa: Ortografic )
TEÍSM1n. Concepție filozofică religioasă care admite existența lui Dumnezeu ca ființă absolută, supranaturală și conducătoare a lumii. /<fr. théisme (Sursa: NODEX )
TEÍSM2n. Stare patologică, provocată de consumul abuziv al ceaiului de mare concentrație. /<fr. théisme (Sursa: NODEX )