TÉICĂ, teici, s. f. 1. Cutie mobilă (de lemn) în care cad grăunțele din coșul morii înainte de a trece între pietre. 2. Jgheab din care beau sau mănâncă vitele și păsările. 3. (Reg.) Mic vas de lemn legat de o prăjină, cu care se scoate apă dintr-un puț. [Var.: téucă s. f.] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TÉICĂ s. (TEHN.) (pop.) scuturătoare, (reg.) copăiță, covățică, pârpăriță, postăviță, scafă, scoculeț, tigăiță, titirez, (prin Olt.) tigaie. (~ la coșul morii.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

TÉICĂ s. v. adăpătoare, jgheab, mătușă, tanti, troacă, uluc. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

teícă s. f., g.-d. art. teícii; pl. téici (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

TÉICĂ ~ci f. 1) Vas mobil de lemn, în care cad grăunțele din coșul morii și de unde trec între pietre. 2) Vas în formă de jgheab din care beau sau mănâncă animalele; treucă; troacă. 3) reg. Căldare din doage, prinsă la o prăjină pentru a scoate apă din fântână. [Sil. tei-] /Orig. nec. (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard